272 matches
-
tip Nicu Vlad, i-a atenționat cu voce, altfel de calmă: - Mă, sălbaticilor, dacă vă mai prind în vreo noapte vorovind și zvârlind blide pe fereastră, io nu vă bat, că mi-i jenă, da' vă bag un sucitor în plisc până vă iese la capătul celălalt de spinare - înțelesu-m-ați? Unde vi-i teveul ? - Ni-l-ai... A suspinat soacra lui Haralampy arătând spre televizor. - Vi-l sechestrez, a decretat vecinul. - Stai, bădiuțule, l-a oprit Haralampy minunându-se
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
-ți toată Simt și-azi cum se înalță, în minte când te văd, Spre gât un val de fiere bufnind ca un prăpăd Al vechii suferințe de tine tulburată... În fața ta, biet diavol plin de-amintiri fierbinți, Simțit-am orice pliscuri și orice fel de gheare, Doi corbi câinoși, pantere lipsite de-ndurare, Ce-odinioară carnea râvneau să-mi rupă-n dinți. Era albastră marea și bolta străvezie, Dar pentru mine totul de-atunci, vai, a rămas Întunecat în sânge, iar
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
firească/ biserica poartă gumari și bască" (Cântec în așteptarea recoltei). Titlurile înseși sunt de o sarcastică elocvență. Simbolistica sacră nu mai are forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o notă mai puțin acută decât în elegiile unui rural ultragiat ca Ion Gheorghe, lumea modernă, tehnologizată, industriile bine înșurubate, citadina conservă de beton configurează un
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Valea Oituzului Vulturi de bronz cu marmora în gheare plutesc ca o flacără fixă desupra eroilor. O dulce chilim, popor fără noroc scufundat în somnul demonului! Aici e paza trecătorilor o rugină se de pune pe aripi vântul coclește în pliscuri Patria recunoscătoare! Pe Valea Oituzului vulturi de bronz duc dorul nebun al vulturilor de carne. Frageda miresmelor Sunt singur chiar pe viața mea sunt doar adaos fără ea și nu mai vine cum râdea Nici umbră nu-i din frageda
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea [ Bosoleală = călcat mărunt și apăsat pe
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
poartă de un timp, din păcate! La Clinceni, cântecul Marioarei Mân Gheorghe a ajuns în aceeași frumusețe, valoare și adevăr mureșean, sătesc. El nu a mers de acasa până aici pe șine, ci pe pasărea cu aripi de Mureș, cu plisc de Transilvanie, cu pene ce-l învesmântează că iia! E cântecul de pe Valea Gurghiului, niciodată și nicidecum imitativ, căruia glasul Marioarei Mân Gheorghe îi cerne o măruntă ninsoare de melancolie estetizanta, dezagregata din propriul suflet al interpretei, fără a fi
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
de fum scoțând sunete madrigale din care dorește să scoată un album. LEBĂDA NEAGRĂ CU CIOC DE NOROC A apărut pe lac lebăda neagră cu ciocul precum coada bifurcată de pește, se spune că te sărută norocul cu al său plisc de aur dacă te ciupește. Înoată pe apele de istorie roșii, mândră, încrezătoare, cu coada în vânt, sfidând bâtlanii, codoșii, necălcându-și o virgulă din cuvânt. „Credință, frăție și ubicuitate!” strigă pe ape al său preferat motto, este o ascunsă
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
vânt, sfidând bâtlanii, codoșii, necălcându-și o virgulă din cuvânt. „Credință, frăție și ubicuitate!” strigă pe ape al său preferat motto, este o ascunsă ambiguitate, sau o intempestivă extragere loto? Magnifica lebădă neagră cu cioc de noroc și jurământul în plisc, înoată strângându-și amintirile-n coc, iar la gât își pune de pene colorată cravată. CRANIUL ISTORIEI Craniul înhumat de istorie, prin păduri mici, uitate, în miniatură, având multe răni și rupturi împarte lumii binecuvântări cu ură. Craniul vechi, de
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Autorului În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara, un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere, sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde, brumată cu noroaie și flegme lungi, sfiala pare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
2017. În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara, un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere, sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde, brumată cu noroaie și flegme lungi, sfiala pare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mult În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara,un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere,sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea,vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala,au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde,brumată cu noroaie și flegme lungi, sfialapare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde.Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată,și-ncep să-înot prin lacuri
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
