172 matches
-
cele două părți era interzis. De-a lungul timpului, conflictul s-a amplificat între cele două clase, iar patricienii erau încet forțați să renunțe la puterea lor. În 494 î.Hr., oficiul de tribun a fost creat pentru a îngriji interesele plebeilor; nici un patrician nu putea deține acest oficiu. Până în anii 320 î.Hr., toate magistraturile erau deschise candidaților plebei și importanța distingerii dintre patricieni și plebei a început să se piardă. În plus, pendetru că statutul patrician era strict moștenit și nici o
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
la puterea lor. În 494 î.Hr., oficiul de tribun a fost creat pentru a îngriji interesele plebeilor; nici un patrician nu putea deține acest oficiu. Până în anii 320 î.Hr., toate magistraturile erau deschise candidaților plebei și importanța distingerii dintre patricieni și plebei a început să se piardă. În plus, pendetru că statutul patrician era strict moștenit și nici o familie nouă nu putea fi creată, numărul familiilor de patricieni a scăzut. Până în ultimele zile ale Republicii Romane în secolul I î.Hr., familii de
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
a început să se piardă. În plus, pendetru că statutul patrician era strict moștenit și nici o familie nouă nu putea fi creată, numărul familiilor de patricieni a scăzut. Până în ultimele zile ale Republicii Romane în secolul I î.Hr., familii de plebei înstărite deveniseră de ceva vreme o parte integrală a elitei romane, iar statutul patrician oferea puțin mai mult decât prestigiu. Această realitate a devenit clară în 59 î.Hr., când patricianul Publius Clodius Pulcher a aranjat să fie adoptat de un
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
înstărite deveniseră de ceva vreme o parte integrală a elitei romane, iar statutul patrician oferea puțin mai mult decât prestigiu. Această realitate a devenit clară în 59 î.Hr., când patricianul Publius Clodius Pulcher a aranjat să fie adoptat de un plebeu (care era cu un an mai tânăr decât el!) astfel încât să poată candida la oficiul de tribun. Una dintre puținele poziții care rămâneau rezervate patricienilor în acel moment era oficiul de preot înalt sau pontifex maximus. Iulius Cezar, unul dintre
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
urât din totdeauna) în consulat, de la începutul anului 70 i.Hr., când s-au ocupat de restaurarea completă a insituției tribunului poporului (dictatorul Lucius Cornelius Sulla, lăsase instituția fără aproape toate puterile sale, cu excepția ius auxiliandi, dreptul de a salva un plebeu din mâinile unui magistrat patrician). Totuși din acea perioadă cei doi și-au arătat antipatiile din ce în ce mai des, fiecare crezând despre celălalt că s-au dat la o parte din calea unui altuia pentru a-și spori reputația în fața colegiului. Caesar
Primul Triumvirat () [Corola-website/Science/309741_a_311070]
-
Ateniene, prima formă clasică de democrație. Ea a apărut în sec.V î.e.n. începutul dezvoltării democrației ateniene a fost în reformele împăratului Solon care în sec. VI î.e.n. a înfăptuit mari reforme sociale și politice. Ele erau îndreptate spre eliberarea plebeilor de a achita impozitele, căpătarea dreptului de către oameni de a-și alege conducătorul satului sau ținutului, care să poarte răspunderea de ținutul sau în fața împăratului. Însă, acesti conducători puteau fi aleși doar din rîndurile celor care au achitat toate impozitele
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
autorul volumului Noaptea Valahiei își desenează un semnificativ autoportret moral: "Eu nu sunt om de cafenea. Nici de restaurant..." "Eu sunt om de tavernă populară sau de ŤGrădinițať (o cunoscută bodegă a epocii, n.m.). Acolo mă veți găsi cu permanenții plebei, cu clienții, cu pictorii, cu poeții blestemați și cu sculptorii vânjos-rafinați." Unii adversari îl credeau evreu, alții, antisemit și el ripostează ferm, declinându-și originea etnică (regională) și profilul social: "Nu sunt antisemit. N-am fost niciodată, fiind oltean și
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
generalilor sau serveau guvernatorilor romani ca guvernatori locotenenți în provincii. Totuși, alții erau desemnați pentru supravegherea finanțărilor militare În timpul reformelor lui Sulla în 81 î.Hr., vârsta minimă pentru un chestorat a fost stabilită la 28 pentru patricieni și 30 pentru plebei, iar alegerea în chestorat oferea automat un loc în Senat. Înainte de aceasta cenzorii revizuiau lucrul Senatului mai puțin regulat decăt inducția anuală de chestori. De asemenea, numărul chestorilor a crescut până la 20. În Parlamentul european, cinci chestori supraveghează interesele Membrilor
