789 matches
-
stihii/Urlă gravidă prin gloate...” - cf. Kali Yuga) Poetul este/devine, inițiatic, “Pasărea Haar”, orfică și thanatică, totdeodată (dar exorcizarea de moarte se face tocmai prin... ”murirea” întru CÂNTEC-REARMONIZARE, ÎNTRU NOU COSMOS! - “cu moarte pre moarte călcând”): “Acea pasăre prea-înaltă plutind/Sub care inima ta se mai zbate/Numele și-l CÂNTĂ parcă murind”cf. Pasărea HAAR. Sau, din nou, echivalarea dublă, a Poetului și a Revelației, cu Harul Apollinic/COCOR, taumaturgic, întru thanatomahie: “Sub azimut bătrân COCOR/râzând eu MOARTEA
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
opțiunea pentru „forma fixă“, în care se regăsește alături de „modelele“ sale, declarate în dese rînduri (Eminescu, Arghezi și Ion Barbu) - și, pentru a întări toate acestea, Horia Zilieru schițează un microeseu intitulat, cu versul poetului din alt veac, „Să simt plutind deasupră- mi geniul morții“ -, Manuscrisul de la Înviere se fixează în profilul știut al unui poet pe care Eugen Simion îl numea „ultimul suprarealist“. Poemele din Manuscrisul de la Înviere, ca, de altfel, toată poezia lui Horia Zilieru sînt foarte elaborate, parte
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
ce am văzut acolo, în căsuța din satul Pralea, Larisa va avea mamă și tată, până la sfârșitul zilelor. Nu am văzut un copil-job al unei femei-asistent maternal, am văzut un copil integrat perfect într-o familie și am simțit dragostea plutind în aer. Între Larisa și oamenii în mijlocul cărora trăiește s-a înfiripat o legătură afectivă puternică, care nu ar putea niciodată să se nască într-un orfelinat. “Mama” și “tatăl” ei sunt profund implicați în procesul ei de vindecare și
Oare s-a supăra mama voastră dacă-i zic “mamă”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20293_a_21618]
-
pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze atunci am zburat, pe fire de iarbă , când glasul ciocârliei plutind înspre cer , inunda văzduhul și Ogrădeasa în note sublime , pân” la Halauă , pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DUHUL Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Uneori sufletul mai ales dacă plouă asemeni duhului fermecat din afumata lampă a lui Aladin ca un abur plutind din adânc se strecoară și-ncepe dansul peste clapele imaginarului pian făcând să răsune-n odaie divina muzică a orișicărui clar de lună zărit vreodată undeva și numai stropii ploii cei nerăbdători îmi strică uneori magia bătând inoportun a nerăbdare
DUHUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383648_a_384977]
-
în arome... Recunoaște în gând trabucul, e Trinidad... Mai inspiră o dată prelung, năucit de-atâtea evidențe, apoi expiră scurt, în trepte... Așează pe blat cupa la odihnă și-i ține isonul tăcerii. Obosit, se lasă nevoii de repaus, un timp plutind prin odaie, eliberat și de gânduri, și de gravitație... În sfârșit, își revine. Avântat ia cupa și soarbe din savoarea lichidă. Își inundă cu ea gura. Simte cum îl fericește o prea delicat-armonie între dulceața petalei de roză și amăreala
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
sfârșește-n lume o nouă zi,E doar un alt asfințit, ce dă nopțiiViață, spre dimineață, a-nverzi... VI. CONTEMPLÂND ENIGME LUMEȘTI, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017. Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... Citește mai mult Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului...Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
mi-a furat copilăria. Uluitor să descoperi imaginile cu care rămâne un copil dus în lagărul siberian de muncă forțată! Vă puteți închipui? O fată care se desprinde din brațele mamei și se aruncă de pe bac, iar în urma ei rămâne... plutind pe apă... vălul de mireasă... În pământul siberian a rămas pentru totdeauna mama mult iubită a... sfântului de-acum... Constantin Bobeică, „academicianul nostru din Codreanca” (îmi permit să-l citez pe publicistul Vlad Pohilă), „un Patriarh” (ce frumos l-a
