2,966 matches
-
morții și a vieții veșnice Între limitele recognoscibilului, această poezie Își ferește cititorul de iluzii. Ea construiește o „carte adevărată”, cum o numește Constantin Noica În fragmentul de scrisoare preluat pe coperta a patra. Ileana Mălăncioiu pășește, pe urmele surorii plecate dincolo, până la pragul dintre lumi, dar de acolo revine, firesc, În viață. Așa Încât viața este cea care, finalmente, o preocupă. Se face simțită o atenție Încordată asupra clipei, asupra sensului ei, generat de raportarea fără odihnă la realitatea revelată a
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
ar putea spori în distanță cu o rapiditate ce tinde spre viteza luminii, cu atât timpul lui s-ar dilata, încetinind în raport cu celălalt, rămas în poziție spațială fixă (repaus), dar mișcându-se pe axa timpului. Astfel, o clipă a celui plecat poate echivala cu un veac (spre viitor) al celui rămas, iar dacă propagarea s-ar face exact cu viteza luminii, atunci clipa celui deplasându-se ar fi cât o eternitate pentru cel nemișcat, ca și cum cel plecat exclusiv în spațiu ar
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
al celui rămas, iar dacă propagarea s-ar face exact cu viteza luminii, atunci clipa celui deplasându-se ar fi cât o eternitate pentru cel nemișcat, ca și cum cel plecat exclusiv în spațiu ar deveni nemuritor (nemișcat) în timp. Dimpotrivă, cel plecat, apropiindu-se de cel rămas exclusiv în timp (deci nemișcat în spațiu), ar ajunge într-un moment anterior din timpul celui rămas. Astfel, cel odată revenit, ajunge deja mai tânăr decât cel neplecat și îmbătrânit în timp și, deși în
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ce-a murit / Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem, și nu e. Pe linia timpului, privitorul se află înapoi față de timpul propriu al stelei, văzând-o dinspre trecutul ei. Dar dacă cel plecat ar avea o viteză superluminică (peste limita absolută), ne-am putea imagina ca, întorcându-se, să treacă înapoi (ca printr-o gaură de vierme<footnote Numele de gaură de vierme (Wormhole) provine de la analogia cu un vierme care, în loc să se
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
prin cel staționar într-un moment anterior intrării sale. (vezi Hawking, Stephen Universul într-o coajă de nucă, București: Humanitas, 2005) footnote>) și de momentul despărțirii, ajungând undeva anterior acestuia. Ar fi un raport invers. Bunăoară, o clipă pentru cel plecat să echivaleze cu un an-înapoi (spre-trecut) față de momentul despărțirii, pentru cel rămas. Cel revenit s-ar întâlni doar cu urma desincronizată a amândurora, de dinaintea momentului sincron despărțirii. E ca și cum cel întors s-ar vedea deopotrivă pe sine și pe celălalt
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
vei avea zile frumoase, dar nopțile îți vor fi îngrozitoare. Omul nu are numai trup de hrănit, mai e și sufletul. Și mai distrugătoare este setea și foamea sufletului îndepărtat de pământ și de neam, decât foamea trupească... Așa că, români, plecați, plecați la studii, plecați ca să vedeți în ce hal a ajuns Occidentul liberal , plecați și învățați să vă iubiți țara și realizați ce frumusețe ați lăsat în urmă. Și apoi ne vom întoarce cu toții, valuri, valuri, cu și mai multă
„Dumnezeu a fost ucis de Occident” [Corola-blog/BlogPost/93956_a_95248]
-
aluzii indirecte. Ei o fac fără jenă. Ei ne-au pus pe listele lor negre cu numele nostru de botez. Așa că a venit vremea să dăm definitiv cărțile pe față și să le spulberăm cacealmaua”. Alături de alții, la fel de trist înainte plecați, precum Florin Constantiniu, Florin Dobrinescu, Augustin Deac sau Emanoil Emandi, Maestrul Gheorghe Buzatu este deja în Panteonul făuritorilor de conștiință națională, ziditori al dreptului nostru la demnitate, care se ridică în Timpul Superior ca și Columne peste veac a căror prezență
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște crini, numai zaimfuri și lumini Ah, aceste Hůrii, în acompaniament de tamburii au cîntat o tînguitoare maneŕ Slugărimea "prostimea" se holba
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
