92 matches
-
pai chir Noaptea era cam ploioasă și norii zburau negri prin cer și numai prin rupturile lor groase se vedea câteodată luna. Am luat o laternă mică cu mine și, ieșind pe strade de, am început a le străbate în plesnetul cel mărunțel și zuzuitor al ploii și a o apuca, ieșit afară din oraș, peste câmpii inundați de șiroaie, cari, galbene, îneca iarba cea verde, și sfâșiind cu picioarele mele valurile ce inundau câmpia. Era întunerec de nu-ți puteai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai jos pe un povârniș repede. Din fugă era să dea peste colacul de beton al fântânii, îl ocoli și după ce simți pietrișul drumului sub picioare își ascuți auzul și se luă după sunetul pașilor femeii de dinaintea sa. Deodată plesnetul ploii nu se mai auzi, nu se mai auziră nici pașii femeii și doar ceva ca o neliniște i se strecură în tot corpul. O cuprinse frica și de abia atunci auzi cu o acuitate extraordinară vuietul acela imens, al
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
arc! Doi paji ieșiră În fugă din cortul său, aducând arcuri scurte, și alergară spre locul unde se afla, mai-mai să cadă. — Împiedicați-i să treacă râul! În timp ce dădea ordine trupelor, puse În arc o săgeată, o trase cu un plesnet și, imediat Înhăță alta. Erau săgeți de exercițiu, fără vârf, dar câțiva soldați „inamici“, nimeriți drept În frunte, se prăbușiră. Arunca atât de multe săgeți, Încât era greu de crezut că nu trăgea decât el. Între timp, coarda arcului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
al său, o mare consternare se citi pe fața lui Nobunaga. Prin moartea lui, Nakatsukasa Își mustra stăpânul. Cunoscuse geniul Înnăscut și defectele lui Nobunaga și, parcurgînd rândurile, cu ochii plini de lacrimi, Nobunaga simți un junghi dureros ca un plesnet de bici străpungându-i pieptul. — Bătrâne! Iartă-mă! suspină el. Îl rănise pe Nakatsukasa, care-i fusese vasal, dar și mai apropiat decât propriul său tată. Iar prin incidentul cu calul, Îi impusese voința lui, ca de obicei. — Să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acum e În tabără și l-am pus să lucreze exclusiv la Întocmirea de hărți ale zonei. Hideyoshi bătu din palme pentru a chema un paj, dar toți pajii și asistenții săi personali se retrăseseră la o oarecare distanță, iar plesnetul palmelor nu ajunse până la ei. Zgomotul ploii Îl acoperea și mai mult. Hideyoshi se ridică și trecu el Însuși În camera de alături, unde strigă cu un glas care ar fi fost mai potrivit pe câmpul de luptă: — Hei! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
liniștiră. Ieșiseră deja și chemau slugile și caii, când un glas strigă din spate: — Senior Hideyoshi! Senior Hideyoshi! Cineva Îl căuta În curtea largă, Întunecată. Pe cer plutea un corn de lună. — Aici sunt. Hideyoshi Încălecase deja. Recunoscând sunetul unui plesnet pe șa, Takigawa Kazumasu alergă la el. — Ce este? Întrebă Hideyoshi, cu o privire ca aceea pe care un senior i-ar fi adresat-o vasalului său. Takigawa răspunse: — Pesemne că v-ați supărat foarte tare În seara asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de mult uscat al cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul poemului cuvintele
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Își trase picioarele mai adânc, sub pulover și-n-cepu să asculte foșgăiala gângăniilor pe sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
ținut în frâu, transferat în substanța versurilor. De la un moment dat, acestea sintetizează în câte un cuvânt starea explozivă a poetei: „jar“, „răzvrătire“. Chiar poezia Optsprezece ani, într-o primă variantă, debuta vijelios: „Ninge-nșirat, domol. Am să-ntărât fulgii în plesnet de bici/ și burta zilelor sure am s-o spintec cu-n brici/ Să țâșnească-n fine, cald și iute, sângele vremii“. Este semnificativ că Maria Banuș a păstrat în evidențe fragmentul și, fără să destăinuiască proveniența, îl va integra
