123 matches
-
și îndărăt, toată crăpelnița. Încep cu sfârșitul și termin la urmă. Noroc cu câte o mână de ajutor. - Primiți și ajutoare? - Ești driblat pe fâșie, vere?... O mână de pasager de la câte un avion prăbușit sau un picior de reporter-călător, plimbăreț prin Neștiut de lume ... dar, cu o condiție, să fie până-n 35 de ani. Sunt mai moi și boi fără experiență la fraierit în ciorbă. -(pauză de-o secundă în care Știrică își revăzu viața) Pot să pun o ultimă
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
primi din Spania, dar plicul purta insemnele poștei germane... nu mai ajunsese draga mea prietenă, autoarea, la un oficiu poștal spaniol dar reușise să o trimită spre Limassol din Germania, primul popas dintr-un concediu care, sigur, a fost minunat! Plimbăreață cartea, precum ne plimbă autoarea, atât de dragă mie, prin locuri pe care le-a vizitat și de unde relatează impresii și chiar ciudățenii, de care altfel, poate, mulți dintre noi nu am fi aflat, și o face într-un mod
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343777_a_345106]
-
și-acuma ești de plâns ! Te știu cu toți și te-au blamat, iar azi ești omul „de rahat”, un jeg de nepătruns. Principii n-ai cum respecta, c-atâta poți în viața ta când tu ești „Cangurul” sprințar și plimbărețul ordinar, maestru în bla-bla-bla-bla. De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: „Cangurul”... / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
„CANGURUL”... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377477_a_378806]
-
care le știa sau le inventa pe moment. Dansul, ca să nu fie nici el mai prejos, începu și el să se miște cât putea de grațios, inventând tot felul de unduiri de trup și de pași săltăreți, pe loc sau plimbăreți, în funcție de cum muzica și instrumentele cântau. Și într-adevăr, Muzica se ținu de cuvânt în privința zburătoarelor, fiindcă multe dintre ele ascultară și învățară să cânte. Dar toți îngerii, de atâta umblet și oboseală pe planetă, uitau ce făcuseră într-un
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
despre liceu, nostalgia devine admirație (Liceului „Carmen Sylva” din Timișoara (1944 - 1952): “În școală erau uniforme? - Da, erau uniforme în școală, și număr. Mai am, 553 a fost numărul meu. Aveam număr, nu erau agreate fetele care, mă rog, prea plimbărețe sau...Pe umăr îl purtam, și pe palton, pînă în 52. Uniforma cum era? - Stai că ți-o arăt. Poza de bacalaureat am făcut-o aicea pe... era o doamnă, un fotograf, pe Victor Babeș, acolo ne-am dus toate
OLIMPIA BERCA- DIN LITERATURA TIMIŞOREANĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379111_a_380440]
-
Intrat în peisajul românesc prin omniprezența sa, TV-ul era întâlnit în cele mai diverse ipostaze: cărăuș de marfă, „salvator de vieți” aflat în serviciul stațiilor de ambulanță sau a formațiunilor de pompieri, „apărător al patriei” în slujba unităților militare, „plimbăreț” prin destinațiile turistice ale Oficiului Național de Turism „Carpați” și chiar drezină feroviară. Micul cărăuș socialist a debutat, în transporturi, după 1957, când, la uzina „Tudor Vladimirescu”, în paralel cu primele autobuze românești, a început și fabricarea autoutilitarelor din gama
MICUL „CĂRĂUŞ SOCIALIST” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379823_a_381152]
-
vestimentație parcă avertiza că e ferice, că nu-și mai dorește nimic peste domneasca-mplinire. Aroganța emanată îl înfășura ca un halou, separându-l absolut de oricine, îndepărtându-l umilitor chiar și pe gardian... Și-ntr-o noapte, specimenul, unic plimbăreț atras de forțe oculte, trecu lucrătura de piatră delicat sculptată a ghizdului fântânii. Încovoiat ca pentru vreo metanie, cu privirile laser, iar brațele - gheare, adună degrabă arginții din havuz, strecurându-i dibaci într-o plasă cu ochiuri dese. Când mântui
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
toarcem într-atât de-l mâncăm pe pâine nu știu unde ești dar nu ești de fel aici doar de pustiu în timp ce-ntr-o maximă a aiurelii nu știu chiar nu știu înnorare de la sat la oraș după ce-am văzut fluturii plimbăreți prin gândurile tale am vrut să mă fac căpiță dacă nu era și un tramvai aproape blocurile de pe-o stradă stau în macara cu pene și cu fulgi împănate numai bine pentru următoarea dimensiune care e verdele după ce-
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
