119 matches
-
este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu s-ar sfii să-și intruducă nurii printre așternuturile patului imens
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se lăsa transportat de idei. Azi, de pildă, vorbea despre „causticitatea” lui Lloyd George. - Causticitatea prinde bine, am spus eu. - În materie de limbă, englezii ne‑au luat‑o Înainte. Mai cu seamă de când puterea a Început să li se pleoștească și limba a devenit una dintre resursele lor cele mai viguroase. - Ca târfa lui Hamlet, care musai să‑și despacheteze inima În cuvinte. Ravelstein, cu capul lui pleșuv, puternic, agrea declarațiile ample, soluțiile mărețe și oamenii faimoși, deceniile, erele, secolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
uitam la el de pe malul dimpotrivă. Crengile alea erau ca niște mâini care se mișcau parcă cerând ajutor. Se deslușeau foarte bine pe fondul negru al acelei arătări. Mișcările și țipetele au devenit din ce în ce mai slabe. La amiază crengile s-au pleoștit și nu s-a mai auzit nici un țipăt. Ramirín a făcut încă o pauză, foarte lungă. Căutătorul de minuni a întrebat: - Și ce s-a întâmplat cu bolovanul? - Păi lăsați-mă să spun! Ei, drăcia dracului! a strigat Ramirín, spre
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
spre bărbie, într-un prolaps facial ce-i împrumută aerul unei foci dezamăgite. Dar o focă care molfăie coada unei pipe eterne, ca pentru a-și găsi un punct de interes într-o lume exasperantă prin monotonie. Pleoapele îi cad pleoștite pe niște ochi mați, fără licăr de intensitate lăuntrică, și dacă nu ar fi stridența pigmentului cu care Grass, la 85 de ani, își vopsește părul, ai crede că sub ochi ai un spectru decrepit, care s-a împăcat cu
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
care ardea, seară de seară, câte un stejar întreg, cu un milion de frunze și cu cuiburile de ciori și de pitulici, până se prefăceau în cenușă. Și acum, iată-l acolo pe Nicholas Greene, poetul, îmbrăcat modest, cu pălăria pleoștită pe ochi, o haină neagră și o pungă în mână. E firesc ca Orlando să fi fost puțin dezamăgit când s-a grăbit să-l întâmpine. Poetul era de înălțime mijlocie; avea o figură banală, era slăbănog și ușor gârbovit
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
pe singura plantă pe care o avea în garsonieră. Era un trandafir japonez pe care i-l prăsise cu un an în urmă asistenta Eliza. Trandafirul crescuse la birou, însă, de când îl adusese acasă, nu îi mergea prea bine. Se pleoștise și începuseră să ai cadă frunzele. Grigore Micu îl uda conștiincios în fiecare seară și îl ținea la geam, să aibă lumină. Era încrezător. Trandafirul avea să crească imens și să îi umple camera. Avea să devină un adevărat arbust
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
muiată și cu tonul schimbat, regăsindu-și simțul umorului amar, care-i făcuse faima. - Testamentul, da! Dar e testamentul meu poetic! jubilă Hansi, fericit că venise, în sfîrșit, ceasul să se destăinuie și-și ciupi răsucit mustața, care se cam pleoștise. Făcu doi-trei pași încolo și încoace, monologînd frenetic, fără să-și mai aleagă cuvintele. Tu mă faci cu adevărat fericit, regina mea, iar poimîine, cînd vechii noștri camarazi se vor aduna în curtea pensiunii ,WALBURGA", camarazi purtători de stindarde și
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
mele ți se rostogolesc printre degete ca niște castane coapte prea fierbinți n-ai să afli niciodată cât de puțin cât de mult ți-ar fi plăcut nouă luni și jumătate ce curent sec! cine fuge în jurul focului de-i pleoștește limbuța de cață? ne-am plimbat de-a lungul ei ca pe corso (măcar o dată în viață) tăcerea asta-i o iarnă învinsă orgolioasă - floricele pe geamuri pe câmpii ochiul și-a avortat irisul se-ntinde opac - o coală peste
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Cu picătura înghețată în vîrful nasului. Cu vlăjganul am fost ca un arc ținut întins atîta vreme, că, dacă i-ai fi dat drumul, n-ar fi țîșnit, ci ar fi căzut pur și simplu. Și arcul s-ar fi pleoștit ca un elastic uzat. Nașa Lena către Sofica: "Auzi, domnișoara Sofica, da' dumneata normal de ce nu te-ai măritat pînă la vîrsta asta? Cîți ani ai normal?" "în toamnă fac 60" zice tanti Sofica pe un ton stins. "Cît?!" "60