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de mult uscat al cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul poemului cuvintele
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
îmi este groază de acest subiect, Însă una, intuitiv, el ghicește, știe, - De ce, nerecunoscut de nimeni, - predilect, De undeva de dânșii eu sunt luat în chirie. 1913, 1928 Improvizație Din palmă hrănii claviatura - stol de clape Sub bătăi de aripi, plesnete, croncănire, În vârful degetelor stând, le-ntinsei mâna aproape, Și noaptea se freca de coate sub mâneci în răsucire. Și era întuneric. Și un heleșteu cu apa amară Vălura, unduia. - Și păsări din specia te iubesc Păreau mai curând să
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
mîna universului căzu / sub aripile clocitoare,/ peste întîia urmă de mînz în timpanul cîmpiei, / acum cînd degetele îndoielilor / se umflă nemilos deasupra noastră; / prin crăpăturile lor abia de mai sorbim / lungi fulgere ce-adună norii ca turmele de porci / sub plesnetele bicelor" (Rugă ). Dînd iluzia a fi un inepuizabil rezervor de energii stihiale, lumea rustică e în realitate obiectul unor apocalipse. Vitalitatea primară nu e decît o mască a unui irevocabil final. Fenomenologia existenței curente ea însăși cade pradă acestei ofensive
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
tot ce avea referință la Gotamo Buddho. Propriuzis, Demirgian nu înțelegea nimic, însă duminica, după o săptămână de tocmeli și contabilitate, astfel de lecturi îi dădeau o senzație spirituală de șoc, sinonimă cu voluptatea de a se simți călare pe plesnetele motocicletei. Demirgian era senzual și printre covoare păstra culegeri de pornografii plastice chineze și japoneze, remarca prin vitrină, pe stradă, femeile cu un detaliu picant, nu priza trupurile macerate, ci carnația planturoasă. Afară de aceasta, îi plăceau copiii și-i săruta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca întotdeauna, te-ai grăbit... Palma stângă a Mariei fulgeră obrazul lui Aloim. Călugărul se înroși, strânse pumnul și încercă să o lovească la rândul lui, dar brațul său firav se opri în contra furioasă pe care i-o opuse quintul. Plesnetul puternic pe care îl auziră toți trei nu putea fi decât sunetul pe care-l făcuseră două dintre falangele lui Aloim când se rupseseră. ― Ah! Lacheu imperial! Dacă aș putea, ți-aș scoate măruntaiele și le-aș arunca la câini
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu pintenii fără menajamente, îl obligă să coboare pe pantă, prin iarba înaltă, lovită de suflul necruțător al vântului. Tovarășii săi, împreună cu Audbert, îl imitară, deși Kayuk trebui să trudească binișor ca să tragă catârul în jos pe coasta aceea, sub plesnetele ploii. Ajunseră aproape de căsuță, dar nu găsiră pentru animale alt adăpost decât sub coroanele răvășite ale copacilor; era, totuși, mai bine decât nimic. în vreme ce tovarășii săi le legau de arbuști cât puteau de zdravăn, Balamber izbi cu piciorul în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de prietenii săi. Aceștia, așadar, nu putură să-l vadă lăsându-se moale în iarba înaltă; iar, dacă a scos vreun strigăt, nu l-au auzit. Câteva clipe mai târziu, tovarășul ce îl urma, lovit și el, căzu cu un plesnet gros în apă. Bărbatul cel mai apropiat de el, ce se găsea la câțiva pași de colibă, se întoarse, porni în goană către tovarășii săi și începu să strige, alertându-i; strigătul însă i se curmă imediat în gât, străpuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și vizitele la bunicul, mă simțeam apărat chiar și de mediul acela atât de repede schimbător. Dar abia atingea lumea mea secretă prezentul, că se și repezea asupră-mi un chip roșu de furie, răcnind, în timp ce caietul cădea cu un plesnet pe bancă, să fac bine să le comunic părinților să nu mai profite, cu asemenea tertipuri de-a dreptul imbecile, de înțelegerea lui pentru dificultățile mele lingvistice, că doar nu e așa de idiot să nu observe că ei îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu fața în vânt și cu un fel de rânjet pe care și-l studiase, coborându-și colțurile buzelor a dispreț; sări peste bord, se transformă pentru o clipă într-un mănunchi de picioare și de brațe fluturânde, într-un plesnet de apă stropind din toate părțile, încât Frau Gerda scoase un țipăt, iar mama îl ocărî. Tata își împinse ochelarii mai sus, încercă să ajungă la pupa în timp ce vasul se împotmoli cu prora în apă și uruitul motorului se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
