132 matches
-
vădit tulburat. Înțelepții ar trebui să cârmuiască lumea, dar, din păcate, înțelepții gândesc prea mult și acționează prea puțin... "O țară prea mică, pentru un principe atât de mare", spunea un cronicar moscovit, dezvăluie Vlaicu. Cum s-ar spune, se ploconește Țamblac, "aripile-ți au depășit cuibul". Ooo! M-au ridicat prea sus. Nu-s vrednic de atâta cinstire. Aiasta mă obligă... Teamă mi-i că-s prea mic pentru ce se așteaptă de la mine. Mă bucur pentru Moldova, mulți, abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amorțire când iataganul va lovi în porțile Budei, ale Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu prețul pieirii capului meu. Pax ottomanica! declară Țamblac. Visul tău, Doamne, "Neatârnarea"! D-aia ai poprit și haraciul! spune Vlaicu. Și, nu-i dreptul nostru?! sare Ștefan. Libertatea ne-a dat-o Dumnezeu! Ne-am săturat să ne tot ploconim la câte o "Poartă"! Ne-am săturat să ne sufle alții în borș! Mi-a ajuns cât am plătit "gloaba" la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boieri, de ce n-am ridica în Scaun pe cel mai vrednic dintre noi? Că doar ne cunoaștem de-o viață și știm ce zace-n gușa fiecăruia, se uită el lung la Isaia, măsurându-l din creștet în tălpi, și ploconindu-se, aruncă bomba. De pildă, cum ar suna: "Io Isaia Voievod și Domn a toată Țara Moldovei?!" Isaia tresare, stacojiu de plăcere. Cu bucurie reținută, cu modestie prefăcută, protestează: Aaa! Nuu! Nuu!... De ce "Nu"?! Negrilă, gata cu ploconeala, îi ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Uns cu toate alifiile ești! "Cumnat", olecuță de "os domnesc" cum s-ar zice, ești! spune el ironic. De-al nostru, trup și suflet, ești! Moldova te vrea; vrea ce vrem noi, "marii boieri"! De ce nu?! De ce nu?! întreabă Negrilă ploconindu-se. Isaia rânjește dezvelindu-și dinții de cal, cedează chipurile insistențelor, dar, cu aceeași modestie, cu aceeași roșeață în obraji spune: Sunt uluit. M-ați zăpăcit... Nu m-am gândit niciodată... În fond, de ce nu? își ia seama după ce cugetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei, Moldova scoasă la mezat pe tarabele zarafilor din mahalaua Fanarului: Cine dă mai mult, efendi?!" După Sfânta Sofia, va fi rândul Mirăuților. În locul clopotelor de vecernie, veți auzi glasul muezinului din minarete: "Alllalllah Allah, Allah!!" În loc de binețe, vă veți ploconi cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Aferim! Salamalec efendi!" "Prieten prietenului și vrăjmaș vrăjmașului!" Vor târî oastea Moldovei în războaiele de jaf și cotropire împotriva popoarelor pașnice... Casă, muiere, fiică, fiu... nimic din ce-i "al nostru" nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rece. În zorii zilei de 13 mai, din Adrianopole, sub flamura verde a Profetului, povestește Gherasim cu respirația scurtă, Aliotmanul a purces în marș spre Moldova... Cu Mahomed?! întreabă Ștefan scurt. Cu! Ne face cinstea Împăratul turcesc în persoană, se ploconește el cu un zâmbet schimonosit. Și... și câți?! Pe puțin o sută cincizeci de mii... Numai?! hohotește Ștefan nervos. Dumnezeule! Ne termină! strigă Juga înspăimântat. Se zice chiar aproape două sute... Așa potop de turcime nu s-a pomenit de la bătălia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
două săptămâni, să aud buciumele buciumând "adunarea" pentru "Oastea cea mare"... Și nu uitați! Ați jurat! Cei ce nu se vor întoarce blestemul acestui pământ robit asupra lor cadă!! Ați plecat?! Țăranii se îmbulzesc de plecare, uită să se mai ploconească. Se grăbesc, nu care cumva Măria sa să se răzgândească. Ștefan a rămas singur, cu boierii... E istovit, pustiit, simte că i se taie picioarele, se sprijină de țeava tunului, oftează mai-mai să-și dea duhul și încet, răgușit, întreabă: Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne fură viața... Doar moartea o oprește... Și tu?!... Ce stai ca o momâie?! Mișcă! Fă-ți slujba! Cu mâini tremurânde, Negrilă se face a duce la gură pocalul, "ia credința", îl lasă pe colțul mesei și, grăbit, se retrage ploconindu-se, se împiedică, se agață de clanța ușii. Măria ta... bolborosește, mai