1,651 matches
-
poate observa o tendință îngrijorătoare în trecerea de la carte la ecran (ca admirator al lui Harry Potter, sper din tot sufletul să mă înșel): dacă romanele sunt din ce în ce mai complexe și mai captivante, filmele tind să devină din ce în ce mai schematice și mai plictisitoare. De ce spun asta? Pentru că rămân la opinia că, într-un astfel de film destinat "copilului din tine", povestea trebuie să primeze în fața atmosferei; or, Cuarón crede exact contrariul. El știe fără îndoială să creeze o atmosferă întunecată și tensionată (la
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
o posibilă continuare într-un viitor film. Iar "subtilitățile" tehnice ale lui Cuarón îi vor face probabil să caște pe cei mai tineri spectatori. Din păcate, cel mai antrenant dintre romanele cu Harry Potter a devenit pe ecran cel mai plictisitor film. Cu toate acestea, cred că Harry Potter și prizonierul din Azkaban merită văzut nu doar de fanii eroului, ci de orice cinefil. Motive sunt destule: există multe fragmente fermecătoare, în care povestea nu trenează (de exemplu începutul și sfârșitul
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
debut al Ioanei Baetica, Pulsul lui Pan, este, în sine, foarte bun, pe alocuri se citește chiar cu delicii, construcția este însă deficitară. La Adrian Șchiop avem exact situația inversă. Românul este bine condus, insă textul este tern și deseori plictisitor, cu un conținut destul de sărac. La testul lecturii de plăcere, câștig de cauză va avea românul primeia.Romanul de debut al lui Adrian Șchiop pendulează între două medii: unul al caminelor studențești, celălat al unei unități militare. Personajul narator este
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
livresca uzata a genului: mai "68, mișcarea hippie, stilul câmp, Catcher În The Rye, Eminem, 2Pac, Cobain, BodyCount ș.cl. Încremenirea în nonconformismul clasic, déjŕ-vu pe toată linia. În loc să se încarce de tensiune, românul devine previzibil și, pe alocuri, teribil de plictisitor. Dar să vedem cam care ar fi indeciziile autorului și impreciziile prefeței: 1. Tocmai pentru că Șchiop, naratorul-personaj, deși își afirmă identitatea sexuală, nu-și povestește/problematizează homosexualitatea. Ce alt pretext narativ mai bun pentru nonconformism, într-un spațiu cultural cu
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
-și povestește/problematizează homosexualitatea. Ce alt pretext narativ mai bun pentru nonconformism, într-un spațiu cultural cu dificultăți în a accepta minoritățile sexuale? Păi aceasta ar fi fost cea mai tare "kestie"! În rest, scenele de sex (povestite) sunt, iarăși, plictisitoare. În literatura, sexul fie e scandalos (violent, pervers etc.), fie poetic (magic, în ambele sensuri). Altfel, mai bine lipsește. De aceea englezii au inventat Bad Sex Award! 2. Există, e-adevărat, cateva (puține) fragmente prin care s-ar putea susține
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
Care va să zică, într-o noapte de august, din anul de grație etc. etc. l Dl. Stănescu ne-a și ambiționat. Am citit integral Saeculum pe octombrie. Din păcate, n-am găsit mare lucru. Jurnalul din 1982 al lui E. Barbu e plictisitor de-a binelea. Ce crede maestrul C. Ciopraga despre Leonid Dimov nu ni s-a părut foarte captivant. Iar convingerea junelui Andrei Milca (într-un necrolog) că Geo Dumitrescu a tăcut 20 de ani după Libertatea de a trage cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
ne-am certat cam o oră din motive de homo floresiensis parlamentaros și hobițț-romano1), am convenit cu Haralampy că scena politică românească fără o confruntare electoral-televizată între fermecătoarele doamne Mariana Buruiană (PRM) și Mona Muscă (PNL), ar fi searbădă și plictisitoare ca o nuntă fără ceterași, semănând în același timp cu un pământ arid și cu un ținut în care până și scorpionii își bagă acul ucigaș în propria coastă... -Să nu mai vorbim de șerpii constrictori, completează Haralampy sorbind zgomotos
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
în 1990, viză de intrare în Statele Unite. Poate vom afla când la conducerea CNSAS va ajunge vreunul din generalii în rezervă ai Securității, gen Marin Neagoe, intens mediatizați (oare de ce?) în această perioadă. Oricum, e o poveste veche, probabil extrem de plictisitoare în raport cu activitățile din ultimii cincisprezece ani ale d-lui Pașcu. Omul care și-a plimbat familia pe-o navă de război nu se va lăsa intimidat de niște amărâți de jurnaliști! Violențele verbale ale lui Pașcu sunt atât de grosolane
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
