131 matches
-
a erorii” (chiar așa se numesc). Întotdeauna trebuie să ai una-două cereri de acest fel pregătite de acasă: chiar dacă nu este eroarea ta, ci a „OP”-ului, a „sistemului” sau a „factorului uman”, ea apare întotdeauna și trebuie să te ploconești întru îndreptare. Asta se întâmpla în 2013, între timp a fost anunțată plata cu cardul la Fisc - un uriaș succes al acestei instituții la fel de abuzive, de haotice, de birocratice, de care e bine, pentru nervii tăi, să te ferești. Iată
M-am trezit azi dimineață în Absurdistan și nu știam ce-mi lipsește () [Corola-blog/BlogPost/339104_a_340433]
-
criticăm pe stradă și pe “post” Pe șarlatanii trădători de țară Dar îi votăm tăcuți și fără rost Pe veneticii aleși “din afară” Cum ne-au lăsat doar puștile de lemn Și pălării de paie-n loc de scut Ne ploconim străinilor solemn Și-am renunțat la glie și trecut Ne-au exportat capele de bocit Ne-au otrăvit și apa din fântâni Popoare din IMPERIU IPOCRIT La noi în ȚARA se pretind stăpâni Ne închinăm la moaște și la sfinți
LAMENTĂRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341044_a_342373]
-
a se inspira în meseria lui. Și s-a inspirat! I-a venit ideea să facă și el o vespasiană în Parc, precum Pièchut. Dar, de unde bani? Orășel sărac. Prin “Fiul orașului”, deputatul P.O.P. Ion Lăptaru, s-a ploconit la Ministresa de la Administrație, Conașa Alena Pudrea. Auzise că merge. N-a fost nici o problemă. Singura condiție ce i s-a pus a fost ca așa să organizeze lucrurile încât 20% să ajungă la ea, cică pentru POP. N-a
PRIMARUL DIN ORGHIEŞTI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378828_a_380157]
-
o putere mai mare decât chiar președintele Consiliului de Miniștri sau oricare alt membru al Biroului Politic”. • Până la apariția lui Poskrebîșev, cel care vreme de 18 ani va fi „o adevărată ordonanță a lui Stalin” și în fața căruia „se vor ploconi - cuprinși de panică - miniștri și toate mărimile Biroului Politic”, Stalin avea la dispoziție patru secretari. Secretar șef era Amaiak Nazaretian, un armean calm, instruit, inteligent și atât de apropiat lui Stalin din perioada caucaziană, încât făcea parte din foarte restrânsul
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
Binecunoscutul istoric din Bremen-Germania, Viorel Român, clarifica lucrurile în simplitatea lor profundă: „România Tainica a lui Artur Silveștri refuză în mod categoric formele fără fond, care domină și astăzi piața ideologică de la Porțile Orientului. Convins că nu trebuie să ne ploconim pentru a avea dreptate, el caută rădăcinile culturii și civilizației românilor și lupta pentru depășirea superficialității și a occidentalizării fără noima a țarii”. (ibid. p.130) „Mulți oameni de cultură, artiști și creatori (remarcă renumitul medic și scriitor Dimitrie Grama
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
Fă muiere, tu vezi ce văd eu? BABA: (înspăimântată, tot în șoaptă) Dar tu vezi ce văd eu? MOȘUL: Dacă amândoi avem aceeași vedenie, înseamnă că nu e vedenie... BABA: Parcă ar fi un copilaș... MOȘUL: Ce putere Divină ne ploconi cu așa frumusețe? BABA: De, bărbate! L-o fi scăpat vreo zână din povești când a trecut pe deasupra bordeiului nostru. Bătrânul se ridică greoi, ținându-se cu mâna de spate. MOȘUL: Lasă prostiile și haide repejor cu el la conașul
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
mii de ani, să vedeți ce teorie științific bine fundamentată are William pentru a salva de la dispariție acest complement vestimentar!). Curajul necesar adaptării menționate în paragraful anterior este unul și același cu curajul opunerii normelor oarbe și absurde, care se ploconesc mottoului „de ce să schimbăm ceva, dacă așa a fost dintotdeauna?”. Aici personajul-autor se opune nedreptății, după cum îi dictează instanța morală proprie, observând că ceva deviază de la făgașul echilibrului. Actele sale comportamentale sunt mai curajoase decât cele ale unora care preferă