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș Iordan. Visam, scriam și zâmbeam plutind printre crengile de liliac înflorit... Nici n-am observat că domnișoara Iulia își retrăsese gingașa-i mână și doar se făcea că îmi dirijează mânuța, exclamând mirată: - Vai, ce bastonașe frumoase a scris băiatul acesta! Și a arătat tăblița la
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului VISELE LA ȚARĂ La țară visele sunt univoce, așa cum le-ai visat, ad-hoc s-au împlinit- par zorii să dezlege faptul nopții la orizont, e-un vis portocaliu, plutind... Și oare visul nopții pline nu s-a încheiat și se reflectă pe verdele dintre coline?.. și visul își preia geana perfectă? Mă voi visa la țară... Orizontul viu m-așteaptă, de picior să se agațe, voi pune-n vis
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
Acasa > Poezie > Cantec > RAPSODIA POEZIEI ROMÂNE - PARTEA A III-A Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului S-a ivit pe culme toamna Plutind cu stoluri mari de stele. Iat-o!...Sus în deal la strungă. Îngălbenește Țara! Acoperă-mi inima cu ceva! Scârțâie toamna din crengi ostenite, Copac de flăcări s-a-nălțat... Tu, inimă pustie, Ascultă-mă și lasă-mă să strig: Mi-e
PARTEA A III-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382140_a_383469]
-
în vorbe și trecut scos la mezat albatros ieșit din ciorbe timp rănit taman la sat Trecut scos iar la mezat și prezent bucșit cu bube îngeri scoși vai la arat ulii dresând doar hulube Prezent burdușit cu bube albatros plutind în ciorbe unde este al meu nume viitor vândut în vorbe Și trecut scos la mezat viața mea moarte la sat Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: La sat veșnicia moare-n fiecare zi / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LA SAT VEȘNICIA MOARE-N FIECARE ZI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382272_a_383601]
-
milioane de creaturi marine bizare de culoare albastră, asemănătoare unor bucăți de sticlă, au ajuns pe uscat, aduse de vânt. Bizarele creaturi sunt numite Velella velella, se înrudesc cu meduzele și cu coralii și, în mod normal, pot fi întâlnite plutind la suprafața oceanelor calde și temperate, scrie www.iflscience.com, potrivit descopera.ro. Dacă, din neatenție, aceste viețuitoare sunt călcate, ele nu sunt periculoase, înțepătura nefiind dăunătoare. Forma acestor celenterate planctonice, care prezintă un flotor triunghiular, le permite să profite
Invazie de velella velella, pe o plajă din SUA by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/82213_a_83538]
-
milioane de creaturi marine bizare de culoare albastră, asemănătoare unor bucăți de sticlă, au ajuns pe uscat, aduse de vânt. Bizarele creaturi sunt numite Velella velella, se înrudesc cu meduzele și cu coralii și, în mod normal, pot fi întâlnite plutind la suprafața oceanelor calde și temperate, scrie www.iflscience.com, potrivit descopera.ro. Dacă, din neatenție, aceste viețuitoare sunt călcate, ele nu sunt periculoase, înțepătura nefiind dăunătoare. Forma acestor celenterate planctonice, care prezintă un flotor triunghiular, le permite să profite
Invazie de velella velella, pe o plajă din SUA by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/82212_a_83537]
-
nu mai ascultăm invențiuni în sens jazzistic. Este o muzică în mare parte atemporală, dar cu repere geografic-culturale recognoscibile. Primul set de înregistrări începe cu The Story I. Tema melodică „acoperă” un spațiu etnic vast, ce include Balcanii, linia melodică plutind, ca o doină fără sfârșit. Se mai simte mireasma nostalgică a cântului tradițional din Armenia și din Azerbadjan (care circulă azi datorită pianiștilor Armen Donelian și Aziza Mustafa Zadeh). Curgerea neântreruptă a improvizației într-o atmosferă extatică amintește de stilul
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
dualitate zi/noapte. Nu există griji legate de activități sociale, evenimente curente, mâncare, respectarea programului de somn etc. Tot ce vă trebuie este încă ceva de băut, care va face ca totul să meargă ca uns, întocmai ca un norișor plutind ușor pe cerul unei zile de vară. Îndreptați-vă privirea înspre înăuntru. Spre deosebire de ce veți constata după o singură noapte de băut puternic, acum veți oscila între momente de nebunie completă și perfectă claritate. De ce? În timpul unei băute de o