și cea mai nervoasă. El e ghitara solo a band-ului. În sfârșit, Călin. Pozează în spiritul rațional, pozitivist al grupului, scrie povestiri pseudo-S.F. - " Experimentul" are un aer ŕ la Ray Bradbury, dar nu are final(itate) -, satirizează plictisitoarele tabieturi de familie mic-burgheză, de acolo i se trag, probabil, plictiseala și depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în orele
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
tabieturi de familie mic-burgheză, de acolo i se trag, probabil, plictiseala și depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în orele plictisitoare de la locul de muncă, pentru că, văzute "la firul ierbii", cele mai mărunte obiecte capătă duh, se dinamizează, intră într-o poveste. Iată cea mai poetic-nedreptățită ulcică din literatura română: "Noi zicem: oala a fost golită. Întreb: cum adică golită? Cu
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
sistem sexual sută la sută liberal, unii au o viață erotică variată și pasionată, alții sînt condamnați la masturbare și singurătate." Exceptînd bizarele fabule pe care informaticianul le scrie ca pe niște parabole ale societății contemporane, Extinderea... este o carte plictisitoare. Mai ales că ratarea sinuciderii e previzibilă. Tema înserierii și blazării din debutul lui Houellebecq ne propune un personaj diametral opus celui din Memoriile unui tînăr țicnit (1990), debutul celuilalt enfant terrible al literaturii franceze contemporane, Frédéric Beigbeder. Marronnier este
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
coana mare (de fapt, mint. N-am trecut peste, am cedat impulsului de a-l vedea încă o dată și rău am făcut. Din buna mea impresie de la prima vizionare n-a mai rămas nimic, la a doua am găsit filmul plictisitor și artificial), m-am mai luminat la față găsind colecția completă Tarkovsky pe DVD (nu, respect imperativul categoric de vară și nu vă voi chinui cu o analiză la sânge a Oglinzii sau Nostalgiei), ultimul Woody Allen - din 2005! - și
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
aer de suficiență și de aroganță, de dispreț și de politețe însiropată. Julián îi zîmbi deschis, citind nesiguranță, teamă și vid sub acea carapace de pompă și formalitate. - E adevărat că n-ai citit nici una din cărțilea astea? - Cărțile sînt plictisitoare. - Cărțile sînt oglinzi: vezi în ele numai ceea ce ai deja în tine, replică Julián. Don Ricardo Aldaya rîse din nou. - Bine, vă las singuri să vă cunoașteți. Julián, ai să vezi că Jorge, dincolo de mutrișoara aceea de copil alintat și
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
orășelele americane, rasismul din spatele corectitudinii politice, Canada și S.U.A, cultura pop, Bill Clinton, Bill Gates și atâția alții. Unele povestioare, cum ar fi motorul epic secundar, adică relația amoroasă dintre Saddam Husein și Satana, sunt artificiale și cam plictisitoare, ca să nu spun homofobe până în pânzele albe. Dar violența verbală este utilizată aici nu pentru un bombardament cu vulgarități, ci, paradoxal, pentru că e un semn al libertății de exprimare, atât de cenzurată în S.U.A. Oricum conexiunea dintre violență și media
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
sau în ...2007 (ca să dau un ritm temporal din 40 în 40 de ani de posibilă înnoire a perspectivei critice), riscăm să răspundem prin clișeele tradiționale, foarte rezistente. A vorbi din nou despre psalmii arghezieni "între credință și tăgadă"e plictisitor, atât pentru o critică inventivă, cât și pentru un public instruit. A pune iarăși și iarăși întrebarea "este Arghezi poet religios?" și a răspunde, mai lung sau mai scurt, prin da sau nu, e o dovadă a lipsei de imaginație
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
în era informaticii, când internetul constituie pentru tot mai mulți tineri adevărate cursuri sintetice de cultură generală, când lucrările de licență se pot rezolva la o bere”, este clar că Ibrăileanu, Lovinescu, Vianu, Călinescu, Perpessicius, Creția ș.a., sunt depășiți, vetuști, plictisitori... Aparent fără legătură cu cele de mai sus, după emisiunea tv, Haralampy mi-a sugerat titlul de mai sus revoltându-mă: -Iar vrei să-mi bagi pe gât vreun fragmențel din teza ta de doctorat “Creșterea, înflorirea și înmulțirea culturii
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
fraze întregi. Așa a început cariera mea de cititor. Am citit, de atunci, timp de aproximativ optsprezece mii de zile, în cele mai diferite situații. Ca să le evoc pe toate, ar trebui să-mi reconstitui viața integral (ceea ce ar fi plictisitor). Dar pot să enumăr categoriile de situații. Am citit la masa de lucru, aplecat asupra cărții, astfel așezat încât lumina să-mi cadă din stânga, urmând un sfat de demult al mamei, dar și așezat la întâmplare, cu propria mea umbră
