930 matches
-
cu bodega din capătul uliței. Ea făcea legea în casa cu două camere și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă și stinse cu lapte acru sau chișleag. Festinul se-ncheia cu procesiunea ghicitului în bobi de porumb sau fasole. Și mai niciodată bunica nu-și greșea prezicerile. Avea o istețime aparte când achiziționa lucruri ieftine pe care le revindea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Alex e un soț atât de bun! sau vreau să-l fac fericit! care adăugau noi elemente, cu asiduitate, la acel plan misterios, neconturat încă, dar al cărui germen apăruse ca posibil în diabolica ei lucrare. Era ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu otrăvuri pe care ea aștepta un moment anume să o răstoarne peste sufletul celor pe care îi acuza că o trimiseseră pe necunoscute drumuri... Lunile treceau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
atâtea încercări ale vieții, care nu știu când și dacă se vor termina vreodată... Olga Ina puse scrisoarea pe noptieră, cu gândul ca seara, înainte de culcare, să o recitească. Trebuia să vină Alex la masă, Mihăiță de la școală și pe plita aragazului încă nu era mâncarea cu care să-i ospăteze pe cei doi bărbați ai ei. Curăță în grabă niște cartofi pe care îi tăie julienne, scoase câteva antricoate de porc, condimentate din ajun, ce așteptau în frigider, și cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tenebrele nopții. Era un gest supraomenesc al morții. Doica luă reșoul și ieși cu pași măsurați. Mi-am șters transpirația ce îmi curgea pe frunte. Aveam mâinile acoperite de pete albe. M-am sprijinit de perete, lipindu-mi capul de plită; mi se păru că mă simt mai bine. Am început să fredonez refrenul ăsta auzit nu știu de unde: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? De fiecare dată, simțeam venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
apariția, cu oala plină în brațe... Bine ai face, Catincă, dacă ne-ai pune dinainte ceva de-ale gurii, fiindcă udătura fără așternut îi ca nunta fără lăutari. Dacă îți zăbovi oleacă, am să vă fac niște turte coapte pe plită și alături am să pun niște slănină afumată. Parcă ți-o ieșit un sfânt din gură - a apreciat Pâcu vorbele mătușii Catinca. Moș Dumitru a umplut ulcelele aduse de nevasta lui și, ridicând-o pe a lui, a grăit: De
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se prea vede, dar te uiți după copacii de pe margine și”... „Știu fiecare copoac, fiecare tufă de pe lângă drum” - am făcut-o eu pe grozavul... După ce am băut laptele fierbinte, mama mi-a pus într-o legăturică niște turte coapte pe plită „Să ai la drum când ți-a fi foame”. În scurtă vreme, încotoșmănat ca un urs, eram gata de plecare. „Să fii cu grijă, dragul mamei, să nu cazi în pârâul de la Păscării”. „Nu avea grijă, că știu locul”. „Atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întors cu un pumn de zăpadă. Cotman l-a luat și a rupt o bucățică, pe care a așezato pe buzele sfarogite ale lui Hliboceanu. A repetat mereu gestul, privind cum zăpada se topea, ca și cum ar fi pus-o pe plită... Când a socotit că i s-a ostoit arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea: „Ce ai mai avut tu de tras! Cui ai făcut tu rău, să se răzbune așa pe tine? Numai că o vrut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
românul, cu un fel de vehemență domoală În glas. Ce rost avea să-l mai contrazică? Ca să-l faci pe cineva să Înțeleagă ce e acela un reflex, cea mai simplă metodă e să-l lași să pună mîna pe plita Încinsă. Conversația Încîlcită, la care se adăugau cele cîteva pahare de votcă, Îl obosise teribil pe doctor. Între timp, i se făcuse foame și, din această cauză, Îl durea capul - sau poate din cauza fumului țigărilor cu marijuana care plutea deasupra
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
justificat să se tragă în ei, i a întrebat pe toți dacă mai luptă, dacă e vreunul printre ei care l-a trădat. Cucoana fierbea și ea, paharul e plin, ce bine că ați aprins focul, spune privind țintă la plita încinsă, aici e punctul culminant, fiecare răspunde luptăm tovarășe secretar general, numai Copoiul, întorcîndu-se către scaunul gol al lui Potăiță, zice luptăm pe dracu’. Astea-s invenții, eu nu te cred, zice Gulie. După care Piticul, prefăcîndu-se că nu l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de zece, cincisprezece minute puse cap la cap. Cît era ceasul? Ce zi o mai fi și astăzi? Trebuia să spere în continuare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă, urmată de soțul ei, Pavel, un bărbat într-un pulover pe gît, cu dungi mari, colorate strident. Se salută cu Andrei, apoi hotărăsc să aprindă plita și să ia comenzi de la mese. Telefonul începe să sune. Chelnerul ridică receptorul, ascultă vocea expeditivă a centralistei, apoi face semn profesorului, trăgînd cablul de sub tejghea, să poată profesorul merge mai spre capătul barului, să vorbească în liniște. Alo, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de grasă, pe atît de ageră, se învîrte pe lîngă plită, întreținîndu-se cu șoferul, care soarbe dintr-o cană plină cu cafea aburindă. Încă trei jumătăți de pui spune Ovidiu intrînd. Dacă mai pică o cursă seara asta, rîde spre Andrei oameni ne-am făcut. Sultana intră ca o vijelie, călcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șofer tot timpul rapid, cu opriri de cinci minute la noi..., o dată n-ai făcut și tu o haltă mai lungă, noroc de zăpada asta... Vezi că ne vede bărbatu-tu rîde Andrei. Păi el e cu ideea: am o plită electrică în cameră, alături; aduci carnea? Haidem alături! se ridică Pavel. Tu spune lui Andrei du-te după geamantan. Toți se ridică și trec alături, ducînd cu ei