rupt complet de realitate stătea de vorbă cu Emil îi făcea prăjiturile lui preferate în vitrina cu bibelouri ținea porumbelul mort care între timp se descompusese oasele lui albe străluceau printre penele răvășite ca o dovadă vie a purității celui plecat. Scriu noaptea într-o dureroasă dezordine presimțirea unui dezastru mă îndeamnă să nu mă opresc vocea mea tandră ca o piatră de moară macină-n gol cuvinte mereu înaintea mâinii acum că hârtia s-a împuținat văzând cu ochii mâna
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
a singurătății * migdalele lui Lu Li sacul de hârtie de la ușa mea a povestit că tot acolo era când m-am întors o săptămână mi târziu de la țară nimeni nu îndrăznește să mănânce migdalele lui Lu Li când e ea plecată * o voce puternică nu are nevoie de tobe un glas dulce șoptind într-o ureche trandafirie n-are nevoie de flaute ceea ce am eu de spus nu-i tot ce este * păpușile n-au voie să fie mai înalte decât
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
Mă internez într-un azil la Nisa... Am fost invitat, prin acel fără de noimă fir al întâmplării, să particip la această evocare a lui Minulescu în casa sa. Un cadru apropiat unei întruniri de rubedenii la pomenirea celor de mult plecați, dar cu duhurile cutreierând încă odăi, suflete. O pomenire fără colivă, fără discursuri, fără oficialități, fără diplome sau suculente onorarii. Doar cu câteva lacrimi ale doamnei Nina Stănculescu. După tipic, ar trebui să închei aceste însemnări cu câteva stihuri din
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
impetuozitatea poeților tineri din anii ’60, ei publică de la începuturile lor literare la revista ardeleană care-și avea rolul ei, se vede, în validarea unui talent. Din redacția revistei de pe strada Horea fac parte poeți ca Ion Brad, Ion Horea, plecați apoi la București, debutează Petre Stoica, în 1956, aici și în “Tânărul scriitor”, cu o poezie de o frapantă modernitate. De fapt, Petre Stoica, redactorul asociat, aflat în Capitală, ca și Modest Morariu, și el intens publicat de revistă, au
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
care a fost, și regrete rostite furiș, într-o limbă sperioasă dar calmă ca un călugăr bătrân. După un timp, nu mai recunoști decât o dantelă mirosind a vanilie, o urmă, un foșnet îndepărtat - și ochiul de azur al celei plecate: scufundându-se în venele unui metal mai îndurător.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
De cele mai multe ori, este invocată experiența, atunci când competența nu mai lasă loc de discuții. Târguiala e scurtă și concluzia de la sine înțeleasă: Nu-ți convine, n-ai decât. Același lucru, pe alte coordonate și paralele, se întâmplă cu muncitorii români plecați să lucreze peste hotare. Să fi ajuns noi, românii, un popor de mână ieftină de lucru? Pe de altă parte, principala cauză a stagnării noastre în șiragul de tunele este - retoric - invocată ca fiind lenevia. Congenitală, balcanică, mioritică, cinică, veche
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
Dolhasca!! Senzația netă pe care o aveam e că-mi "fură" cuvintele!! Parcă le-ar fi canalizat spre dînsul, iar mie nu-mi rămîne decît să citesc sau să mă cert cu el cînd apărea! Asta nu înseamnă că odată plecat, nu-i scriam disperat să vină din nou! Am reușit chiar să-l aduc pe-un timp de ceață, înfiorător, cînd Dolhasca devenea un infern al ratării definitive. N-a rezistat, a șters-o peste cîteva zile! Pentru că am alunecat
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
Ademeniri cerești, și nu știi răspunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? Nume șterse pe cruci, și ceva ți se-ascunde: dac-o fi să te duci, până când? până unde? Iarăși clopote bat, iarăși toaca răspunde: încă unul plecat, până când? până unde? Ademeniri cerești, și ceva ți se-ascunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? *** Nopți în risipă Spui-le, scrii-le Și într-o clipă, Vai, într-o clipă, Tu și pustiile! Trece în pripă Viața
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
luciditate, primul cântăreț intervine, în timp ce copilul trece din mână în mână până când se trezește pe brațele unei fetișcane abia sosite care se pregătește și ea de cântare. Bună ocupație pentru mâinile-i tremurânde! Fata rejoacă întreaga comedie a pudorii - capul plecat apoi înălțat, gura acoperită și descoperită, baticul înnodat și deznodat, timp în care Văsîi mânuie cetera - și, în fine, cu glas tare, își începe danțul. Obscuritatea amurgului ne învăluie pe nesimțite. Dintr-o dată, vraja se rupe. Fiecare pare să-și
