355 matches
-
predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja ideea întreruptă de repriza de vomă, e la mintea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta-n cui, zice Monte Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lucrătura. A observat că șuruburile aveau filetul turtit la capăt ca să nu poată fi demontat. Ce prostie! Tu n-ai auzit de bomfaier? se adresează celui care a construit fîntîna. Chimir mai soarbe cîte o gură de apă, pufnește și plescăiește a plăcere, se mai umezește pe față și pe ceafă și concluzionează: Mă, găgăuță, în două ore ți-o pun în căruță, cu acoperiș cu tot. Ai auzit? Te pui tu cu mine? După o săptămînă, Chimir vine dotat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că eu sînt aceea cu buzele pale, chiar și cînd sînt rujate, În carne și oase, eu, Erica Baum von Sagas in Siebenbürgen...! Proiectele ei deveneau tot mai incandescente pe măsură ce coniacul se Împuțina. Am azvîrlit o piatră În apă. A plescăit o dată și a spart, fără ndoială, lacul În cercuri. — Bravo, a sărit ea sărutîndu-mă, cum de ți-a reușit? Dar ce, m-am mirat eu, e mare lucru? — Da, e foarte mare lucru... Fiindcă tu nu trebuie să scrii pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dispară iute în tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare și pregătindu-se s-o ia din loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vesel și avea chef de vorbă. Stelian îl pofti ca de obicei la masa din chioșc și îl trată cu niște țuică, întrebându-l cum îi mai mergeau treburile și afacerile. Destul de bine, răspunse țăranul, dând paharul pe gât și plescăind din limbă cu satisfacție. Stelian îi umplu din nou paharul. Grigore Gospodin nu se formaliză să refuze și goli la repezeală și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scaun, ca s-o pornească în căutarea omului de serviciu. Între timp, răcorit, Ilici Vasile puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane, cu un pahar gol în mână. Dând un "bună ziua" smerit, omul de serviciu depuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cenușiul murdar al birourilor din Casa Scânteii transformată între timp în Casa Presei Libere (amuzant, nu?) unde era confecționată imaginea grandioasă a secretarului general cu ajutorul foarfecii și lipiciului, unde ședința de partid în uralele și aplauzele ritmate ca un coital plescăit de buci se însoțeau cu îngrijorarea reală a politrucilor asudați de la ciorapi la chiloți întru îndeplinirea sarcinilor de partid și de stat care gestionau spectacolul jenant al bunăstării unui popor chinuit și imbecilizat. Mungiu și asociații surprind destul de bine acest
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
Repetat prezentându-și: regret, nu a fost să fie aicea. De sub perdea aduce a noapte dogorită, a spuză, Și, de pe treapta vagonului, stepa cade spre stea. Clipind, clipocind, dar se doarme dulce undeva, Și fata-morgana doarme, iubita, La ora, când plescăind pe platforme, inima Cu uși de vagoane împresoară stepa, rănita. Din superstiție O cutie cu portocale amare - Aceasta e cămeruța mea. O, nu de numere să te pătezi Până la morgă, cumva! Eu mă instalai aici repetat Din superstiție. Tapete, maro
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
pomi să se stăpânească, Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde să însurească. Și dintr-o dată - din grădina în care Doar ochiul ți-a mas, din al sufletului tău Întuneric drag, ocheană-n aiurare, - Este prins un fluierat plescăit peste tău. De milițian ocheana e-ncleștată strâns, Și ea, disperata, branhiile își zbate, Și cu gâtlejul, ochiul, îndărăt, cum e deprins Peștele, încearcă să-i scape din labe! De argint mărunt ce clipocește - Rotunde-profunde boabe de mazăre, Ca dimineața udă
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Din nou sunt al tău, oraș al toamnei, Venii la tine de pe stânci polare, Unde-i densă, tulbure aroma pinetului, Unde-i de ne-mblânzit talazul din zare. Îmi place electricul tău refren, Severul joc tresăltat al tramvaielor Și-al canalelor plescăit elegiac Și coerenta vorbă-a înserărilor. În suflet, precum tundre-acaparatoare S-au extins realități și vise ciudate, Iar în inimă - contrare e; amintirile Își răvășesc - păzea! - lumile-mpuținate. Și până la-nzorire gata-s de a-ți bea Purpurul sau azurul luminilor
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
echivalențele în speranța că măcar una din ele să ajungă la mintea cititorului. E ca o ceremonie de savoare arhaică în care vorbele sar în ochi prin sucul oriental al sunetului lor. Aproape că ți-l poți închipui pe Steinhardt plescăind la propriu cuvintele mustoase pe care le scotea din gură. Există așadar un senzualism semantic în limba părintelui de la Rohia, o cochetărie exotică în căutare de expresivități mai mult fonetice decît ideatice. De exemplu, o femeie oarecare este descrisă ca
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16144_a_17469]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16354_a_17679]
-