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
pocnește... Cu un greu baroș, ce pe astă vreme Trei ridicându-l, încă s-ar screme (!!!) Tandler opune acestui baroc ciclopic scutul său ce se rupe ca o foaie de hârtie și... până și chivăra voinicească pe fruntea-i se pleoști ca o broască... Moment greu pentru monarhicescul pretendent la tron: Nasul îi fuma și ochii/i scânteiară, Și-apucându-l de cap amețeală, Căzu pe un picior, dar venind iară La sine-și, de jos se scoală Lui Bălăban urechiușa-i sboară
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
vestea, poetul-copil a căzut în genunchi, a urlat, a lătrat asemenea câinelui, s-a atârnat de frânghiile clopotniței, dangătul clopotelor s-a revărsat peste sat. Câinii din sat au început să urle, iar urechile de tablă de pe acoperiș s-au pleoștit. Nouri grei s-au abătut peste dealuri. Tunetele și fulgerele au tropăit în curtea casei ucigașului, dar nu l-au omorât. Animalele din gospodăria lui au fugit, iar trupul i s-a acoperit de „bube negre”. Pedeapsa a fost una
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
Cristian Teodorescu Orașul se pleoștise mai rău ca pe vremea legionarilor, era de părere Haikis. Nu că i s-ar fi făcut dor de ei. Era sătul de ruși, chiar dacă trebuia să accepte că fără ei, să-i dea pe nemți peste cap, mareșalul ar
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
chipurile trase pe sfori sînt coborîte iarăși și iarăși pe scripeți înghesuite în vitrine sau pe galantar în magazinul aflat la parter. ...Buzele dorm, pleoapele clipesc alene, capetele mișcă ușor din urechi încercînd să asculte muzica sferelor, după care se pleoștesc scurgîndu-se încet de pe umeri pe dușumea și apoi, pe sub ușă, pe trotuarul luminat de pași umezi...
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
biserică? În mod normal nici nu mă uit spre lumea care iese din tinda albă. Sunt oameni posomorâți ori veniți să tocmească nunți-botezuri-înmormântări. El arăta ca și cum ar fi ieșit de la baia turcească: descheiat la paltonul negru, a cărui glugă se pleoștise somnoroasă pe-un umăr. Venea spre mine și nu-mi dădeam seama dacă mă vede ori dacă se uită prin carnea mea ca prin geamul trenului în viteză. Și privindu-l, oprită fără motiv pe trotuarul brumat, m-am trezit
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
de damful grețos, de băutură proastă al gurii lui. La aproape cincizeci de ani, Herman chelise, fire albe, smulse-n toate părțile, îi înconjurau craniul, iar fața îi era a omului suferinței, făcut pentru suferință. Ochii alungiți, urduroși, cu sprâncenele pleoștite peste ei, i-a deschis doar o clipă, fără să fixeze nimic, ca într-un leșin, coborîndu-și din nou pleoapele și lăsând la vedere doar două dungi de cornee, gălbui ca fildeșul. Din cauza nopții și lunii triste, azurul de altădată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țintuit locului privind în gol ca o statuie, prin bezna din jurul meu. Nici măcar la una din miile de ferestre de pe bulevard nu se zărea vreun licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit. Doar printr-un miracol am reușit să-mi adun un dram de curaj ca să mă pot pune din nou în mișcare, să încerc să abandonez scena aceea teribilă. Am făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înțelege și aprecia. Domnul Farney a decupat asta din ziar și a lipit-o pe tablă în clasă. Domnului Farney îi plăceau plantele. Le punea peste tot pe pervazul clasei, în ghivece sau în borcane. Când vreuna începea să se pleoștească, nu făcea decât să o atingă cu degetele lui slabe, pline de vene albăstrui, și să rupă frunzele veștede în așa fel încât planta nu simțea nimic, iar în următoarele zile își revenea complet. Cel mai mult îi plăceau violetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rămas nemișcată. ― Nu pot nici măcar să vorbesc cu un băiat la o petrecere? Întrebă Obiectul. ― Te luam de acolo Înainte să fie prea târziu. ― Cum adică? ― Îți miroase gura. Acest lucru o blocă. Obiectul fusese lovită drept În inimă. Se pleoști. ― Chiar așa? Întrebă. ― Aduce ușor a ceapă, am spus. Eram acum pe gazonul din spatele casei. Copiii stăteau pe gardul de la verandă, cu jarul de la țigări strălucind În beznă. ― Ce părere ai despre Rex? șopti Obiectul. ― Ce? Să nu-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