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
la doar o palmă de fruntea mea, iar după aceea am simțit cum îmi zboară capul, apoi am văzut o flacără, am auzit o explozie care părea că răzbate de foarte departe și-am adulmecat mireasmă de praf de pușcă plutind prin aer... Poarta noastră era descuiată, iar printre crăpăturile ei se vedeau oameni câtă frunză și iarbă - să fi știut oare că urmează să mă întorc? M-am adresat celor doi draci-slujbași: - Fraților, v-am ostenit cu drumul ăsta! Le-
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
ne-am întors. Mut, David se refugiase într-un colț din sufragerie, cu o cutie de Nu te supăra, frate în brațe. Era nedesfăcută. O primise de Paști. O săptămână mai târziu ne-am mutat, cu aceeași aură de irealitate plutind în jurul evenimentului pe care mama l-a sărbătorit, în noua noastră locuință, cu o cină fabuloasă, numai pentru noi doi. Niciodată nu am aflat nici cum nimeriserăm în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a vieții ca o topire, este un vis de a dormi mereu în brațele Claritei. Merge la plimbare pe malurile râului; din albii plopi ning semințe înaripate, fulgi de viață. Și vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe al plopilor. "Omul viu se duce la fund, mortul plutește gândește Apolodor și începe să se agite în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
orice conținut. Se joacă puțin cu refrenul de-abia învățat. Mintea lui repetă fraza scurtă, o recompune de fiecare dată. Silabele se rostogolesc ca niște bolovani care cad în ralanti. Dar bolovanii ăștia sunt mai ușori decât aerul. Ei cad plutind și nu distrug nimic în calea lor. Cad într-o prăpastie fără fund. Bolovani ușori ca fulgii dintr-o pernă. Pernă de pus capul jos. Pernă pentru dormit cu capul pe ea. Pernă pe care stau acum cu capul. Cuvintele
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
s-a adunat aici: pistolul, medicamentele, fulgerele, furtuna, cămașa de noapte ca a condamnaților, Carol în ploaie și mort în pat, într-un cuvânt apoteoza. Stop cadru. Este tot ce poate da mai bun Sergiu și parcă auzi cuvintele sfidătoare plutind în jurul candelabrelor: "Mă veți plânge, nerecunoscătorilor pentru că un regizor ca mine se naște o dată la 1000 de ani." A aborda serios critic un film postdecembrist de Sergiu Nicolaescu devine într-un anume fel ridicol și în cel mai bun caz
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
privindu-te din poze și exprimîndu-i, într-o selecție de artist en voyage, pe oamenii locului. După descrierea care te pune în temă, vin capitolele participative, făcute să vezi locul prin ochii călătorului, de la graniță încolo. În Abisinia se ajunge plutind pe Marea Roșie, spre Somalia franceză. Neplăceri la vamă - cine nu le cunoaște, în orice colț al lumii! Întîlnirea întîmplătoare cu un hotelier, și popasul fericit în proprietatea lui din port. Călătoria mai departe, spre Abisinia, cu trenul. Printre cele mai
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
precum o pierdere a apetitului pentru hrană: "Dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mîncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral". Să fie aceasta o stare generală, vagă, o angoasă plutind într-un văzduh al indeterminării? Câtuși de puțin. Dl Liiceanu pune punctul pe i, nominalizînd pricinile dezgustului ce-l încearcă, rămas în aceeași cheie similiculinară: "Cărțile edificatoare sînt montone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
însufleți parabola, fără a o îneca în sînge sau a o visceraliza. Una din imaginile care rămîne, de o frumusețe dincolo de orice interpretare: fata spunînd povestea copilului ce urmează să se nască, pîntecul mamei devine translucid și putem vedea fetusul plutind în lichidul amniotic, ca într-o bulă de săpun, așa cum apar fetușii în picturile lui Odilon Redon și Frantișek Kupka, și ascultînd povestea într-o atitudine aproape hieratică. Regizorul te face măcar pentru o clipă să retrăiești fascinul irecuperabil al
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]