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
de neînchipuit! Și, totuși, asta se întâmplă cu o țară întreagă la fiecare schimbare politică. Cât de mult am avea de câștigat dacă am lasă pentru o lună-două orgoliile la o parte, iar noii veniți le-ar cere sfatul proaspăților plecați. Dacă și unii și ceilalți ar înțelege că avem cu toții de câștigat dintr-o guvernare mai bună, indiferent de culoarea ei politică. La sfârșit de martie, Victor Ponta a spus că Adrian Nastase l-a convins să intre în politică
Buna guvernare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82412_a_83737]
-
înțelegând reprezentările realității pe care le aveau oamenii satului. Îmi lipsesc multe, multe, numai dorul ce-i prezent. Ce dor mi-e de tine, dragul meu, ce dor.. N-aș putea să trăiesc în altă parte.Am fost și eu plecată, puțin timp,calendaristic vorbind, darpentru mine o vesnicie.Cind am ajuns in tara mi-au dat lacrimile de bucurie. Îmi era dor de ai mei, de prieteni, colegi; îmi era dor de plimbările lungi pe malul Timisului, îmi era dor
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
prezenți( 8), doar cu 2 am reusit sa intersectez privirea, chiar dacă la aceste discuții caut insistent să-i privesc, să-i implic, să-i provoc. La final am inițiat câteva discuții individuale, si am constatat încă o dată, ca în spatele capetelor plecate se ascund drame, frustrări, neîncredere în forțele proprii, teama de eșec. Toată moștenirea, tot lestul cu care ne-am maturizat,regulile impuse( pt. că așa trebuie) de mici, ne împiedică să ne “ridicăm”, să gândim cu creierul nostru, ca fim
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
și pentru că tu știi să vorbești atât de frumos despre asta,ITI MULȚUMIM! Felicitări pentru articol! pentru regele mihai au murit oameni în munți 10 ani după ce a abdicat. bunicul meu plângea ateptand la europa liberă un semn de la regele plecat și-mi spunea că ar lua-o de la capăt dacă i-ar cere-o “încă regele” lui. ar fi luat-o de la capăt cu închisoare și domiciliu obligatoriu, cu interogatorii și bătăi, cu umilință și foamete. simbolul despre care vorbești
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
toate ne-a dat partidul. Facem icspre planu', să nu se zică că nu corespundem". Ester mi-a făcut semn să plecăm. Dinspre comandament venea alergând inginerul. Ne făcea semne disperate. Am zorit spre el. "Dom'le", a gâfâit el. "Plecați repede, că a ieșit scandal. V-a văzut tov. Dobre, de la Municipiu, și s-a enervat. N-aveam voie să vă introduc în obiectiv. Am făcut-o doar pentru că m-ai rugat dumneata domniță, pe barba mea, o persoană mai
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
înger Veghează în înaltul Cerului Duhul Sfânt Porumbelul - și de-a stânga și de-a dreapta Aripile lui; mult mai jos Prinde formă lumina Prinde contur umbra. înger de lumină ești tu Cel ce te-nfiripezi din lumină. Stai cu capul plecat Și cu aripile strânse în apărare de celălalt din umbră Din apropierea ta Și totuși de departe Dar tu primești raza despărțitoare Ce taie partea umbrei Din lumină. Al Risha Un pește se unduiește spre Polul Nord Alt pește înoată înspre Soare
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
emoții firești/am să te caut în fiecare dimineață devreme/ziua voi colinda pe străzi/iar noaptea luminând cu iubirea-mi cât cerul/te voi afla printre constelații/ploaie de stele mă voi stinge/ating pământul/mângâi urmele pașilor tăi plecați departe/pe o petală de floare pun/sărutul meu fluture de o zi/visez în culorile curcubeului.// (Visez în culorile curcubeului). Poezia de dragoste creată și oferită de Dorina Stoica pare a fi, așa cum am mai spus-o și cu
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
am născut pentru-a muri, Iar moartea? Niciodată să nu vină! Oare-am uitat ce-a zis Iisus, Că "cel ce după Mine va voi să vină, Pe toți îi va lăsa ",așa ne-a spus! Ori ca să-i lași,plecați sunt ei,ori tu te-ai dus, La cer,de pe pământ,prin moarte,la Lumină! Deci,capul sus! Suntem creștini! Pe toți,Iisus din moartea veșnică,ne-a scos! Și doar murind,aflăm eternitatea veșnicei Lumini, Plătită cu durere,răstignire
MOARTEA....SPRE VIAȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380773_a_382102]