1,535 matches
-
două înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg". Și: "...Adevărată critică de valoare conține implicit o determinatiune istorică", după cum "nu e cu putință să faci istorie literară fără examen critic." Din acest moment, conceptul de istorie literară își capătă plenitudinea. O dată proletcultismul apus, critică postbelică revine la Principiile călinesciene că la o biblie a domeniului sau. Nici structuralismul, nici celelalte curente antiistoriste din anii '60-'70 nu-i pot clinti pe criticii literări de pe poziția călinesciana. Chiar dacă, paradoxal, nu prea
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
în rusă (1828), traducerea în română (1876-1878) și cea în limba turcă (1979), avem imaginea completă a difuzării Istoriei Imperiului Otoman de la Londra, Paris și Hamburg până la București, Moscova și Ankara. Reproducerea în facsimile a textului original latin în toată plenitudinea lui încheie acest drum lung și deschide perspectiva ediției critice și a transpunerii integrale românești a celebrei opere cantemiriene. Note 1 Operele Principelui Dimitrie Cantemir, Tomul VIII. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicat de pre originalul manuscript al autorului de Gr.
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
la un real ale cărui provocări le acceptă nu doar printr-o varietate de reacții stenice, ci și prin îndemnul la contragerea sa în imagini. Dacă la alți barzi existențialul e măsurat prin rezerve, refuzuri, interogații, aici se află în plenitudinea sa. Fără o mare grijă a manifestării imaginarului pe un anume făgaș, Ion Cristofor se îmbată de priveliștea generoasă a conexiunilor pe care le poate stabili la tot pasul: „lucruri topite-n memorie, captive ca gîzele prinse în chihlimbar/ și
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
cred că ne putem considera și noi, cititorii lui de azi, chiar dacă atașamentul nostru nu se datorează trecutului comun, ci trecutului idealizat (cel al copilăriei, în special), în care, paradoxal, Cioran reușește să ne atragă în căutarea sentimentului extraordinar de plenitudine și armonie cu sine și cu lumea.
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
sentimentul ratării generale devine inevitabil". Nu-și poate găsi echilibrul între viața de societate și cea intimă: "Am nevoie și de societate și de solitudine la fel cum am nevoie de cele două faze ale respirației: inspirația și expirația. Adevărata plenitudine o simți numai atunci cînd respirația se petrece normal, într-un ritm nealterat. Din nefericire, starea biologică sau socială a fiecăruia dintre noi e de așa natură încît rareori putem realiza un balans fericit între cele două tendințe opuse ale
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu poate fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă și paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
de demnitate și frumusețe, plutind deasupra restului lumii. Este o carte care vorbește și despre despărțirea modernilor de viziunea "completă", plină de sens a clasicilor; o viziune care mărturisește despre un posibil "supliment ontologic", despre un adaos de noblețe și plenitudine a ființei. Descifrînd tainele unei poetici a ficțiunii în secolul XVII francez, Toma Pavel observă că la originea jocului simbolic în estetica clasică se află asimetria simbolică. Argumentele aduse sunt luate din arta arhitecturii pentru a se ajunge în cele
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
a lungul a aproape o sută de pagini: o poveste despre accepțiunile numărului în lexicul simbolic și o trecere în revistă a ocurențelor numărului respectiv în opera lui Caragiale. De exemplu, numărul "patru" apare ca "număr totalizator, reprezentînd universul în plenitudinea sa", dar se asociază cu principiul negativ, constituie o primă limitare a absolutului, semnifică neființa și ideea de lume creată deja, este arhetipul, psihicului uman etc. În concluzie, "patru semnifică un stadiu de împăcare cu lumea sau, dimpotrivă, unul de
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
nedefinită, în ciuda stării ei formal strict determinate: punctul". Pentru a schița, în liniile imediat următoare, un șir de îndemnuri sieși adresate: "să mă las mai curînd în voia unei active reverii (...). Să umplu un gol. Să-l transform într-o plenitudine care este a mea". Aceasta este, așadar, mișcarea lirismului în cauză: de la gol înspre plenitudine, o mișcare pozitivă, bizuită pe "tensiunea auctorială", act în stare a înavuți existența cu o prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