face o plecăciune și trage ușa după el. Salcie, Negrilă!! Nu uita!! strigă după el Ștefan. Salcie!!... Un câine urlă jalnic, prelung, a pustiu... E miezul nopții! În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spurcat bisericuța cu drăcușori... Cum plec, fă o sfeștanie, o molitvă de curățire; afum-o cu tămâie, spal-o cu agheasmă... Mulțămesc de găzduire și de povața cea bună, spune Ștefan și se apleacă adânc înaintea lui Daniil. Daniil se ploconește adânc, cât îl lasă oasele bătrâne: Măria ta, tot hâtru... Prea mare a fost cinstea... Numai să ai grijă de tine, Ștefane... N-ai grijă. Mie nu mi se poate întâmpla nimic, se grozăvește Ștefan. Nu știi? "Sunt fermecat!" spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Istoriile cu necontenitele prădăciuni și hoții. Istorie despre vremuri mai vechi, despre gospodăria mazilului Grigore Fotescu. Vaci, boi, oi, cai, vii, livezi, ogoare de pâne albă și popușoi. "Căpitane Grigore" îi spune toată lumea și toți îl salută și i se ploconesc, căci lui așa-i place, și el cinstește, vorbește tare și miluiește pe toată lumea. Îl cunosc jidovii de la Rașcov și din toate împrejurimile. "A venit căpitan Grigore! Ce mai faci, căpitan Grigore? Hât! Tâșt! da voi cum o mai duceți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cam oficială doi oameni grași, care fac întăiu cunoștința, se așază față în față; și după ce consumă pateuri și sorb mai multe pahare de vin, se uită cu prietinie unul la altul, se ridică cu paharele pline, ciocnesc și se ploconesc cu capetele apropiate, zâmbindu-și și firitisindu-se, cuprinși deodată de o prietinie subită La școala normală "Vasile Lupu" 30 F. 926. Cuvinte indiene (Kipling): serdar vechil han bacșiș, burcă. A alicni, astă noapte Dafina doamna, soția lui Istrate Vodă. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
geșeală greu de Îndreptat, un păcat mare, cum se spune, și fuge ca să i se șteargă urma?! Greoi cum sunt, ultimul aproape Întotdeauna În a Înțelege despre ce e vorba, când să mă Întorc spre „ea”, spre „realitate”, să mă ploconesc ei și să-i cer, umil, iertare, ea... e altcineva, altceva! Are o cu totul altă față! Și atunci, normal, mi s-a părut Încă o dată că mă Înșel și Încă o dată reproșurile vii care mi se făceau că aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a povestitorului: laudă maleabilitatea bicisnicei trestii, odrasla mîlului, care păcălește vitregia firii îndoindu-se la pămînt. O dă ca exemplu (horribile dictu!) falnicului și nobilului stejar, care preferă să țină fruntea sus și mai curînd să moară decît să se ploconească. Astfel de fabule le-aș interzice ca profund imorale. Profund dăunătoare educației”. Uneori am vorbe mustrătoare pentru R. Nu numai că le gîndesc, dar i le și spun. Cînd ceva o nemulțumește, se strînge arici, devine refractară, refuzînd dialogul și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
După cum vedem, În paranoia sa, care se va accentua cu anii și cu izolarea lui tot mai mare de popor și de realitate, Ceaușescu păstra Încă o anumită abilitate În a manevra oamenii. Țara românească, spre deosebire de „suratele” ei comuniste, care, ploconindu-se mai mult sau mai puțin formal În fața bisericii ideologice moscovite, Își pregăteau deja desprinderea definitivă de Ruși și apropierea de țările vestice - o vedem azi când Ungaria, Cehia și Polonia fac parte din Uniunea Europeană, aflate Înaintea noastră la multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dumitale, cu tot cu copil, așa-i? Da, madam Marie! Așa-i! A plecat. Dacă a plecat fără să-mi spună motivul, eu necunoscându-l, și inima mea îmi spune că nu voi avea înțelegere cu ea, nu-mi venea a mă ploconi în fața ei și a fostului socru, deși mă gândesc mult la copil, la creșterea lui și la ce viitor îi oferă. Am divorțat motivând părăsirea de domiciliu conjugal pe o perioadă peste limitele prevăzute de lege. Nu am nici un gând