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
Fătul avea o față albă ca varul și niște ochi ca doi tăciuni aprinși. Pruncul le zâmbi și zise ceva neînțeles pe limba noilor născuți. Cei doi căzură în genunchi și-l priviră uimiți. - Fă, muiere, ce putere dumnezeiască ne ploconi cu așa frumusețe? - De, bărbate! L-o fi scăpat vreo zână din povești când a trecut pe deasupra bordeiului nostru! - Lasă prostiile și haide repejor cu el la conașul. - S-o fi rătăcit, săracul... - Cum să se rătăcească, fă, proasto? E
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
Ta! Sigur că am o legătură cu Abația. Sunt ultimul luptător din neamul celor care s-au opus călugărilor augustinieni încă de pe vremuri. Străbunicul meu... ― Știu... a întîlnit un om care i-a predat toate secretele... ― Exact, prea mărite, se ploconi vagabondul. ― Bine, dar de ce lupți împotriva lor...? ― Sunt asupritori, stau pe grămezi de bani în timp ce poporul din Câmpie nu are nici măcar ce mânca. O dată, când au fost inundații mari, au închis porțile și zeci de mii de oameni au fost
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
judicios. Nu se poate face literatură de calitate neînsoțind cunoașterea realității cu reconstruirea ei În cea mai bogată și multiplă evocare a vieții. (Ă). În Steagul de pe furnal a lui Petru Vintila, portarul fabricii cu mutră de iepuroi bătrân se ploconește la vederea oricărui „beamter”. (Ă). Acolo unde realitatea n-a fost Înțeleasă, n-a fost cunoscută, cât ar vrea nuvelistul să-și rezume În concluzie tâlcurile, ele trec dincolo, ca o bătaie de pușcă trasă acolo unde rața sălbatecă și-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
științifică; locuri, fapte, moravuri, procedee tehnice, toate trebuie să fie scoase din actualitatea imediată, să fie legate de faptul crud, pipăibil». Așadar, deși va „fotografia” anumite aspecte din realitate, deși va prezenta faptele așa cum sunt, nehiperbolizate, reporterul nu se va ploconi în fața spontaneității faptelor. Acest lucru a fost accentuat atât de către referent, cât și de către tov. Petru Dumitriu și V. Em. Galan, în cadrul discuțiilor, care au arătat că reporterul nu copiază din realitate tot ceea ce vede, ci alege numai ceea ce este
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se poate să fi fost din pricina instrumentelor cinematografice ale tatălui meu. Camera de filmat a lui Milton, echipată cu un stativ plin de reflectoare necruțătoare. Luminozitatea acelor filmări le conferă aspectul interogatoriilor de la Gestapo. Ținându-ne În mâini cadourile, ne ploconim cu toții, de parcă am fi fost prinși cu mărfuri de contrabandă. În afară de luminozitatea orbitoare, mai era ceva ciudat la filmările de amator ale lui Milton: ca Hitchcock, apărea Întotdeauna și el În ele. Singura cale de a controla lungimea peliculei ramase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip de un rictus macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nero și cu Augustus. Da, momentul preluării succesiunii va fi cât se poate de potrivit. Altminteri, cu fiecare nouă domnie, puterile principelui se vor mări. Un foșnet în spatele său îl face să tresară. Se răsucește iute. — Iartă-mă, dominus! se ploconește cu umilință nou-venitul. Asinius Gallus împinge discret înapoi în teacă pumnalul pe jumătate scos. — Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius schimbă tactica. Se ploconește cu umi lință: — Ce-s două sute de sesterți pentru tine, Preabunule? Își împreunează două degete: — O pișcătură de purice, nimic mai mult. Îi înghiontește de la spate pe băieți să se apropie. Uite ce chipeși sunt! — Nici măcar nu mi-i vinzi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și de tatăl lor, Dru sus. Uite-i cum se închină prostește în fața unor