534 matches
-
avangardei prin prisma legăturilor ei cu trecutul, el n-a fost însă în stare să aprecieze ruptura radicală adusă de cubism. În 1913, Gertrude și Leo împrumută trei lucrări din colecția comună pentru a fi expuse la „Armory Show”: Vas, ploscă și fructe pe o masă (1908) de Picasso și două Matisse-uri - Nud albastru și Pieptănatul. Un an mai târziu însă, are loc o ruptură totală. Leo se întoarce în America luând cu el Renoir-urile și lăsându-i surorii sale lucrările
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
producătorul general al TVR a stat și l-a îngrijit pe Nicu o lună, să-l sune pe ăla și să-l întrebe unde stă și cum stă Nicu, că-i explică. Zgabercea a stat o lună, i-a scos plosca, i-a pus pamperșii, știe exact Zgabercea. Și-a luat omul concediu, că e prietenul lui Nicu și l-a îngrijit o lună”, a mai afirmat Radu Mazăre. Zgabercea: Am stat aproape o lună cu șeful CJ Contactat, marți, de
Mazăre dezvăluie unde a dispărut Nicușor Constantinescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29065_a_30390]
-
Valahii fuseseră siliți să lupte de partea Turcilor. în inimile lor ei țineau însă cu Creștinii. Domnitorii Moldovei și Valahiei așișderea.Tata își amintea cum Alecsa Tarangul fu trimis să treacă neobservat șanțurile în cetate și luând cu sine o ploscă cu vin s'o ofere acolo trecătorilor spre a fi dus în fața comandantului Vienei cu vestea că este mare lipsă de nutreț pentru cai în tabăra turcească. Altădată, când fusese distrus de artileria germană podul ce lega o insulă mare
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
Ionică Remus, 68 ani l Florescu Maria, 79 ani l Druiu Vintilă, 50 ani l Isac Petru, 81 ani l Selara Maria, 85 ani l Markus Elisabeta, 74 ani l Tudor Ilie, 65 ani l Marte Gheorghe, 83 ani l Ploscă Maria, 64 ani l Boț Ioan, 58 ani l Pușcaș Eva, 76 ani l Görci Tiberiu, 45 ani l Milos Marioara, 73 ani l Șoltaniuc Dumitru, 66 ani l Enache Gina, 75 ani l Augustinov Terezia, 54 ani l Iliescu
Agenda2005-13-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283539_a_284868]
-
În ambele cazuri, referirile sunt la carul cu ,,proști” care s-ar fi răsturnat la Caracal - cum a fost denaturată știrea transmisă pe cale orală, prin ,,telefonul fără fir”, din gură în gură. În realitate era vorba despre un car cu ,,ploști” - superbul vas din lemn ori din ceramică smălțuită, plin cu vin, din care sunt îmbiați să bea cei ce urmează a fi invitați la nunta din proximitate. Carul era plin cu ,,ploști” (pluralul de la ,,ploscă”) întrucât, în Capitala județului Romanați
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
În realitate era vorba despre un car cu ,,ploști” - superbul vas din lemn ori din ceramică smălțuită, plin cu vin, din care sunt îmbiați să bea cei ce urmează a fi invitați la nunta din proximitate. Carul era plin cu ,,ploști” (pluralul de la ,,ploscă”) întrucât, în Capitala județului Romanați, tocmai în acea zi era târg săptămânal. Ce-i drept, municipiul Caracal e renumit prin câteva ,,minuni”: cimitirul ar fi plasat pe str. Învierii (ceea ce este cât se poate de creștinește, de
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
vorba despre un car cu ,,ploști” - superbul vas din lemn ori din ceramică smălțuită, plin cu vin, din care sunt îmbiați să bea cei ce urmează a fi invitați la nunta din proximitate. Carul era plin cu ,,ploști” (pluralul de la ,,ploscă”) întrucât, în Capitala județului Romanați, tocmai în acea zi era târg săptămânal. Ce-i drept, municipiul Caracal e renumit prin câteva ,,minuni”: cimitirul ar fi plasat pe str. Învierii (ceea ce este cât se poate de creștinește, de bun augur!), pușcăria
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
acela, m-oi ruga să te pomenească Domnul în împărăția Lui. Vino cu mine și-mi arată și nu-ți va părea rău”. — Dar în ce voia să-l pună? - întrebă lovănuț. — Avea o canistră mărișoară la el și-o ploscă mai mică, cât să guste pe drum la întoarcere. Și dumneata ce-ai făcut? — Am ieșit cu el la drumul Pașcanilor, am tăiat de-a dreptul dealurile Bahluiului și-am tot mers așa vreo două zile. — Și el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a mai zis nimic? — Ba a mai zis. A zis că dacă i-o plăcea, va veni cu o canistră sau chiar cu două, că-n alte părți nu s-a mai făcut viță. Pe drum am tras amândoi din plosca mea. I se dezlegase și lui limba. M-a întrebat dacă la noi sunt mănăstiri mixte, mi-a dat niște nuci din traista lui - n-am văzut în viața mea așa nuci mari, curgea laptele din ele - i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