Chestor () [Corola-website/Science/299410_a_300739]
-
fiul lor o soție de o sorgintă atât de bună. Dacă trebuie să-i credem pe istoricii mai puțin binevoitori casei de Macedonia, originea viitoarei basilissa ar fi fost infinit mai modestă. Tatăl ei, Crateros; de origine laconiană, era un plebeu obscur, care ținea o cârciumă într-o mahala a capitalei: ea însăți, înainte de căsătorie se numea Anastasia și mai familiar chiar Anastaso; și numai apropiindu-se de tron a primit numele mai sunător de Theophano, "pentru a arăta, spun panegiriștii
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
În primul rând jucătorul desemnează parcelele pentru viitoarele case. Dacă condițiile din oraș sunt rezonabile, vor apărea imigranți care se vor muta într-un cort pe terenul marcat de jucător. Atunci când un imigrant locuiește în cortul său, el devine un plebeu și începe să lucreze în diferite locuri cum ar fi ferme, prefecturi, piețe, școli, biblioteci, clinici etc. Primul serviciu care trebuie să fie furnizat unei locuințe este apa. Odată ce are apă un cort mic va evolua într-un cort mai
Caesar III () [Corola-website/Science/327626_a_328955]
-
celor doi. Cezar și Crassus, care erau deja buni prieteni de un deceniu încoace, și-au consolidat alianța cu Pompei, oferindu-i acestuia în căsătorie pe fiica lui Cezar, Iulia Cezaris. Alianța combina enorma popularitate a lui Cezar în rândul plebeilor și reputația sa, cu averea și influența asupra plutocrației marilor comiși de care dispunea Crassus, alături de reputația militară, averea și influența senatorială ale lui Pompei. Cu ajutorul acestora, Cezar a câșigat cu ușurință poziția de consul, însă Optimații au reușit alegerea
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
acorde alte onoruri. Un templu lui Libertas avea să fie construit în onoarea sa, iar el a primit titlul de Liberator. Este ales consul pe viață și îi este permis să ocupe orice oficiu dorește, inclusiv cele în general rezervate plebeilor. Roma părea dispusă să-i acorde lui Cezar dreptul neprecedat de a fi singurul roman care deține imperium. Cu aceasta, doar Cezar ar fi imun de la judecata legală și ar dispune tehnic de comanda suprema asupra tuturor legiunilor romane. Cezar
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
în noroi familia domnească batjocorește până și umbra copilului mort toate acestea într-un stil scârbos, c-un cinism care n-are a face de fel cu cinismul antic; apoi strofele sale fără pudoare se cântă prin cafenelele {EminescuOpX 234} plebei, sânt aplaudate și urlete bestiale de aprobare se ridică când s-azvîrle cu noroi in umbra unui înger! Care e răsplata acestui om? O funcție însemnată și medalia Bene merenti pentru merite literare. Nu mai vorbim de incapacitate și de ignoranță
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Manifestului partidului comunist dezvoltă totuși o concepție originală, bazată, prin punerea În evidență a raporturilor de exploatare și dominație, pe o teorie a materialismului dialectic, a valorii-muncă și a modurilor de producție. Indiferent dacă ne referim la patricieni și la plebei, la baroni și la șerbi, la stăpânii de ateliere și la calfele lor sau la burghezi și la proletari, luptele și antagonismele dintre „opresori” și „oprimați” alcătuiesc trama relațiilor sociale și constituie motorul istoriei, un fel de primum mobile ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
tensiune ce se neagă pentru a renaște, se iscodește necontenit, creînd cercuri vicioase de lumini și umbre, de secrete disponibile, dar și de ieșiri spectaculoase în arenă. Camil Petrescu a fost în același timp un pustnic și o vedetă, un plebeu și un noocrat, un ibovnic al ideilor, dar și un plutocrat de patimi. Jurnalul e scris parcă pentru a surprinde ceea ce un filosof bine cunoscut de Camil Petrescu Léon Brunschvicg numea "fața nocturnă, uneori sinistră a ființei noastre"". Așa cum vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și islamismul care au luat naștere din scripturile și memoriile lor; blocați de sistemul feudal de a poseda pământuri și de ghilde refuzând să admită participarea lor în industrie; închiși în ghetouri aglomerate și supuși unor persecuții continue, batjocoriți de plebei și jefuiți de regi; construind cu finanțele și negoțul lor orașele indispensabile civilizației; excomunicați, insultați și jigniți; și totuși, deși fără orice fel de structură politică, fără orice constrângere legală de a forma unitatea pe plan social, fără a avea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de elemente străine, care n-a fost nicicând mai mare decât sub sistemul actual de guvernământ. Deși aceste imigrațiuni reprezintă prisosul, nu tocmai clasic în virtuți și inteligență, al popoarelor învecinate, totuși acest prisos, oricum ar fi el, e superior plebei superioare indigene. Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de suferințe și amețit de fraze, se formează un popor nou de venetici, de-o naționalitate nehotărâtă încă, o nouă rasă americană, în ochii căreia vechiul popor al lui Mircea Basarab dispare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
memoria aceasta e unită aproape totdauna cu o repede pătrundere a caracterelor omenești. În fața unei țări sărace, plină de un proletariat nesățios care și-a creat o organizație numai bună pentru a urca repede și fără control treptele sociale, în fața plebei permanente, de la care nu se cere nici știință, nici merit, în fața acestui abis, c-un cuvânt, Carol îngăduitorul are satisfacerea de-a vedea rupîndu-se unul câte unul toți ghimpii ce erau îndreptați odinioară în contra tronului, are satisfacția de-a duce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se deformeze sub ochii lui. Uluit, Își dădu seama că smulsese și nobila frunte a omului, o mască din pergament vopsit. Eliberată din strânsoare, o claie de păr căzuse dintr-o dată, ascunzându-i fruntea, Îngustă și teșită, ca a unui plebeu. Brandan părea și el pierdut, Însă pe chipul lui Începuse un spectacol incredibil, așa cum poetul mai citise doar În Metamorfozele lui Ovidiu. Pe fața lui se succedau o serie de măști succesive, ca și când sufletul său ar fi fost teatrul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe lângă el, ignorându-l. Comentau surescitați cele Întâmplate, ca niște tovarăși de vânătoare ce se Întorc de la o partidă. Întunecat, Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de altădată. Devine o nouă „comedie”, nu una divină, ca cea a lui Dante, ci o alta, total mundană
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Acesta din urmă rămâne singurul pronume de politețe utilizat în comunitățile conservatoare din mediul rural pentru desemnarea unui destinatar unic22. În marile orașe însă, nu respectul este atitudinea asociată lui dumneata, care sugerează "politețea șefului pentru subaltern, a domnului pentru plebeu, pentru necunoscut, nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru tânăr"23. Refacerea etimoanelor celor două pronume de politețe, Domnia Ta și Domnia Voastră, duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
virtuților plastice într-o poezie preponderent descriptivă și narativă, limbajul poetic inexpresiv conduc la o anume inconsistență, în pofida fluenței prozodice. O poveste de dragoste, Floarea Tibrului (1916), concepută sub forma unui schimb de scrisori în versuri între doi îndrăgostiți - un plebeu și o patriciană din Roma antică -, ratată din cauza inabilităților și a exagerărilor retorice. Cu totul nereușite sunt versificările pentru copii din volumele Orizonturi (1927) și Brândușa (1929), ultimul conținând două dramatizări ale unor basme. Culegerile de proză scurtă Răzbunarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
sufletești avortate... Esența educației nu este aceea de a crea și de a impune norme, ci de a încuraja manifestarea potențialului copilului. Ar fi să ne fie mereu rușine de noi înșine... de cât de ignoranți suntem. În fond, niște plebei... (cu fumuri, cu ifose, doar zgomote false și vulgare...). Educația este un fapt pentru alienarea sau pentru lupta cu alienarea ființei omenești? Educația este un fapt pentru integrarea cu ceilalți prin respectarea normelor/regulilor sau pentru exprimarea cât mai personală
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
s-ar opune în orașul principal din aceleași motive? La o examinare mai atentă, se pare ca Machiavelli a distins între o formă sănătoasă a discordiei civice care a fost în mod esențial o luptă de clasă între patricieni și plebei și o formă nesănătoasă de discordie, caracterizată de facțiuni și partide politice. Astfel, desi Machiavelli a laudat dezbinarea Romei și tumultul ei când acesta a fost generat de antagonismul de clasă dintre nobili și plebei 68, el a condamnat prompt
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]