bărbat ,cam între două vârste , înaintează agale pe alee,ținându-se de un baston.Nimic nu pare să tulbure liniștea unui peisaj de basm.Dar până și nimicul,e tot la fel de trecător. Așa că din senin,zvâcnesc doi bicicliști ,nervoși pe plimbăreții matinali care le stau în cale. - Ai grijă,băi,să nu te prindă radarul ! răcnește unul către bărbatul în baston. Și-apoi, gonește către celălalt, umflându-se de râs. Mai că i-aș pune o piedică la bicicletă, dar rotile
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
ponderat respinsul T. -Îmi ceri să zăbovesc în preajma ta? Cu bună știință să irosesc din timpul meu? Să fi uitat că il tempo è denaro? La ce-aș pleca urechea la flecăreli? Parole, parole... Și c-un râs neașteptat, sardonic plimbărețul încheie refuzul. După un scurt răgaz, cât îi trebuise pentru reîncărcare, T. reia : -Știu, am absentat din viața ta... -Nu pot să mă exprim la fel! Cum de amantă ți-a cam fost Uitarea, te-ai călătorit... din clipa-n
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
de promenadă, în care populația Clujului să se poată recreea în tihnă. Eforturile susținute ale asociației, au fost încununate de succes, iar în 1830, parcul, purtând numele de „Nepkert”, adică „Parcul Poporului”, i-a găzduit pe aleile sale pe primii plimbăreți. Apoi, în 1860, sub președenția contelui Imre Miko, s-a constituit „Comisia Parc”, cea care a preluat sarcina de administrarea și întreținerea a acestuia. Fost guvernator al Transilvaniei în anul 1849, iar apoi între 1860-1861, contele Imre Mikó a donat
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
fum. plimbare în doi - ghiocelul înghețat în mâna caldă Patricia Lidia Nu știi dacă mîna caldă ocrotește ghiocelul sau în ea s-a revărsat emoția ce răsplătește gestul dăruirii. Poate că și ghiocelul este doar înfrigurat și revarsă peste cuplul plimbăreț o boare primăvăratecă. Sfântul Valentin - cerând înc-o inimă pentru bunica Vasile Coniosi-Mestesanu Un mod discret de a-ți spune durerea cu o ocazie conjuncturală. Nu știm dacă autorul, trecînd pe lîngă tarabele cu daruri pentru îndrăgostiți, a cerut realmente ceva
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
prin 1941, la începutul lunii iunie. Începuse săptămâna Rusaliilor...În acele zile se vorbea numai de Căluș. După amiază când ieșeau femeile pe șanț, în timp ce torceau sau coseau, numai de călușari vorbeau. Mai ales, era o vecină tinerică, ușarnică și plimbăreață, care, făcea ce făcea și aducea vorba: -Ați văzut, fă, călușul? Aseară a trecut pe linia Bălăcenilor. Celelalte femei își dădeau coate, râzând pe înfundate. A întrebat-o una: -Ai, ghea, da’ tu numa’ grija călușului ai? Tinerica a lăsat
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
poza unui aranjament floral din casă, care parcă aștepta să împlinească mesajul meu către o mare doamnă a scrierilor de suflet. Am așteptat! Nu am primit nici un răspuns! Evident, nu m-am supărat! Aveam să aflu, mult mai târziu, că plimbăreața mea doamnă își prelungise vizita și nici nu sosise „acasă” unde o aștepta, nerăbdător, mesajul meu! Când credeam că nu-l mai primesc, a sosit răspunsul, încărcat de o emoție și o vibrație din aceeași gamă de frecvență cu ale
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
primi din Spania, dar plicul purta insemnele poștei germane ... nu mai ajunsese draga mea prietenă, autoarea, la un oficiu poștal spaniol dar reușise să o trimită spre Limassol din Germania, primul popas dintr-un concediu care, sigur, a fost minunat! Plimbăreață cartea, precum ne plimbă autoarea, atât de dragă mie, prin locuri pe care le-a vizitat și de unde relatează impresii și chiar ciudățenii, de care altfel, ... Citește mai mult Gabriela Căluțiu Sonneberg„Vine seninul!”Editura ANAMAROL,București, 2007“Vine seninul
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
primi din Spania, dar plicul purta insemnele poștei germane ... nu mai ajunsese draga mea prietenă, autoarea, la un oficiu poștal spaniol dar reușise să o trimită spre Limassol din Germania, primul popas dintr-un concediu care, sigur, a fost minunat!Plimbăreață cartea, precum ne plimbă autoarea, atât de dragă mie, prin locuri pe care le-a vizitat și de unde relatează impresii și chiar ciudățenii, de care altfel, ... XXVIII. TRĂDAREA LUI BĂSESCU - ARTICOL SCRIS DE PROF.DR. VIOREL ROMAN, de Georgeta Resteman , publicat
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