un șir de îndemnuri sieși adresate: "să mă las mai curînd în voia unei active reverii (...). Să umplu un gol. Să-l transform într-o plenitudine care este a mea". Aceasta este, așadar, mișcarea lirismului în cauză: de la gol înspre plenitudine, o mișcare pozitivă, bizuită pe "tensiunea auctorială", act în stare a înavuți existența cu o prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un motiv al său predilect: "Să ne lăsăm în voia aerului/ ce ne strînge/ ușor/ de
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
al concertului mendelssohnian și până la acea impresionantă realizare, în primă audiție la noi, a versiunii orchestrale a poemelor din ciclul "Gaspard de la nuit" de Maurice Ravel; compozitorul româno-francez Marius Constant are meritul de magistru în a fi exploatat aici, în plenitudinea ei, ideea raveliană a relației dintre timbre și armonie în definirea cu sens oniric a poemelor romantice datorate lui Aloysius Bertrand. Este meritul instrumentiștilor Orchestrei Naționale Radio de a fi răspuns acestei solicitări cu vădită motivație profesională și emoțională, observând
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
Marina Constantinescu Sînt momente în viață care îți creează un sentiment cel puțin bizar, acela că timpul s-a oprit. Fie că ai atins un nivel al plenitudinii fericirii, fie că, dimpotrivă ai simțit în cerul gurii, și apoi picurînd în suflet, gustul amar al durerii. "Să mori, să dormi..." spune Hamlet în celebrul monolog. Vlad Mugur a murit dormind. Pe 22 iulie, exact la o lună după
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
funciară potrivit căreia acțiunea istorică e relativizată, lovită de zădărnicie în duhul Psalmilor Vechiului Testament, o "tînguire biblică" a unui neam solidar cu un "plan neschimbător" al lumii sale: "eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care neamul nostru nici n-ar fi avut cînd să le înfăptuiască - dau garanția duratei, ci sentimentul că, în fond, există un plan față de care toată frămîntarea istorică este irosire și pierdere". Altfel zis, această
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea plenitudine a povestitorilor români din al XIX-lea secol atinge, prin opera lui Caragiale, apogeul. Antiretorismul său este o atitudine conștientă, deși o utilizează în celebra Două loturi. Dar nu folosește deloc portretul fizic și moral al personajului. Acestea au, desigur
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
sumei de o mie de lei, cheltuieli de judecată, din care ne exprimăm speranța că măcar un pol a revenit judecătorului, Adrian Dimitriu. Cum am spus, încă din timpul anchetei, după o ședință de tortură devenită insuportabilă, Dinu Pillat dobândise plenitudinea credinței. Și o cu totul altă filosofie a vieții. Revenit acasă, în 1964, îi declara soției sale că ,,nu-l mai interesează nimic din ce-l pasiona altădată și că nu-și dorește decât să fie paznicul unui parc." Într-
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
ca într-un mediu protector. În afara ei s-ar simți descumpănit, lipsit de capacitatea de-a fi el însuși, așa cum a fost proiectat prin inadaptarea ce-l caracterizează. * Partea bună a îndoielii, aceea că ea reduce suferința, îi zădărnicește absolutul. * Plenitudinea unui destin, dată de toate lucrurile de care n-am avut parte, de toate deziluziile, de toate năzuințele ratate. * "...a comanda nu înseamnă a înșfăca puterea, ci a o exercita în liniște. Pe scurt, a comanda înseamnă a te așeza
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
ca într-un mediu protector. În afara ei s-ar simți descumpănit, lipsit de capacitatea de-a fi el însuși, așa cum a fost proiectat prin inadaptarea ce-l caracterizează. * Partea bună a îndoielii, aceea că ea reduce suferința, îi zădărnicește absolutul. * Plenitudinea unui destin, dată de toate lucrurile. * "...a comanda nu înseamnă a înșfăca puterea, ci a o exercita în liniște. Pe scurt, a comanda înseamnă a te așeza pe tron, pe un jilț de magistrat, într-un fotoliu prezidențial sau ministerial
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
creat teologia prin încrederea într-o coeziune internă între har și rațiune, adică printr-o opțiune apărută din întâlnirea dintre credința creștină și spiritul grec, inaugurând un dialog căruia toți creștinii îi rămân tributari. Părinții ne învață fidelitatea față de Evanghelie, plenitudinea vieții duhovnicești, care operează o transformare profundă a spiritului față de toate aspirațiile și cercetările de azi, schimbându le în credință 37. 34 Părintele Mitropolit Nicolae, Farmecul scrierilor patristice..., pp. 10-11. 35 Hans Freiherr von Campenhausen, Părinții greci ai Bisericii, traducere