păpușele, se scutură scârbit, pentru ca în clipa următoare să se enerveze și mai tare. Iar ticălosul de Pompeius ne suspecta pe noi, evreii, că ne-am ploconi unui cap de măgar. Atât le este de greu să ab stractizeze noțiunea unui Dumnezeu atotputernic! Suciți oameni. Cum își închipuie că un chip cioplit sau zugrăvit poate repre zenta o forță protectoare, zeul care împiedică familia să se stingă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbit de dulcea povară a responsabilității care îți cere să-ți sacrifici fericirea personală și să-ți pui viața în slujba Statului. Înghite în sec. L-a convins să se întoarcă. Ca să-și ascundă lacrimile, încearcă să glumească: — M-am ploconit în fața preotesei lui Apollo, i-am oferit laur și am sărutat pământul din fața ei. Mormăie posac: — Știi cu ce m-am ales? Iulius Agrippa ridică neștiutor din umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aveau nici o ură pe Kaiser. Dacă-i întrebai ce sunt, ei ziceau întâi că sunt ardeleni, după aia români. Măcar 10-20 de ani dacă ar mai fi dăinuit imperiul ăsta, acum eram și noi în Europa și nu ne mai ploconeam pe rând, ba la un comisar sovietic, ba la un comisar european. Acum noi știm că, în logică, regretele astea se numesc contrafactuali și nu-s corecte, da’ lasă-mă să-mi închipui și alte lumi posibile, mai bune decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un zâmbet larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bine situați erau, odată cu trecerea timpului. Acestea sunt fleacuri, nimicuri ale conjuncturilor și ale feluritelor jocuri. Știam că mulți dintre ei, odată cu trecerea timpului, vor trăda sentimentul acesta pur al generației, vor lovi, vor mușca, se vor dezice. Se vor ploconi, vor îngenunchea la primul pumn de bani azvârlit în fața lor, vor rânji după cum le-o va cere prima boare de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu noi. Îmi răspunde că au fost instruiți să nu lase palanchinele lângă templu. — Și dacă se întâmplă ceva și trebuie să ne întoarcem la palanchine, iar voi nu sunteți aici? îl întreb. Cărăușul se aruncă la pământ și se ploconește ca un prost. Însă nu-mi răspunde la întrebare, așa că nu folosește la nimic să insist. — Vino înapoi, Yehonala, țipă Nuharoo. Sunt sigură că cercetașii și iscoadele noastre au verificat siguranța templului. Templul pare a fi bine pregătit pentru sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț de Țarigrad, a sărit din șa și a aruncat dârlogii în mâna unui copilandru apărut ca din pământ... --La porunca măriei tale - s-a prefăcut a se ploconi gândul de veghe, stârnindu-mi râsul. --Ei? Ce ai aflat nou? --Aflat-am că la 6 februarie 1756 (7264) unul Gligoraș Moarte... --Ce nume! Brrr! --Spune: “dimpreună cu fimeia me, Mariia, făcut-am zapisul mieu la mâna Mărandii și Catrinii, surori
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
meu cătrănit... Și-ar șterge palmele de șorțul albastru încă și încă o dată, până s-ar apleca brusc de mijloc, să sărute mâna binefăcătorului. Ce faci, ți-am mai spus că nu sunt popă, pfui, fui, să nu te mai ploconești așa, doar ți-am spus. Mai bine cântăm noi doina aceea care zici că te rupe și după aia te lipește la loc... și domnișorul Anatol ar privi lung băbuța Jeny, să nu-i uite ochii negri, mult ieșiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu puii de aur pe care o aveam desenată în cartea de istorie de-a patra. Sau un diamant mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată" din jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
certificatul medical În ordine. Acum li se descoperiseră Înșelătoria și vicleșugul cu care Încercaseră să scape și li se refuza dreptul de Îmbarcare și, cu lacrimi și rugăminți, Îndemnați de Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș, negru ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]