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
nu fac nimic. Cred că cel mai bine ar fi să lucrez la Romanul unui moșier rus.” La 7 iulie 1854, acest autoportret, făcut probabil la mahmureală: “Sunt urât, neîndemânatésc, lipsit de scrupule și fără nici o educație mondenă. Sunt irascibil, plictisitor pentru ceilalți, lipsit de modestie, intolerant (intolérant) și rușinos ca un copil. Sunt aproape incult... Sunt nereținut, nehotărât, inconsecvent, prostește vanitos și violent, ca toți oamenii lipsiți de caracter. Nu sunt curajos. Sunt lipsit de acuratețe în viață și atât
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
ora de literatură și, implicit, față de literatură. Ei sunt cititori nepervertiți și de aceea am optat pentru această formulă. Excepție face autoarea ultimului „răspuns”care a luat forma unui eseu privind condiția profesorului de literatură. Descrieți/imaginați-vă cea mai plictisitoare oră de literatură din liceu. Pentru tinerii cititori Întâlnirea cu un roman Înseamnă, În primul rând, Întâlnirea cu un personaj. Amintiți-vă de un personaj literar care v-a plictisit cumplit. Marius PACHIȚARIU absolvent „Național”, fost olimpic internațional la matematică
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
În primul rând, Întâlnirea cu un personaj. Amintiți-vă de un personaj literar care v-a plictisit cumplit. Marius PACHIȚARIU absolvent „Național”, fost olimpic internațional la matematică A studiat la Princeton University, În prezent este cercetător la UCL. Cea mai plictisitoare oră de literatura pentru mine ar fi una În care se insistă la nesfârșit pe simbolismul operei, puterea imaginarului, diferența dintre sacru și profan și așa mai departe. Consider că orele de literatura din liceu se axau prea mult pe
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
vag și mai creativ. Răspunsul meu este simplu și usor. Nu Îmi aduc aminte de niciun personaj literar care să mă fi plictisit cumplit. Nu cred că veți primi răspunsuri bune la Întrebare din altă parte pentru că personajele (și cărțile) plictisitoare sunt uitate imediat. Voi răspunde la altă Întrebare. Credeți că sunt atât de importante personajele În percepția unui roman, mai ales În timpul lecturii? Eu nu sunt de acord că pentru tinerii (sau mai puțin tinerii) cititori personajele sunt cel mai
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
unde cel mai important este simțul obiectiv al realității. Ștefania DUMBRAVĂ absolventă „Băncilă”, fostă olimpică la Istoria Artei Cronica unei morți anunțate, sau de la cât avem română azi? - Avem română azi?!... F&*k! Când e rost de descris cea mai plictisitoare oră de limba română, cred că trebuie să fii recunoscător dacă ești nevoit să Ți-o imaginezi. Unii povestesc din proprie experiență chestii de genul, și pe ăia parcă Îi Înțelegi că ar prefera să fie jupuiți de pisici turbate
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
pe ăia parcă Îi Înțelegi că ar prefera să fie jupuiți de pisici turbate În loc să citească un rând În plus față de ce scrie În cartea de rezumate și comentarii (mai există din astea, oare?). Așa că răspunsul e simplu: cea mai plictisitoare oră de română e aia În care niște șiruri de oameni fără chef primesc de la un om și mai fără chef niște nutreț literar, Înghesuit de alți oameni fără chef În niște silozuri, vândute sub denumirea de „comentarii literare” sau
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
olimpic internațional la geografie Pentru mine, o adevărată provocare În materie de răbdare a fost Romanul adolescentului miop. Nu știu de ce, nu l-am suportat, Întorcând paginile doar cu speranța că ajung mai aproape de final. Se Întâmplă. Dar cea mai plictisitoare oră de literatură... Îmi imaginez că ar trebui să fie despre un subiect cât mai banal. Mă gândesc deja de câteva ore (se fac aproape trei) la ce am scris mai sus. Credeam că am un subiect cu un pix
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
astfel de pantofi. Și uite așa am trecut, În decurs de circa doua sute de minute, printr-o listă lungă, exact ca și Gargantua care Încerca să găsească alternativa la hârtia igienica. Și deodata, mi-am dat seama. Cel mai plictisitor lucru, scuzați-mi romgleza, ever. Și anume, terminarea liceului. Sincer. „Aoleu, avem bac...". Serios? Orice jumătate de creier reușește să termine un liceu. Nu mă Înțelegeți greșit. Nu liceul În sine. Nu procesul de a trece prin liceu. Nu ceremonia
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]