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mare expoziție din capitala Franției. Toți suveranii din Europa își dăduse întâlnire pentru a vizita pe învingătorul de la Sevastopol și Solferino, asupra căruia se mai răsfrângea și gloria nepieritoare a unchiului său. Astfel veniră rând pe rând să i se ploconească Franz Ioseph al Austriei, Alexandru al Rusiei, regina Angliei, sultanul Turciei, al cărui portret îl vindeau ștrengarii pe bulevarde strigând: cinq sous le grand turc!193, Wilhelm al Prusiei, care după patru ani avea să intre a doua oară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ultimă oră, tot de acolo unde vrei să fi băgat acum? Fiecare are brendul care-l merită. Nouă ne stă bine cu brendul de slugă. Că ești stâlp de cafenele sau că ești ministru, tu, Bubico „șezi frumos, mamițo”, te ploconești în fața oricărui străin și asculți ca tâmpul comisarii U.E.; tot comisari se numesc ca pe vremea stăpânirii ruso-sovietice. Una e să asculți comisarii de nevoie și alta e de voie. Tu vrei să stai sluj, simți o plăcere deosebită să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
stat Iepancin, doi domni pensionați, fiecare îmbrăcat acum, cum se cuvine, în uniforma rangului său. O anumită confuzie certăreață se făcea văzută pe fața general maiorului. Consilierul de stat Iepancin își ascundea emoțiile sub o mască de demnitate. Amândoi se ploconeau în fața lui Liputin. În sfârșit, Porfiri îl invitase pe Salitov din curtoazie pentru rolul său în descoperirea cadavrelor. Căldura de la soba din fundul hangarului abia ajungea la ei. ă Deci, pe cine mai așteptăm? întrebă Liputin cu insistență. ă Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unele chestiuni pe care nu le socotisem niciodată necesar să le luăm În discuție. - Grielescu te folosește ca paravan, mi‑a spus. Tu, unul, nu te‑ai fi Împrietenit cu antisemiții ăștia. Dar erau prietenii Velei, așa că li te‑ai ploconit și i‑ai oferit lui Grielescu exact ce căuta. În anii treizeci, ca naționalist român, era violent pornit Împotriva evreilor. El nu era un arian - era un dac. Cunoșteam destul de bine toate astea. Știam că Grielescu avusese o legătură strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Încalce Îndatoririle de samurai. Deși mi-e frate, trebuie să moară pentru binele clanului.“ Și, găsind un pretext, Nobunaga Îl arestă pe Nobuyuki și-l trecu prin sabie. Nimeni nu-l mai considera pe Nobunaga un nătâng. Dimpotrivă, toți se ploconeau cu teamă, speriați de inteligența și de agerimea ochiului său. — Doctoria a fost puțin cam prea puternică, remarca, uneori, Nobunaga, cu un rânjet sardonic. Dar se pregătise. Nu avusese intenția de a face pe nebunul pentru a-și amăgi vasalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Minutul 04:39. "Nu mai pot!" Minutul 05:26. "El e șef..." Minutul 05:34. "Da, nu pot să mai văd nimic, nu pot să-l mai văd, nu pot să mai văd". Minutul 06:11. "Am ajuns să mă ploconesc la toți, nu se mai poate..." Minutul 06:16. "Nu mai vreau!" Minutul 06: 49. "Ascultă-mă ce-ți spun!" Minutul 07:19. "Mă demoralizează de tot". Minutul 07: 24. "Mă face să am momente când îmi vine să mor
Vezi de ce a plâns Sorina Plăcintă la moțiune () [Corola-journal/Journalistic/45190_a_46515]
-
celui de care a avut parte Hacha, președintele Cehoslovaciei, care, copleșit de înjosire, s-a zbătut, a prins a alerga prin cameră și a izbucnit în lacrimi, acesta ar fi izbutit a răsturna situația în favoarea sa. în loc de-a se ploconi în fața habitualelor urlete ale Führerului, ar fi ridicat glasul și ar fi strigat și el. Brusc, dictatorul german ar fi dat înapoi, trecînd de la furia clamoroasă la un ,mutism absolut". L-ar fi pus la respect împrejurarea de-a fi
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
că nu numai Chișinevschi care era "un diletant" răspunde de "marile erori" ce puteau fi acum oficial indicate, ci și zelosul său colaborator. A fost un memento pe care Leonte Răutu l-a luat în serios. Drept rezultat, s-a ploconit cu augmentată slugărnicie față de noul stăpîn, simulînd a-i însuși toate "indicațiile prețioase", a-și face "autocritica", așa cum pretindea tipicul birocrației de partid. La cîteva luni după Tezele din iulie 1971, la Plenara CC al PCR din 3-5 noiembrie 1971
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]