113 matches
-
fâstâcit. De unde să-i facă rost de atâta sămânță? --Păi...Dacă...n-ai venit deloc pe la mine...Sezonul de semănat s-a terminat la 30 aprilie.Măcar să fi venit până la sfârșitul lui mai. Acum ...în iunie... Văzându-l cum se pleoștește,căută să-l mai încurajeze: --Am să încerc, totuși, să te servesc. Să dau niște telefoane, dar nu-ți garantez că te rezolv până diseară. Dacă rămâi peste noapte...Îl privi temătoare să-i vadă reacția. Mărășteanu scutură din cap
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
intră cu anevoie prin spărtura din gard) Marieta: Credeam c-o să intre vreo fantomă... Costache: (e obișnuit cu înțepăturile nevestei și n-o ia în serios) Sărut mîna, Mona. Mona: Bună ziua, domnu' Costache. Costache: Și tu ce stai așa de pleoștit! Marieta: E și el obosit..., tocmai a stat de vorbă cu o fantomă... Costache: Marieta! Marieta: Ia să mă lași în pace! Că și tu umbli ca prin somn! În loc să-i spui și tu ceva... ca un tată... să termine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
rămas nemișcată. ― Nu pot nici măcar să vorbesc cu un băiat la o petrecere? Întrebă Obiectul. ― Te luam de acolo Înainte să fie prea târziu. ― Cum adică? ― Îți miroase gura. Acest lucru o blocă. Obiectul fusese lovită drept În inimă. Se pleoști. ― Chiar așa? Întrebă. ― Aduce ușor a ceapă, am spus. Eram acum pe gazonul din spatele casei. Copiii stăteau pe gardul de la verandă, cu jarul de la țigări strălucind În beznă. ― Ce părere ai despre Rex? șopti Obiectul. ― Ce? Să nu-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drumul de întoarcere, de ajung acasă după mai mult de trei luni. Lasă să-i scape un nou oftat dureros. Cu câte umilințe și vexa țiuni este nevoit să-și plătească poziția privilegiată din sânul familiei cezarului! — Ce te-ai pleoștit așa? îl ia la rost bătrânul. — Mai avem și Jocurile Romane, care încep pe 3 septembrie, îndrăznește secretarul. Augustus plescăie nemulțumit. — Prin tradiție sunt încredințate pretorilor... — Dar tot de la tezaur se iau banii... Verifică-i la sânge cum cheltuiesc banii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sprijină pe taburetul din fața sa. — Am încercat și eu metoda asta cu recitări, când lucram la Ajax, tragedia mea... Secretarul se grăbește să-și manifeste interesul. — ...dar i-au găsit, nesimțiții, atâtea cusururi, că am arun cat-o. Libertul își pleoștește, instantaneu, colțurile gurii. A exersat de atâtea ori acest mic truc, încât îi vine acum de la sine. Numai că Augustus, cufundat în amintiri, nu-l bagă în seamă. Chicotește înfundat: — Nici Medeea lui Ovidius n-a avut mai mult noroc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aruncă o privire Întrebătoare lui Harry care se grăbi să explice: — Branhiile peștilor sunt ca două arcade subțiri de mătase. În apă ele atârnă deschise la maximum ca pânzele duble ale unei bărci. Când Îi scoți din apă, branhiile se pleoștesc ca o punguță de plastic și apasă una pe cealaltă și nu mai lasă aerul să intre. Peștii se sufocă. Vera pufni. —Deci În nici un caz nu poți spune că salvezi peștii de la Înec. Iar Harry răspunse: Nu. Se Îneacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iau eu mai târziu. Înfrântă, i l-am înșirat. O altă repriză de lovit butoanele, posibil mai puțin agresivă de data asta, și a zis, de parcă era unul din frații Marconi care dădeau primul telefon: —Sună! Sună! Apoi s-a pleoștit tot, cu speranțele spulberate. —Mesageria. Lasă un mesaj, dobitocule. Pentru asta există. —Nu. A închis telefonul. Probabil că n-ar vrea să vorbească cu mine, oricum. Mi-a aruncat o privire sfioasă, dar eu am încercat să-mi păstrez chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert, Noimann făcu un semn chelnerului și mai comandă un rând de halbe Tuborg pentru ceilalți și un coniac dublu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îl omor și pe el, și pe căcatul ăla al lui de cobai jidan... Se opri când Audrey începu să plângă și încercă să spună ceva. O mângâie pe păr, aplecându-se ca s-o audă mai bine, și se pleoști ca o cârpă când auzi: — Și eu te iubesc. *** Au făcut dragoste pe podeaua din sala cu mobila la reduceri și în dormitor și sub duș, unde Buzz a ajuns să smulgă perdeaua, iar Audrey a recunoscut că se zgârcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe evadat. Dărâmase vrejuri de roșii, călcase În picioare vinete, ardei și straturi de cartofi, făcuse una cu pământul cuiburi de fasole. Diavolescul animal nu se lăsa prins cu nici un chip. Omul se Înfuriase, obosise, mustața cea neagră i se pleoștise de la sudoare. Smulsese un arac pe care până atunci se sprijinise un vrej și se hotărâse să-i aplice răzvrătitului spinalizarea Într-un fel care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prejos, îndeosebi pentru plăcerea de-a dansa cu Nadina, căreia îi și spuse languros în timpul unui boston: ― Soarta mă răzbună pentru azi-dimineață... Și-i strânse mijlocul. Nadina îi zise cu indiferență: ― Ia seama, că pornești pe urmele căpitanului! Tânărul se pleoști, parcă ar fi primit un duș rece. Îi era rușine că a fost fără tact și se retrase la masă, așezîndu-se modest lângă învățătorul Dragoș. De acolo urmări un răstimp pe Nadina, care acuma dansa cu Brumaru. ― Cel puțin sper