creștet cu o bandană albastră, cum și-l prindeau indienii. Altfel, nu arăta deloc ca un indian. Numele lui era Jerry Magoon. Era un tip mic și Îndesat, cu capul mare. Avea nasul mic, de irlandez, o mustață lungă și pleoștită peste gura mare cu buze subțiri și ochi albaștri, dintre care unul un pic cîș. Nu știai niciodată dacă se uită la tine sau În altă parte. Și era mereu Îmbrăcat cu același costum albastru șifonat, cu cravată neagră tricotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de baie. — Sunteți incorigibil, dom profesor. Păi ce să fie, e semnalul telemobilului... — Telemo-ce? — Al telefonului mobil, adică unul fără priză, nici șnur, al unui fost coleg... — Pe care-l recunoști doar după sunet?! Ai, așadar, un curtezan, se cam pleoști Vasile Elisav. — Astăzi, se spune un gagiu, ținu să-l corecteze Carmen Carpen. — Sau prieten, vru să dreagă busuiocul, fără să reușească, Nora Aron, căreia dragă îi era, din școală, musafira ei. Vasile se pleoști de tot, ca o mimoză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
așadar, un curtezan, se cam pleoști Vasile Elisav. — Astăzi, se spune un gagiu, ținu să-l corecteze Carmen Carpen. — Sau prieten, vru să dreagă busuiocul, fără să reușească, Nora Aron, căreia dragă îi era, din școală, musafira ei. Vasile se pleoști de tot, ca o mimoză senzitivă, căci una pudică ar fi fost cazul, poate, să se coloroze, de zor, într-un roz rumen, bătând ușor în roșu... Căci eritemulului, adică-mpurpurării incontrolabile și bruște la față a cuiva, tot astfel, anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
drumul de întoarcere, de ajung acasă după mai mult de trei luni. Lasă să-i scape un nou oftat dureros. Cu câte umilințe și vexa țiuni este nevoit să-și plătească poziția privilegiată din sânul familiei cezarului! — Ce te-ai pleoștit așa? îl ia la rost bătrânul. — Mai avem și Jocurile Romane, care încep pe 3 septembrie, îndrăznește secretarul. Augustus plescăie nemulțumit. — Prin tradiție sunt încredințate pretorilor... — Dar tot de la tezaur se iau banii... Verifică-i la sânge cum cheltuiesc banii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sprijină pe taburetul din fața sa. — Am încercat și eu metoda asta cu recitări, când lucram la Ajax, tragedia mea... Secretarul se grăbește să-și manifeste interesul. — ...dar i-au găsit, nesimțiții, atâtea cusururi, că am arun cat-o. Libertul își pleoștește, instantaneu, colțurile gurii. A exersat de atâtea ori acest mic truc, încât îi vine acum de la sine. Numai că Augustus, cufundat în amintiri, nu-l bagă în seamă. Chicotește înfundat: — Nici Medeea lui Ovidius n-a avut mai mult noroc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Birjarii au ațipit tot așteptând un client și morfolesc vise frumoase despre un bacșiș bun. Doamnele se pregătesc pentru ,,five o’clock tea”. Un reporter adună știri senzaționale pe o bancă-n Cișmigiu. Pălăriile albe paie au rămas cu borurile pleoștite de soarele care-și face de cap. Și dacă asculți și mai atent, urechea prinde zvonuri tocmai din țara Ardealului; acolo, munții sunt grei de balade și povești, o moară fără noroc taie cu aripile ei luna, când un bărbat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
oameni buni!”, iar turcii, necunoscând bine limba și crezând că face agitație antiotomană, îi tăiaseră brusc urechile, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, om cu frica lui Dumnezeu, căruia nimeni nu-i mai știa vârsta și care după un pahar de vin se pleoștea tot și murmura în barbă cântece din Bosnia natală, și-apoi intrară alții și alții, mai mari sau mai mici, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, vistiernicul Ximachi, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]