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
acestuia circulă doar în perimetrul rudelor și al amicilor? Dacă egoismul compozitorului a ajuns să fie ca mersul pe unele terenuri accidentate, care te lasă să ghicești, după felul cum răsună pașii, dacă traversezi lespezi de piatră sau de lemn, plenitudini sau văgăuni? Dacă ajuns sub florile politeții, vuiește dur în contact cu semenii? Compozitorii, se știe, sunt mai mult sau mai puțin ranchiunoși. Numai că cei virtuoși transformă invidia în competiție, pentru ca cei meschini să o convertească în vrăjmășie. în
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
romanești (trecutul colectiv - Războiul Civil, emigrarea, dictatura - sau personal - perioada copilăriei), obiect al reflecției și explorării poetice, dar și componentă a viziunii auctoriale prin intermediul unui eu lirico-narativo-reflexiv care privește lumea pornind de la asumarea memoriei. Din perspectiva amintirilor trecutului, timp al plenitudinii, este privit prezentul - palid, sărăcit sau dezastruos - și viitorul - catastrofal, primejdios ori neliniștitor. Scriitorul nu practică doar un exercițiu ocazional al memoriei, ci o absoarbe, o înglobează în perspectiva proprie. Pentru personajele sale, memoria produce o proiecție spre un trecut
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
pe lângă faptul că este interzis de lege constuie un important factor de risc pentru șofer, pasageri și ceilalți participanți la trafic crescând șansele de implicare într-un accident rutier. Pentru a conduce în siguranță șoferul trebuie să se afle în plenitudinea aptitudinilor sale deoarece condițiile de conducere se schimbă mereu. Acesta trebuie să își păstreze starea de atenție, să reactioneze rapid, să vadă clar și să aprecieze corect distanța și viteza. Alcoolul afectează claritatea vederii, judecata, timpul de reacție, echilibrul și
Care sunt principalele cauze ale accidentelor rutiere. Numărul acestora a scăzut cu aproape 9% () [Corola-journal/Journalistic/26765_a_28090]
-
creează cadre idilice (cultivate din dorința poetului de a părăsi realul sau tangibilul și de a accede la timpul de aur), care - contrar disocierii dintre idilic și ideal făcute de Hegel - tind la Eminescu spre zona idealului, deoarece conduc la plenitudinea trăirii[27]. Cu alte cuvinte, idilicul cu decor medieval se transformă la Mihai Eminescu în formă cu fond, în mod de a percepe și reordona lumea. 3. Evul Mediu românesc - chipuri princiare Predomină, de departe, în creația lui Eminescu, Evul
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
nici la natura sa biologică, nici la societate: „Natura și societatea îi sunt condiții, dar nu moduri de împlinire“ (Ernest Bernea, 2010, 70). Precum în vechea civilizație sătească, doar prezența unei puteri spirituale ordonatoare - credința sau tradiția - oferă sens și plenitudine vieții. „Omul este spirit întrupat“ scrie de nenumărate ori Ernest Bernea, iar religia creștină este o „revelație a spiritului“. În eseul „Crist și condiția umană“, faptul întrupării lui Iisus este văzut ca aducând la viață noul om: „Dumnezeu-om a
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
în lume, pentru puritatea sa, pentru faptul de a fi în mijlocul celorlalți, se bucură de cunoaștere și puterea de a crea, dar mai ales de dragoste și dăruire. Bucuria, așadar, este apropierea de lucrurile durabile, experimentarea în plan interior a plenitudinii și frumuseții lumii, chiar și în cele mai umile aspecte: „Țăranii vechiului sat când muncesc cântă. Ei lasă ceva din ființa lor în fiece lucru, oricât de mărunt ar părea, lucru ce iese din mâna lor însetată“ (Ernest Bernea, 2008
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
de Crăciun sau de Anul Nou din satul românesc, atât de armonioase și bogate în semnificații, cu peisajul trist al resturilor și manifestărilor de la un Revelion în stradă, poate înțelegem de ce timpul nostru nu mai are anvergură spirituală, nemaiînsemnând ordine, plenitudine și deschidere spre misterul existenței, ci intensitate și uitare de sine - adică un prezent care ne scapă mereu și ne închide în biologic și concret: „timpul s-a frânt; trecut și viitor nu se mai leagă într-un prezent îmbogățit
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]