780 matches
-
cei mediocri se plictisesc. Elitele mereu găsesc ceva, un artificiu intelectual, cu care să ocolească plictisul. Asta e... se pare că nu a fost să mă aflu printre cei aleși. Literatura germană ar putea foarte ușor să se revendice inventatoarea plictisului ca tehnică literară. Aș vorbi de Berlin Aiexanderpiatz de Alfred Doblin, dar mă tem că nici nu-mi mai amintesc numele personajelor, atât mi s-au părut de insipide. De asemenea, profesorul sinolog Peter Kien din Orbirea lui Canetti sau
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
după un nou volum, scotoceam în grămada inepuizabilă, mai răsturnînd vreun raft capricios, dispus să-mi dărîme și nervii, să mă blocheze ore întregi în munca migăloasă a reașezării tomurilor... îl scoteam la suprafață... îl răsfoiam... cădeam pe loc în plictis... visam altul... Oboseam repede. Intram în deznădejdi de nesuportat. Îmi însemnam ceva, însăilam niște versuri zgubilitice, nu-mi plăceau... Iar lectură și iar puseu brusc, euforizat de cofeină, în lumina clipei prea strîmte... Cam în vremea aceea am cunoscut-o
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
cehovian ăn acest ultim roman al lui Sorin Titel. O acceptare luminoasă a tristeții? Nu, asta-i altceva! Atunci ce? Banalitatea fermecătoare a vieții? Poate, mai exact, cred că ar fi de spus că Titel scrie vis-ŕ-vis de Cehov, opunănd plictisului o veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe. Ce mă face, totuși, să mă găndesc la Cehov? Sufletul, da, sufletul dureros, surăzănd, surăzănd, surăzănd în nesfărșita lepădare de strălucire, clipă de clipă, a vieții noastre cea de toate
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
același lucru: mă scol, mă imbrac, mănînc, mă duc la școală, plec de la școală, mănînc, dorm, mă plimb, mănînc, dorm, mă scol... etc. Sănătatea mea e dintre cele mai înfloritoare cu putință și simplul fapt că mă strecor teafăr prin plictisul cotidian este un indiciu categoric de vitalitate invincibilă. 28 apr. 1953. P.S. - Dacă se ivește vreun prilej - fără a face însă nici o sforțare deosebită în acest scop - trimite-mi Opere alese de Macarenco, eventual și Poemul (de recomandat ni s-
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate pe unul dintre ei. Este povestitorul, omul cuvântului,al memoriei și al imaginarului care nu are voie să lase auditoriul să se plictisească ori să adoarmă. Plictisul e un demon care, o dată cuibărit în ascultători, poate să-l alunge-n calea fiarelor ori să-l ucidă pe narator. Povestitorul ducea peste tot literatura cu sine, așa cum își purta prin lume imaginația, memoria și vocea. Mai târziu, în
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
Câteodată îmi zic că dacă există Dumnezeu din câte se vede el nu e decât un privitor ca la teatru întruchipând desăvârșit nepăsarea modelatorului față de malformațiile propriei sale creații; o recreație sau procreație în hazard și parcă predestinat cantonată în plictis și indiferență necondiționate ce nu te provoacă nu te-ndeamnă nu te cheamă nici la consimțiri nici la contradicții. Altădată însă îmi spun că Existența lui Dumnezeu n-ar fi decât un Cuvânt pe care uneori ezit totuși să-l
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
creație, de înfăptuire ce nu voia să-și impună și cu atât mai puțin să i se impună nici-o frontieră. În ceasul acela timpuriu al vieții mele, aș fi fost gata să preiau pentru mine monologul lui Faust, dar fără plictisul dezabuzat al bătrânului, ci cu pasiunea juvenilă a unui aventurier în spirit, a unui condotier în zorii cuceririlor sale. Toate mă atrăgeau, mă solicitau: "...Philosophie, Juristerei und Medizin, Und leider auch Theologie...". Aș fi vrut să le străbat, să le
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cumva, așa... crîncene spînzurători de dăruit iubitelor... de cinsprezece-șiaisprezece metri... spre bălăbănire dulce printre munții sînilor carpați. L-am poreclit înger, dar mai în apropierea înfățișării aspre i-ar sta numele de îngeroioloiul sau îngeri-Trăsni-Zdrobilă. Desfășoară, a decalitețe și-a plictis, aripe large, penoase fulgoase, puternice, devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul, și gustul (literar, dom'le!) c-o simplă fîlfîitură de-ntoarcere pe-o rînă. Dacă vrea, te încălzește brusc în creieri, sau te îngheață țurțure
