61 matches
-
la bob aleargă poate mai repede decât toți ceilalți participanți, însă câștigătorii cursei de 100 m sunt aclamați și considerați cei mai rapizi din lume. Harold Abrahams parcă avea aripi. Pe vremea gentlemanilor, el a abordat cursa într-un stil plebeian. A folosit un antrenor profesionist, pe Sam Moussabini, pentru a-și revoluționa tehnica. La sprint, plecarea era considerată punctul cheie. Înainte de inventarea blocsatrtului, alergătorii trebuiau să se mulțumească cu o simplă săpăligă de grădinar pentru a-și pregăti locul de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
o afacere strict privată și denunță efectul placebo - literal, "așa cum vă place" - ca pe-o găinărie umanitară de proporții? În ochii lor prea puțin încrezători în finalități, scopul nu scuză mijloacele, iar refuzul provocator al leacului ca fiind de gust plebeian riscă să devină contagios atunci când e făcut ostentativ și-n public. Își luau sub braț jocurile cu reguli numai de ei știute, le puneau în cutii frumoase precum Capela Sixtină, și se retrăgeau, lăsându-le subversiv în urmă dinaintea porților
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
împotriva îngăduitoarei, sau mai bine zis a dependenței lui de ea. Arma seducției o făcea să se simtă suficient de în siguranță și de privilegiată pentru a cocheta cu responsabilitățile formative, pe care portul ei le implica. Emasculării de gust plebeian, prin resorturi instituționale, îi prefera dresajul pe cont propriu al masculinității, căci considera cultivarea unui adversar valoros mult mai importantă decît abolirea adversității în genere. Spre deosebire de Ian, ființa ei nu se limita la concesiile ce i se acordau cu avariție
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce-mi poate fi mai străin, legătura cu el - tot ce-mi poate fi mai greu. Structural, și nu voit. Contac tul cu manifestările omului mijlociu mă întoarce automat împotriva-i și mă trimite afară. P. este o fire „profund plebeiană“. Este poate o latură care-l face valabil; este poate chiar una care mi-l face principial mai fecund. Dar plebeianismul lui mă irită la orice manifestare: că este dra gostea pentru ariile din opere, acceptarea mărfii cinematografice de duzină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nerea docilă la uniformizarea oficială în materie de îmbrăcăminte, mâncare etc. (și eu mă supun, ca tot omul, dar cu sentimentul nedreptății și altele)... Care, toate probabil, nu sunt esențiale: dedesubt subzistând o zonă mai adâncă unde P. nu e plebeian - zonă de natură mai ales afectivă. De aceea păstrez posibilitatea de a comunica cu el. și totuși, toate cele enu merate mai sus sunt foarte caracteristice și mă irită necontenit! Notiță a lui Pierre și eu care nu știam de ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și mândria de care dați zilnic dovadă în lupta cu neajunsurile vieții... Dumnezeu să vă ajute și să vă ocrotească. Și a plecat bătrâna doamnă. Iar pe masă, lângă farfuria cazonă de aluminiu cu boabe arse de porumb de proveniență plebeiană, nobilul pachet de griș sigilat a rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
părere admisibilă și destul de împărtășită azi, își manifestă admirația argumentată pentru marele (totuși) poet și face, ca de regulă, o mulțime de observații fine și neașteptate (între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii, caracteristic urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
miros delicat (salcîmi, chiparoși, plopi). ESENINIȘTII Esenin a avut o înrîurire apreciabilă mai ales la poeții de mică cultură proletară. G. Lesnea face în acest spirit un abuz de metafore supărător, Virgil Carianopol dă imagismului bombastic un ton de bravadă plebeiană. Doar Vladimir Cavarnali e mai acceptabil în directivitatea unor confesiuni: N-am să-ți recit versurile mele, Nici cele învățate în școală pe dinafară. Păstrez și acum lumina albă de la stele, Iar nevinovăția de la școala primară. POEȚI PROVINCIALI ȘI "TINERI
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
era soluția pe care o aleseseră explicit, printre alții, Horatiu și, mai ales, un alt exilat, Ovidius. Este vorba de o "aroganță" creatoare a celui care socotește orice nedreptate care i se face drept un afront adus superiorității spiritului de către plebeianul simț comun. Cantemir nu era deloc lipsit de astfel de accente. Pentru el, literatura însemna, înainte de toate, act de cunoaștere, de sondare a realității, de stoarcere a esenței altfel inaccesibile. De aceea, pentru a scrie Istoria ieroglifică, el se documentează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
orbecăi singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult poezia nu se mai hrănește din viziuni apocaliptice și din ipotetice stări de coșmar". Nu sînt ocolite argoul și trivialitatea. Dispoziția arțăgoasă, plebeiană e turnată în pamflet, atunci cînd imaginarul se suprapune peste o incoerență a realului, peste o dereglare a sa ce-l înalță la rangul de ficțiune posibilă în cheie neagră: "se ușchesc unde? în ce loc, pe care tărîmuri și
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
socială pentru ascensiunea viitoare a lui Iosif Stalin, numit secretar general al PCUS la 3 aprilie 1922. Primul rezultat al acestei revoluții a fost răsturnarea regimului țarist, lăsând câmp deschis pentru luarea puterii de către bolșevici. Potrivit lui , „o revoluție populară și plebeiană profund și antietatistă [a] adus la putere gruparea cel mai dictatorială și mai etatistă”. Potrivit mai multor istorici, bazele leninist ar fi fost puse mult mai devreme, înainte de izbucnirea Războiului Civil, în august 1918, represiunea abătându-se la fel de mult, dacă
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]