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră cu putere În plămîni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
patru luni din tinerețea noastră scurtă În acest scenariu atît de absurd, Încît simți cum ți se Încurcă mațele În tine cînd te gîndești. SÎntem totuși niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet În lapoviță, belind absenți ochii la un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se îndepărtase de ea tocmai ca să se smulgă din această rețea. Alex îl iubea pe Tom; dar nu cel mai mult, pe primul loc venea George. Pentru Brian nu simțea mare lucru. Femeile erau niște străine: Gabriel cu părul ei pleoștit peste ochi și cu batistele-i de hârtie; Stella, atât de inteligentă, atât de dură, atât de nefastă pentru George. Adam era un obiect supărător, din sângele ei, însă inaccesibil. Dar mai era și o altă persoană individuală care stăpânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor. Nu era o față, ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu tot neamul și străneamul lor! Cu ochii scânteind, și-a scos pălăria pleoștită de ploaie, a așezat-o pe laiță și, ca prin farmec, privirea i s-a limpezit. A ridicat ochii spre bagdadie, și-a împreunat mâinile a rugă și, după câteva clipe, și-a făcut cruce, plecând fruntea evlavios... Ca și cum nimic
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
idee, o propoziție, o gândire spusă timp de 7,6 ore! Să punem căpăstru cuvântului, să-l înrobim, să încălcăm flagrant și de tot libertatea vorbei, a zisei și spusei, a numirii și denumirii!!!...Dar nu-i cazul să ne pleoștim. Ne scoatem din plin pârleala în micile și nevinovatele întruniri publice și de societatea a cozilor și mai ales la oficiile de șomaj, aici unde se pun în valoare cele mai subtile comori ale oralității de mamă, de of, de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci spre bătrâni urlînd: Voi?! Din cauza voastră? Voi i-ați făcut asta! Căruntul gemu. Abia putea vorbi. ― Nu sânt ei vinovați. Lasă arma, te rog! Șoferul... Am avut ghinion. Trăsăturile cârnului se pleoștiră și începu să plângă cu capul pe umărul lui Scarlat. ― Tu ești prietenul meu... Nu trebuia să plec. Șerbănică Miga se strecurase din nou în colțul lui și tresărea la fiecare mișcare. Florence îl privea cu ochi mari, neliniștiți. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
conjuga tot verbul. ― Am să vă întreb altceva atunci, declară Cristescu pe gânduri. Credeți că domnișoara Scurtu se mai află în viață? Se întîmplă ceva curios. Fața sculptorului râmase impasibilă. Nu se putea citi nimic pe ea. Doar umerii se pleoștiră. Păreau obosiți. Articulă uscat. ― Da, cred că da... ― Sincer? ― Logic, așa ar trebui să fie. Și totuși, după cele întîmplate... ― Vă referiți la "sinuciderea" lui Panaitescu? ― Exact. Fără să vrei, încep să se strecoare îndoielile. Mi-a spus bătrâna că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așezat pe scaune pliante de grădină în fața unor mese de tablă verde. Sala era cu desăvârșire pustie. Muște bâzâiau în aer. Într-o colivie galbenă care se afla pe tejgheaua cu picioare strâmbe, un papagal căruia îi atârnau penele stătea pleoștit pe stinghie. Tablouri vechi, reprezentând scene militare, atârnau pe pereți, acoperite de jeg și de pânze din fire groase de păianjen. Pe toate mesele de tablă, și în fața lui Rambert însuși, se uscau găinați a căror origine și-o explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
admirativ, puse iar mîna pe cariocă și scrise PM sub al șaselea menhir. 22 Pierre-Marie de Kersaint arborase o Înfățișare mîndră cînd intrase vioi În biroul În care Lucas și Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit pe scaun, cu umerii căzuți, cu privirea posacă și veșmintele boțite, cu un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui moment, coborî spre mesele unde se lua micul dejun. Se așeză deoparte și nu Încercă să intre În vorbă cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se lăsa transportat de idei. Azi, de pildă, vorbea despre „causticitatea” lui Lloyd George. - Causticitatea prinde bine, am spus eu. - În materie de limbă, englezii ne‑au luat‑o Înainte. Mai cu seamă de când puterea a Început să li se pleoștească și limba a devenit una dintre resursele lor cele mai viguroase. - Ca târfa lui Hamlet, care musai să‑și despacheteze inima În cuvinte. Ravelstein, cu capul lui pleșuv, puternic, agrea declarațiile ample, soluțiile mărețe și oamenii faimoși, deceniile, erele, secolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]