paharele și cana cu vin. Poate adoarme Sultana la mine, să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai, fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe noptieră; florile, pe lîngă scaunul pe care a pus geamantanul, scoate apoi o bucată de carne mare, fragedă, și o arată tuturor, trecîndu-le-o pe sub nas, în timp ce Mihaela pregătește plita electrică. Jos, în sală, toți dorm; chiar și studenta doarme, cu caietul de curs pe brațe. Mergeți și vă odihniți, stau eu de acum îi spune tatăl copiilor, atingîndu-i umărul cu palma. Mulțumesc mult! Fata se întinde pe saltea, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Impostura poate străbate veacurile, în vreme ce valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri deasupra plitei, pe care scria cu ață: „Bărbățelului să-i faci/ sărmăluțe, cozonaci”, „Pentru tine când gătesc/ Eu să știi că te iubesc”, „Păunașul codrilor/ Numai de tine mi-e dor”. Și aceste ziceri au măcar calitatea de a nu fi crunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am luat o carte cu poze și text puțin, Albă ca Zăpada, și am intrat în bucătărie. Mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela și becul aprins (era tare mohorât afară) făceau, nu știu cum să zic, ca bucătăria să pară primul și ultimul loc de pe pământ, singurul de a cărui existență nu te puteai îndoi, ca și cum Dumnezeu crease, mai întâi de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei se chinuia din răsputeri să se strecoare prin geamurile unsuroase ale unei singure ferestre mari. Aceasta avea transperant, dar nu și perdele și dedesubtul ei se afla un calorifer pe care cineva Încercase - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cromatice, toate învăluite în mirosul de ulei, care prăjește încetișor. Ulei de rapiță, se spune în text, unde totul e foarte precis, lucrurile cu nomenclatura lor și senzațiile pe care le transmit, toate mâncărurile pe foc în același timp, pe plitele din bucătărie, fiecare în recipientul ei exact numit, tigăi, tigăițe, oale; la fel și operațiile pe care le comportă gătitul: a tăvăli prin făină, a bate ouăle, a tăia castraveții în lamele subțiri, a împăna friptura de găină cu bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ți cad toți la picioare, o să lingă podeaua, fără să-ți dai seama, ca să zic așa... A început să-mi pâlpâie o luminiță între sinapse și l-am și vizualizat pe Herr Direktor, cu fața lui de corcodușă uitată pe plită, în patru labe, mișcându-și posteriorul în temenele, proptindu-se din când în când cu nasul de adidașii mei. Ajustez imaginea: îl pun să-și ridice și mâinile deasupra capului, ca musulmanii la rugăciune. Pe acritura care mă seacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și acul se găseau în așa de temutul Al Cincilea Cerc. De aceea, într-o dimineață, pe când marea părea acoperită cu ulei, iar căldură primelor ore anunță o zi sufocanta, în care soarele avea să transforme puntea catamaranului într-o plita de sobă, Miti Matái își strânse oamenii istoviți și îi anunță fără ocolișuri: Azi-noapte am traversat hotarul celui de-al Cincilea Cerc, astfel că nici eu, nici nimeni altcineva născut în insulele din sud nu poate măcar bănui ce vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de a mesteca, nu făcea absolut nici un zgomot, de parcă mânca paste făinoase și nu mere. Când era răcit, o ruga pe doamna Olimpia, o femeie de 45 de ani, vecină de birou, să-i permită să facă un ceai, la plita ei electrică, minusculă care purta denumirea conspirativă de "firicel" și se putea camufla foarte ușor datorită dimensiunii ei extrem de reduse. Când cerea plita electrică, folosea foarte multe cuvinte, dacă vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o femeie de 45 de ani, vecină de birou, să-i permită să facă un ceai, la plita ei electrică, minusculă care purta denumirea conspirativă de "firicel" și se putea camufla foarte ușor datorită dimensiunii ei extrem de reduse. Când cerea plita electrică, folosea foarte multe cuvinte, dacă vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă să-mi permiteți... Da, poftiți, da, sigur, îi răspundea doamna Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
târziu trebuia să se întâmple și asta și o cuprindea starea de bine, scăpa farfuria din mână în timp ce-o învârtea prin apa leșioasă din ligheanul de vase, zâmbea, știa că n-o vede nimeni ce face acolo, deasupra plitei călduțe. Ea pur și simplu întinerea, nu se mai văieta de picioare, nu le mai arăta nodurile reumatice, dintre coaste, de la subraț, nu mai ruga pe nimeni s-o maseze, poate chiar dispăruseră, dizolvate de acel suflu nou ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și într-o dimineață mi-am amintit de marea mea plăcere de a mânca icre, știi tata avea prăvălie și eu mă duceam dimineața, tăiam o bucată de icre din putină, o așezam pe o felie de mămăligă prăjită pe plită și mâncam, era așa delicios, măi fată! Că pe atunci icrele și măslinele erau mâncarea săracului și le permitea oricine, acum sunt scumpe mai ceva ca marijuana. Tot așa am făcut și acum, mi s-a umflat ficatul și splina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
justificat să se tragă în ei, i a întrebat pe toți dacă mai luptă, dacă e vreunul printre ei care l-a trădat. Cucoana fierbea și ea, paharul e plin, ce bine că ați aprins focul, spune privind țintă la plita încinsă, aici e punctul culminant, fiecare răspunde luptăm tovarășe secretar general, numai Copoiul, întorcîndu-se către scaunul gol al lui Potăiță, zice luptăm pe dracu’. Astea-s invenții, eu nu te cred, zice Gulie. După care Piticul, prefăcîndu-se că nu l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]