61 matches
-
alegerea deversorului pentru evadarea mea din lac: adesea turbinele lasă apa nu În vechiul bazin hidrografic, ci În altul, abătându-le de la normalul lăsat de Natură pe amândouă. Las’ că pătimiți și voi, măcar unii. Așa a dispărut o meserie, plutăritul, dreptu-i, bazată tot pe o agresiune asupra Naturii, a pădurii; dar una limitată de randamentul securii. Ați Înlocuit asta cu mai agresiva drujbă (à propos: paremi-se că asta se traduce prin prietenie) și cu căratul lemnului cu trenul: iată pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lor socială, luncașii au fost denumiți „dorneni”, în sensul de oameni veniți de la Dorna, fie și pentru că o parte dintre ei erau oieri și ciobani. Dorna și dornenii erau mai bine cunoscuți, deoarece pe artera râului Bistrița ajungeau cu plutele (plutăritul a început în 1814) până la Galați, iar cu turmele de oi, împreună cu ardelenii, ajungeau până la bălțile și luncile râurilor principale ale Moldovei: Prut, Nistru, dar și pe unele mai mici, cum era Jijia. Denumirea, în derâdere, de „dorneni” aplicată luncașilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și dialogul cu un interlocutor devenit personaj literar (femeia frumoasă, bărbatul viteaz, de pildă). Experiența gazetarului e un pretext pentru autorul de proză scurtă. În Iarba iubirii (1989), reporterul-scriitor poposește acasă la Nicolae Labiș sau la Ciprian Porumbescu, face istoria plutăritului, prezintă „cronicile” și casa-muzeu a lui Toader Hrib de la Arbore, descrie ținutul Ostrei, codrii Rădăuților, Cetatea Sucevei, reproduce discuții, conturează portrete. În proza lui B. se regăsesc pitorescul nuanțat și lirismul contemplativ-sentimental al poetului. Bucovina care ne doare (I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
1728, a Canalului Bega (lucrare finalizată în 1760) de către Florimund Mercy, din aval de Făget până în amonte de Timișoara, de unde începeau patru canale mai mici prevăzute cu stăvilare înspre oraș. Prin lucrările de la Coștei, Topolovăț și Hitiaș s-a regularizat plutăritul pe canalul superior, iar pericolul inundațiilor a fost parțial înlăturat. Canalele erau destinate transportului prin plutărit a lemnului de foc, lemnului de construcții, a pietrei pentru construcții, descărcarea făcându-se în Orășelul lemnului, desfășurat pe o suprafață imensă. Albia Begăi
Agenda2006-09-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284808_a_286137]
-
de transport. Concomitent cu preocupările tot mai frecvente și stăruitoare menite să înlesnească transportul terestru, s-au ridicat glasuri care au cerut și întreprinzători care și-au propus navigabilizarea râurilor într-o măsură care să le facă accesibile nu numai plutăritului, aflat deja într-o continuă dezvoltare, ci și pentru ambarcațiuni capabile să transporte produsele cerealiere și animaliere ale gospodăriilor agricole legate de piață. Libertatea comerțului - cerută de o parte a boierimii încă înainte de a fi fost obținută prin tratatul de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la locul de unde fuseseră încărcate, se făcea prin tracțiune animală sau cu oameni special însărcinați, pe care documentele îi numesc ,,oameni de tras la șeici”. Dacă problema navigației pe râurile noastre era mai degrabă o chestiune de viitor, în schimb plutăritul se făcea cu regularitate pe Trotuș, Bistrița, Moldova, Prut și mai ales pe Siret. Îndeosebi pe Siret se transporta, către Galați, aproape în exclusivitate cherestea din regiunea de munte, care era fie destinată turcilor, fie vândută numeroșilor negustori veniți din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Mediterane. Siretul era legat și direct de regiunea muntoasă a Moldovei și indirect prin afluenții săi: Moldova, Bistrița, Trotuș. Pe aceste râuri erau așezate marile antrepozite de cherestea: Romanul pe Moldova, Piatra Neamț pe Bistrița, Adjudul pe Trotuș. Pe aceste râuri, plutăritul se făcea, mai mult sau mai puțin intens, aproape în tot cursul anului. Se întrerupea uneori iarna, când ele înghețau, și căpăta o mare intensitate atunci când debitul de apă creștea. În acest din urmă caz era nevoie însă de multă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
16 noiembrie 1786, domnitorul Alexandru Mavrocordat a anunțat pe ispravnicul de Roman că, ,,viind apa Trotușului foarte mare”, plutele au fost aruncate pe mal. Pe Trotuș, Bistrița și Moldova, râuri de munte, repezi, înțesate cu bancuri de nisip și stânci, plutăritul se făcea individual, adică se mergea plută cu plută și de abia pe Siret se organizau convoaie. Plutele, dubasele, șeicele și chiar galioanele erau construite în Moldova. Centre de construcție de șeici și dubase la sfârșitul secolului al XVIII-lea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru transportul altor categorii de produse decât lemnul. Transportul acestuia din urmă spre Galați se făcea numai cu plutele. Acesta era singurul mijloc rentabil, căci transportul pe uscat ridica prețul lemnului la de câteva ori valoarea lui. În aceste condiții plutăritul a cunoscut o dezvoltare considerabilă în epoca regulamentară, pe măsura creșterii exportului de lemn și a industriei de prelucrare a lemnului. În 1842 se aflau 50 de ferăstraie numai pe domeniul Comănești, 16 la Dărmănești, 20 la Dofteana și 6
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu catarge, 28 de plute cu „catargele”, 15 plute cu trinchete, 19 cu raiele, 13 cu raieluțe, 6 cu ghile și 11 plute cu grinzi. Este neîndoielnic că se poate vorbi în Moldova de o adevărată ramură a transportului fluvial: plutăritul. El se efectua cu o mare ușurință îndeosebi pe Bistrița și mai greu pe celelalte râuri. Pe acest râu se făcea plutărit pe aproape întreaga lui întindere, cu excepție porțiunii de la Chei și Toance, unde se putea trece numai când
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și mai greu pe celelalte râuri. Pe acest râu se făcea plutărit pe aproape întreaga lui întindere, cu excepție porțiunii de la Chei și Toance, unde se putea trece numai când râul era „umflat”. Pe celelalte râuri din regiunea de munte, plutăritul se efectua greu și ceva mai lesnicios numai când debitul de apă creștea, adică îndeosebi primăvara și toamna. În aceste anotimpuri se făcea plutărit chiar și pe Putna. Așa, bunăoară, la 4 martie 1848, pe apa Putnei a fost găsită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]