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
Dragoș Bucurenci Finlanda e o țară la prima vedere nespectaculoasa. “Aici plictisul e direct proporțional cu nivelul de trai”, a fost primul gând care mi-a trecut prin minte când am aflat că în Helsinki barurile se închid la ora 2 noaptea, iar în câteva localuri (care au primit aprobare specială) ultima
Ţara soarelui de la miezul nopţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82605_a_83930]
-
Al, toși, în finale, Ne dăm cu fundul de pamînt Și nu mai vrem să știm nimica. O, scandalosul Pîrș din Zori Cînd vinului îi sîntem sticla Spartă-ntr-o mie de fiori Și din ungher libarca vană A vechiului plictis învie. Bătrîne Al, e-n mine-o rană Pe care n-o mai pot descrie. Căci unde ni-i copilăria Cu iz răscopt de dovlecei? Oh, du-mă cu mașinăria La Farmacica lui Scurei!! Îngerul Emi
Cîntec naiv pentru Săndel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10942_a_12267]
-
oglinda cu pieliță ștearsă te mai vezi mai vrei să te vezi ?! I. Apele se ridică meditativ în gândul poetului damnat cuvintele îi ard cerul gurii cu vorbirea ca o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o tabacheră de argint să dăinuie în fastul ecoului toamnă cu o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de izvor, nici măcar otravă - și-ți fuge pământul de sub picioare când odată cuvântul era a cincea putere... XLVII. Pasărea rară Puțin mai trebuie ca să ajungi la punctul mort al lumii - lume nenorocită, păcătoasă - când vei muri de sabie ori de plictis, pe neașteptate liniștită, în goana ei. n (Din Colla gonna a corolla/ E le gambe a ciambella - Il canzoniere romano)
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
Italia, pentru Eliade au luat sfârșit vremurile arcurilor de triumf sau ale baricadelor. Nu se mai simte nevoia unor cărți pro sau contra, dar nici a unui ghid, oricât de suplu, al gândirii sale, operație întreprinsă de nenumărate ori până la plictis, aplicată în aproape toate domeniile cunoașterii, în toate limbile Ťnoastreť. A sosit în schimb vremea de a-l utiliza pe Eliade pentru a discuta despre altceva, de exemplu despre disciplina pe care el însuși a întemeiat-o și pe care
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
garanta) curiozitatea: vreau să văd și eu ce înseamnă un final "potrivit", "reușit", într-un roman despre droguri. Ei bine, nu mică mi-a fost stupoarea când am văzut că finalul mult lăudat nu era altceva decât pur și simplu plictisul autorului. Acesta era finalul, vă asigur, pentru că am căutat în zadar ceva care să-i urmeze în carte. Asta era tot: câteva nopți de droguri, sfârșite printr-o noapte de plictis. Iar aceasta, la rîndul ei, concretizată într-o decizie
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
mult lăudat nu era altceva decât pur și simplu plictisul autorului. Acesta era finalul, vă asigur, pentru că am căutat în zadar ceva care să-i urmeze în carte. Asta era tot: câteva nopți de droguri, sfârșite printr-o noapte de plictis. Iar aceasta, la rîndul ei, concretizată într-o decizie matură. Vreți să știți cum arată, așadar, un final reușit? Nu e nimic altceva decât un imens căscat. Da, hotărârea de a pune punct romanului și, automat, experienței drogurilor, nu este
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
matură. Vreți să știți cum arată, așadar, un final reușit? Nu e nimic altceva decât un imens căscat. Da, hotărârea de a pune punct romanului și, automat, experienței drogurilor, nu este justificată de autor decât printr-un brusc și iremediabil plictis. De unde trag concluzia (n-am încotro) că marele merit și marea reușită a autorului constau în simplul fapt, în norocul său chior de a se fi plictisit el înaintea mea, cititorul. Ceea ce înseamnă că, dacă un cititor răuvoitor ar anunța
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