domnului Fortuny? — Dar dumneavoastră de unde ați auzit așa ceva? Cum v-am spus, fac parte din familie. Totul se știe. — Din toate astea nu s-a dovedit niciodată nimic. — Dar s-a vorbit, l-am provocat eu. — Lumea Îi dă cu pliscul ceva de groază. Omul nu se trage din maimuță, se trage din găină. — Și ce spunea lumea? Doriți o ceșcuță de rom? E de Igualada, Însă are un stropișor caraibian... E tare bun. Nu, mulțumesc, dar vă țin companie. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ignorantă ca o bîtăă, iar În aceste clipe se prezintă În cartier o urgență socială pentru care anumite eforturi trebuie să aibă Întîietate, o să mă abțin, că de nu, Îți lămuream eu dumitale vreo două. — Fermín! strigă tata. Fermín Închise pliscul și ieși În goană pe ușă. Merceditas Îl privea reprobator. — Omul ăsta are să vă vîre Într-o Încurcătură pe nepusă masă, ascultați-mă pe mine. E cel puțin anarhist, mason, ba chiar evreu. Cu năsoiul ăla... — Nu-l băga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri și alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului a) Cheagul alb, lăsat din seară. Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subțioară, Cel cu plisc întors de ceară roșie Încovrigat, Peste inimi Către seară Atîrnat: Chipul, coabe, S-a-îmbuibat în seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Numără pietrele albe, Cercetează stigmatele aleșilor Pătrunzând nepătrunderea lor Fruntea sa, plină de lumină-între plete albe Și ochii luminoși ca astrele în serile albastre adânci ca o pădure a plaiurilor noastre neistovit surâs lăuntric, traversat de păsări, ce poartă în plisc veșnicia în mijlocul neofiților, adoratorilor salvându-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote de repetabilitatea stupidă a nimicului de tropote cufundarea în adâncul ființei căutarea, cercetarea, trecând pin neaflare Aflarea Unei căi de
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
Toate Articolele Autorului FRAGMENT DE APRILIE Cântă fluiere și naiuri, Mozaic de flori pe plaiuri, Zdrențele de vată zboară De prin sălcii prima oară. Păpădii cu frunze late Gem în aur îmbrăcate, Panseluțe zâmbitoare Fură razele de soare . Și în plisc, din sud aduce, Ignorând furtuni năluce, Barza, cunoscuta moașă, Un copil hazliu în fașă ! Referință Bibliografică: FRAGMENT DE APRILIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1504, Anul V, 12 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol
FRAGMENT DE APRILIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363027_a_364356]
-
Arghezi îl desființează că poet în pamfletul „Seară”.”Zgomotul operei sale- arată Arghezi- nu a trecut pragul cenaclurilor și al cafenelei, din inspirație îi rămân exterioritățile disparate, firimiturile, pleava, mătreața unei idei, pielea jupuita a unei imagini...e ca un plisc farfuridi răzbit în simbolism...el cântă numerele paisprezece, douăzeci și unu și șapte; iahturile, castelele, mătasurile, săpunul Floră, fabricile de parfum..., complăcându-se în obscurități... imaginile lui sunt fie banale, fie imbecile... o elucrubație de cititor naiv și umflat...e plin de
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea cu picioarele pe tot spatele. Mama
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea cu picioarele pe tot spatele. Mama
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea cu picioarele pe tot spatele. Mama
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
de bucurie apele cântă, aeru-i plin de tari miresme și armonie când nu știu dacă plec sau revin. Primăvară Dintr-o vreme-am ajuns ciocârlie și spre-nalt mă înalț într-un zbor care poartă-n arìpi armonie, iar în plisc o mlădiță de dor. În azur mă visez curcubeie ce doresc să-mi devină veșmânt și din slavă chiar Calea Lactee se oferă să-mi fie pământ. Trupul meu nu mai tremură-n geruri, simt în gânduri un foșnet de glas
SEVÃ PRIMÃVARÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367644_a_368973]
-
Numără pietrele albe, Cercetează stigmatele aleșilor Pătrunzând nepătrunderea lor Fruntea sa, plină de lumină-între plete albe Și ochii luminoși ca astrele în serile albastre adânci ca o pădure a plaiurilor noastre neistovit surâs lăuntric, traversat de păsări, ce poartă în plisc veșnicia în mijlocul neofiților, adoratorilor salvându-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote de repetabilitatea stupidă a nimicului de tropote cufundarea în adâncul ființei căutarea, cercetarea, trecând pin neaflare Aflarea Unei căi de
MISTERE DACICE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344468_a_345797]
-
fi vultur deltaplan umbra norului A scrie gemelar cu fluturii Imitând ceea ce stă la pândă. A eluda ipostazele A nu fi strivit de proporții. ( În cuvântul cârtiță Pulsează inima fantomă a cârtiței. În cuvântul pasăre Se zbate cu gheare și plisc Aripa străină aripii gemene. În cuvântul clopot Pe abis răsturnat se zbate Limba captivă. 3. În natură altul nu rabdă ci complotează Smulgerea zborul și unic adio, Iubito. Trădează-mă, zic, ca să nu suferi Inevitabila despărțire. Cât am băut din
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
-ntâmplare Așteapt cu speranță ca zeii dimineții S-aducă pentru toți norocului schimbare Sfielnic, urmez calea sacră, hărăzită Îmbelșugată-n rod cu fructe spre ființă Rog rânduitorul Armoniei spre a fi ferită De neguri, de împotrivire, de nechibzuință Adusă - în pliscul vulturilor - dinspre cer Pânza dragostei cu smerenie o prind Ea mă-nvăluie tainic, mă poartă ca-n mister Blând, în spirală, de lumesc mă desprind. Mă însoțesc: simfonia florilor, line adieri Lumina, dinspre sudul cald și parfumat Știute izbăvitoare nevăzutelor poveri
MISTERUL PRIMĂVERII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350057_a_351386]