primi din Spania, dar plicul purta insemnele poștei germane... nu mai ajunsese draga mea prietenă, autoarea, la un oficiu poștal spaniol dar reușise să o trimită spre Limassol din Germania, primul popas dintr-un concediu care, sigur, a fost minunat! Plimbăreață cartea, precum ne plimbă autoarea, atât de dragă mie, prin locuri pe care le-a vizitat și de unde relatează impresii și chiar ciudățenii, de care altfel, poate, mulți dintre ... Citește mai mult “Vine seninul!”de Gabriela Căluțiu Sonnenberg“Vine seninul
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
primi din Spania, dar plicul purta insemnele poștei germane... nu mai ajunsese draga mea prietenă, autoarea, la un oficiu poștal spaniol dar reușise să o trimită spre Limassol din Germania, primul popas dintr-un concediu care, sigur, a fost minunat!Plimbăreață cartea, precum ne plimbă autoarea, atât de dragă mie, prin locuri pe care le-a vizitat și de unde relatează impresii și chiar ciudățenii, de care altfel, poate, mulți dintre ... XXX. “NE VEDEM LA PARIS!” - DAR PE CRIZA ASTA ... BINE-I
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de a fi acroșată de vreun gigolo musculos, sînt tratate cu rară acuitate. În aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb dialectal-parșiv, de o plasticitate concurîndu-i binișor arta cealaltă, din atelier. Nu uită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că nu pricepe nimic din "vrăjitoria asta", dacă la acesta situația nu ne miră, "interioarele" francezului, ca și ale maeștrilor flamanzi sugerîndu-ne oricum claustrarea, la Utrillo (1883-1955) aceeași situație pare cumva paradoxală, pictorul revendicîndu-se din plainair-iști, din "dependenții" de natură. Plimbăreții. Ei bine, marele consumator de absint, omul bodegii, a pictat tot ce se putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sănătoșii", cărora "bolnavii" le aruncau priviri sfidătoare. Unul din ăștia mi-a și spus-o mustățind: dom' le, fii atent, ești cam palid, întremează-te! Mai poate fi tratată cu glumă situația de-acum? Evident, referitoare nu numai la internații plimbăreți, ci și la lipsa generală de conduită cît de cît civilizată. Pe stradă, în magazine, în case. Cele două gravide ieșite nerușinat la promenadă sau după mîncare au avut parte, măcar, de minima și naiva mea indignare. Cîți însă o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mânecilor, după această dungă orizontală pe care o lasă pe spate spătarul scaunului de care se sprijină adesea În timp ce prizează tutun sau se odihnește după eforturile lenevelii. Pe omul de afaceri Îl vei admira după umflătura buzunarului cu carnete; pe plimbăreț, după subțiorile deformate, unde Își ține de multe ori mâinile; pe prăvăliaș, după tăietura uriașă a buzunarelor, mereu larg deschise, ca pentru a se plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII Pedestrașul are Întotdeauna de Înfruntat o prejudecată. Prin urmare, iată axioma care va trebui să reglementeze toaletele prozaicilor plimbăreți: XLVIII Tot ce urmărește obținerea unui efect este de prost gust, la fel ca tot ce este zgomotos. De altminteri, Brummell ne-a lăsat cea mai admirabilă maximă În această privință, consacrată de asentimentul de care s-a bucurat În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu o tulburare crescândă. Trupurile lor îmi erau inaccesibile. Da, nu era vorba despre o imposibilitate reală de a le întâlni. De multă vreme, imaginația mea erotică învățase să dejoace obstacolul acela. Închideam ochii și le revedeam pe frumoasele mele plimbărețe - goale. Asemenea unui chimist, printr-o savantă sinteză, puteam să le reconstitui corpul plecând de la elementele cele mai banale: greutatea coapsei femeii care, într-o zi, mă atinsese, în treacăt, într-un autobuz înțesat, rotunjimile trupurilor bronzate de pe plajă, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pomenindu-mă sub un cer deja aproape negru. Obosit, ca și cum tocmai aș fi traversat înotând un mare fluviu, priveam în jurul meu recunoscând cu greu obiectele familiare. Totuși, am dorit să fac cale întoarsă pentru a le revedea pe cele trei plimbărețe din Belle Époque. Dar vraja pe care tocmai o încercasem parcă mi-a scăpat din nou. Memoria mea, fără să știu, a reînviat cu totul altă imagine din trecut. Am văzut un bărbat frumos, îmbrăcat în negru, în mijlocul unui birou
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]