la fel de demagogică, în fond, a unui autor care primește alocații pentru copii pe numele avortonilor săi: foarte probabil același autor, care și-a recuzat opera înainte chiar de a o produce, nu a avut nici o problemă de stomac sau de plictis atunci când a semnat pentru drepturile de autor (oricîte vor fi fost acestea). Desigur, nu putem nega (și nici nu vrem) unele merite inerente romanului și autorului în discuție: căci, până la urmă, într-un curent cultural în care lumea, de obicei
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
a existat. Ea nu lasă nici o urmă în autor, de ce ar lăsa în cititor? Astfel încât ceea ce se dorea a fi mărturia unor experiențe extreme se destramă în lipsa însuși subiectului lor: care experiențe extreme, din moment ce ele pică la cel mai mic plictis? Așa cum ni-l putem imagina pe Renton la patruzeci de ani făcând pe funcționarul docil, la fel ni-l putem imagina pe autorul acestui roman-manifest, al acestui roman-cult, ca fiind deja unul din acei oameni minunați care îți barează accesul
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și antiliteratura - au omologat de fapt plictisul ca materie, scop și stil în proza modernă. Apar cu grămada, și la noi, scriitori foarte talentați și culți care scriu ca să scrie, croșetează, patinează artistic, experimentează. Nu pot să-mi dau seama cât de câștigați sunt acești autori în
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
I. EU NU VÂND ÎNGERI PĂZITORI, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016. Eu nu vând îngeri păzitori de vis Ci doar culori în care să îți scalzi ideea, Femeia desenată din plictis. Ți-am dat un gri, pentru-nceput, Demult, când nu găseai o ușă Încet să te strecori Și să vezi zorii Cum se dezbracă De a lor cenușă. Apoi ți-am oferit un galben Când am văzut că sorbi iar
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
alte zări, cuvinte am tot spus Dar, pentru-acest apus Am semne de-ntrebare, E-o altă zare și un alt nespus!" Eu nu vând îngeri păzitori de vis Ci doar culori în care să îți scalzi ideea, Femeia desenată din plictis. Și am decis: să îți mai dau și-un verde Iar cel care te vede ... Citește mai mult Eu nu vând îngeri păzitori de visCi doar culori în care să îți scalzi ideea,Femeia desenată din plictis.Ți-am dat
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Femeia desenată din plictis. Și am decis: să îți mai dau și-un verde Iar cel care te vede ... Citește mai mult Eu nu vând îngeri păzitori de visCi doar culori în care să îți scalzi ideea,Femeia desenată din plictis.Ți-am dat un gri, pentru-nceput,Demult, când nu găseai o ușăîncet să te strecoriși să vezi zoriiCum se dezbracăDe a lor cenușă.Apoi ți-am oferit un galbenCând am văzut că sorbi iar dimineațași viața vrei s-o-ntinziLa soare
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
altă culoare,În alte zări, cuvinte am tot spusDar, pentru-acest apusAm semne de-ntrebare,E-o altă zare și un alt nespus!" Eu nu vând îngeri păzitori de visCi doar culori în care să îți scalzi ideea,Femeia desenată din plictis.Și am decis: să îți mai dau și-un verdeIar cel care te vede... II. ÎNCĂ NU AM UITAT..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016. Deși luni de zile-au trecut Și nu am
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
un șarpe, înțelept ca o carte veche cu copci și bun, bun ca un miel cărunt." Un loc al întîlnirilor sînt, de bună seamă, Bucureștii (pluralul îl impune Arghezi, cu insistență), tîrg pestriț, unde varietatea încîntă și face cu neputință plictisul marilor metropole. Departe de a fi aseptic și disciplinat, zvăpăiatul copil al unei turme de oi și-al unei mănăstiri, zvîrlit pe malul unei ape, "rîul cel mai murdar de pe continent" (și cît s-a mai murdărit de-atunci...), e
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
și a încercării sisifice de a-l prinde cumva, de a-l opri în loc și de a surprinde mici instantanee. Fie descrieri, fie gânduri, fie trăiri. Toate trebuie să fie prinse între paginile cărții, imobilizate ferm cu acul versurilor: Umilitor plictisul,/ înțepătoare spaima/ când timpul crește gigantic/ în fața nimicurilor/pe care le am de pus în el. (Ziua aceasta..., înaltă ca o stâncă și largă ca o mare) Dacă ar fi să trasăm un fel de arbore genealogic al poeziei Marinei
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]