M-a întrebat dacă la noi sunt mănăstiri mixte, mi-a dat niște nuci din traista lui - n-am văzut în viața mea așa nuci mari, curgea laptele din ele - i-am dat și eu miște prune, mai trăgeam din ploscă, ne mai odihneam, eram ca frații. Și ați ajuns? — Am ajuns. Ne-am oprit pe buza unui deal, am întins mâna înainte și i-am arătat în vale: „Uite, Sfinte Petre, acolo e Cotnarul!” El a zis „mulțumesc, frate Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
metri în umbra unui măr pădureț în floare, apărându-se alene de câteva muște matinale, picoteau doi murgi priponiți. Nu trece nimeni - spuse unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu trece nimeni - spuse unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului, trebuie să treacă până la urmă cineva - răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întrebi de sănătate și-ți dă tot. Dacă ar ști și ceilalți cât e de ușor, ar veni toți în codru, n-ar mai sta unul acasă. Păi și-atunci cui am face dreptate? - zice celălalt întinzându-i din nou plosca: ți-a mai rămas jumătate. Episodul 43 LA DRUMUL MARE Cum stau cei doi voinici acolo la marginea drumului, mai vorbind, mai înghițind, numai ce unul din cai necheză o dată scurt, prevestitor. Ia vezi, măi, ce vrea Nestor! - spuse primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce trecea pe lângă sat. De ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul de secară în mână, bărbații se moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri. Chiar el, atamanul, se îngrășase oleacă, iar alaltăieri cu plosca-n pivniță, simțise o împunsătură adâncă în coșul pieptului. „Nu-i a bună, își zise bătrânul. Trebuie mișcare”. Și chiar a doua zi adună cazacii și hotărâră să calce câteva sate de pe malul drept al Nistrului, mai ales că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai mare decât toate. Galopa din ce în ce mai iute. Trebuiau să treacă Nistrul pe-ntuneric și la întâia geană de lumină să năvălească în primul sat, să-i ia pe oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai mare decât toate. Galopa din ce în ce mai iute. Trebuiau să treacă Nistrul pe-ntuneric și la întâia geană de lumină să năvălească în primul sat, să-i ia pe oameni din somnul cel dulce, când sunt încă buimăciți. Cerul era înnorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stânga, dar se lăsă în voia ei. Din câte nu-l scosese iapa asta! Când o fi să moară, o s-o-ngroape creștinește, cu prohod, cu tot tipicul. După o vreme, cam pe la miezul nopții, tot legând și dezlegând plosca, bătrânului îi veni să cânte. începu să murmure în barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
data de drum. — Plecați, Măria-Ta? - făcu feciorul, după ce coborî cufărul. — Plecăm, mă Vasâle - zise trist Vodă. Da’ poate ne-om întoarce. Tu iată-mă dacă vreodată ți-am greșit cu ceva. — Ce vorbe-s astea? - răspunse Vasâle, scoțând o ploscă din sân. Eu, pot pentru ca să zic, n-am avut Vodă, am avut prietin. Patru domni am schimbat de când slujesc aici și cu dumneata al cincilea, da’ cu toți m-am înțeles, am fost ca frații. La mine, Măria-Ta, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul 195 VESTEA Cu toate că Sima-Vodă părăsise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să înflorească - zise repede Georgios, înclinându-se. — Matale, părintele, nu ești pe-o vorbă cu mine? - spuse turcul către Metodiu, care rămăsese tăcut la proră. — Cu mine vorbiți? - păru că se trezește călugărul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu matale. — Nu eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te abții? - întrebă turcul pe cel fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te abții? - întrebă turcul pe cel fără un ochi. A intrat băut într-o luptă cu croații - explică el lui Metodiu și grecului - și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]