semnalizare în mână, Mâțu apare lângă ei. Dom' locotenent...e timpul. Bine. Carol privește cum locotenentul desface pistolul și introduce un cartuș, scos din sacul de muniții. După ce ațintește în sus țeava, proiectilul țâșnește tăind aerul și explodează cu un plesnet sec în miriade de stele verzi. Semnalul începerii atacului. V În vremurile păcii, clădirea masivă, pătrată, cu aspect pitoresc, grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă de carieră servise ca sanatoriu pentru tuberculoși. Necesitățile războiului schimbaseră destinația clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe noi. În vremea aceasta, Otilia alergase pe poartă afară și avusese norocul să găsească încă sania cu care venise, fiindcă birjarul se dăduse jos să curețe rețeaua de zăpadă cu o măturică. - Aleargă repede, strigă Otilia. Birjarul dădu un plesnet biciului și sania alunecă nebunește, umplând toată strada de veselia zurgălăilor. Otilia, însă, era nemișcată, cu ochii pierduți în gol. Felix aduse puțină zăpadă și o puse pe capul bătrânului, deși știa că e inutil. Mai degrabă, ar fi trebuit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt, împrăștiindu-și sângele dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai devreme mâine ? Firea lui îl îndemnase să se supună poruncii, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
secția medicală. A izbucnit un incendiu. Cei doi infanteriști își întrerupseră rondul. Saturate de apă, hainele se lipeau de corpul lui Ripley. Difuzoarele continuau să stropească sala și tot ce se găsea acolo. Sirena urla întruna. Vaietele ei regulate și plesnetul apei pe mobilele metalice și sol acopereau toate celelalte zgomote. Femeia încercă să distingă ceva prin perdeaua groasă de ploaie artificială; pentru aceasta trebuia să-și dea la o parte părul din ochi. Lovi cu cotul sfera chirurgicală cu cablurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
În spatele său. Undeva, Într-o zonă separată a creierului, Își făcu loc un gând: „Cilindrul e Înalt de numai doisprezece metri. N-am unde să mă mai ascund.“ Se Împiedică și se lovi la genunchi, dar continuă să meargă. Auzi plesnetul tentaculelor În contact cu pereții, unduindu-se În urma sa. „O armă, trebuie să găsesc o armă!“ Ajunse În mica bucătărie cu tejgheaua metalică, unde se aflau câteva cratițe și tigăi. Deschise Înfrigurat sertarele, căutând un cuțit. Găsi doar un cuțitaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
numai puține lucruri își puteau aminti mai apoi din ce zisese, ci doar starea de neliniște și teamă pe care le-o provocaseră valurile lui de vorbe spuse cu un debit egal și neobosit, asemănător cu valurile mării al căror plesnet de bici răzbătea până la ele, apelând la pilde și continuând să le spună și pe acestea cu același timbru ușor voalat, încât au crezut și au fost convinse că nu sunt numai vorbe de dragul vorbelor și nici nu urmărea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
izolată într-un fel de lume, încât nici zgomotele răsuflării, ca să nu mai vorbim de vuietul mulțimii, nu le mai auzi; un fel de bășică imensă, care va plesni cândva, când toate își vor relua cursul normal, dar până la acel plesnet cursul normal e în izolarea asta preventivă. Sau să zicem: ca și cum ai pluti fără pauză, odihnă, efort, sfârșit, zi și noapte, și treaz, și în somn, toate lucrurile pe care trebuie să le faci făcându-le în această plutire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]