departe cu pași prudenți ne strecuram sub cerul (totuși) liber și ceva mai încolo prin ganguri și curți interioare scoteam tremurând din buzunarul de la piept sticla rece cu licoarea grețoasă dar salvatoare și o treceam de la unul la altul și plescăiam întărâtați de un fir de speranță și bucurie oarbă Așteptare Alarma din parcare trezea toți morții din cartier. Am rămas ore în șir pe balcon să ascult greierii să aștept ora nelămurită când încet-încet - aproape că auzi - se luminează de
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
în lume nu se știe/ cînd, cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru plescăie, scrie/ forțînd nemurirea,// bună-i otrava,/ somnoroasă-i octava,// zbang, se deschid izvoarele zilei/ în deșertul deșertului filei..." (Forțînd nemurirea). Dificultatea adaptării e, repetăm, o trăsătură de căpetenie, însă nu una neapărat diferențială. Nota particulară a poetului în discuție o
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
27 de ani/ precum capul cocoșului lângă butuc/ la mică distanță de corpul încă zvârcolindu-se/ corpul meu”, „chipul acoperit de viermi”, „pești răpitori de-a lungul și de-a latul sângelui meu”, „absolut în fiecare zi/ ca un mare plescăit de urs mari bucăți din trupul meu/ picură dintr-o venă în alta”, „un cal cu picioarele trei sferturi în mijlocul pământului” sunt doar câteva dintre imaginile care dau seama de jungla psihologică a personajului din Ghinga. O junglă îndeajuns de
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
sau cu mâinile goale din chipurile învinșilor se prelinge o zeamă galbenă ca o ceară topită stăm umăr lângă umăr și din când în când unul dintre noi își plimbă degetul pe fața dușmanului apoi îl duce la gură și plescăie de plăcere Refacerea vieții între hârtiile de pe birou era una pe care am scris numele femeilor iubite până acum n-o mai găsesc am pierdut-o e semn că de mâine trebuie să-mi refac viața Lipsit de eroism n-
Robert Șerban by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/10697_a_12022]
-
de lemn.Toti cei din jurul mesei l-au abordat cu detașare, eu am fost singurul care l-am dezmierdat cu o privire de amant bătrân, desi n-aveam vârstă potrivită. L-am degustat, l-am mângâiat cu limba, l-am plescăit, l-am sfărâmat în cerul gurii, a ieșit o orgie în toată puterea cuvântului.... L-am vomitat după o oră, din strafunduri.A doua zi am luat-o de la capăt, dar niciodată n-am mai fost la fel Gina: Am
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
n-a așteptat a doua invitație, a luat sticlă și a dat un gât sănătos, de ne uităm la el cum i se mișcă în sus și-n jos mărul lui Adam. După care, a luat sticlă de la gură, a plescăit de vreo două ori și ne-a uimit cu calitățile sale deosebite de degustător : ” Bleach, zici că-i pisat!!!” . Nici în ziua de azi nu stie câtă dreptate a avut... Acum nu știu dacă mai băuse și înainte și cunoștea
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015. 8-Chiolhan cu „castraveciori” Între timp, Dana umpluse masa cu platouri și farfurii încărcate cu diferite preparate din pește, dar și cu șase sticle cu vin alb. Buhăianu și cu ceilalți trei o aplaudau, plescăind din limbă, în timp ce labele lor se mai lipeau de formele rotunde ale fetii, care nu putea să-i plesnească, având mâinile ocupate. Zamfirescu intră și el în jocul lor cu aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vreau, vă răstorn pe ... Citește mai mult 8-Chiolhan cu „castraveciori”Între timp, Dana umpluse masa cu platouri și farfurii încărcate cu diferite preparate din pește, dar și cu șase sticle cu vin alb. Buhăianu și cu ceilalți trei o aplaudau, plescăind din limbă, în timp ce labele lor se mai lipeau de formele rotunde ale fetii, care nu putea să-i plesnească, având mâinile ocupate.Zamfirescu intră și el în jocul lor cu aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
asemenea imagini șocante, unde oamenii cad, se omoară sau se fac bucăți în fața camerei de luat vederi. De obicei, se transmit în orele de maximă audiență și în fiecare zi telespectatorii cer tot mai mult risc, și mai multă emoție - plescăi din limbă vădit nemulțumit: Noi suntem însărcinați să-i aprovizionăm cu o mare parte din aceste riscuri și emoții. Nené Dupré rămase un timp nemișcat, ca și cum s-ar fi amuzat observând cum se lăsa întunericul și luminile campamentului se aprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tonul. În vremurile astea, morții, oricine-ar fi ei, se uită imediat și, până la urmă, rămân doar niște date statistice. Nimeni n-o să uite însă așa de ușor că șase europeni nevinovați au fost sechestrați de beduini în inima deșertului - plescăi din limbă, iritat și adăugă: Întotdeauna va fi o mamă, o iubită, o soră sau o asociație de prieteni sau vecini dispusă să răscolească rahatul și să ceară respectivelor guverne să-i elibereze imediat. Și presa, de obicei, este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mâncare, dar nu te-ai întors cu vreunul din ei ca să luați piese de schimb... — Ți-am mai spus că n-au vrut să vină. — Iartă-mă că îndrăznesc să-ți spun, dar am impresia că-mi ascunzi ceva - austriacul plescăi din limbă, clătină din cap, ca și cum toată povestea i s-ar fi părut foarte complicată. Și, pe deasupra, acum te lasă în „ariergardă“... De ce? Ce mister se ascunde în spatele acestei afaceri? Nené Dupré, care înțelesese de la început de jocul interlocutorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]