134 matches
-
care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de la pălimar, se deghiză În preot - și acum așteptau cu sufletul la gură momentul În care bătrâna se va trezi din somn. Ca să nu se plictisească, băieții nu uitară să ia pe drum cu ei și vreo două butelcuțe de poșircă, din care tot trăgeau pe rând. Văzând că e trecut de patru și bătrâna nu dă nici un semn că ar avea de gând să se trezească, bărbații pitiți printre tufișuri Începură să cânte cucurigu. Cucurigu fu acompaniat de o vioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
necontrolat banii, Încercând din puțin să facă mult. De fapt, nu trebue să fim invidioși deoarece să zicem: dacă eu găsesc În drum 100 lei, fug repede la cârciumă și fericit Îi ofer cârciumarului, contra costul celor câteva pahare cu - Poșircă*În timp ce el evreul, dacă găsește și el 100 lei, merge și-i depune la bancă pentru a se Înmulți...Deci, fără cuvinte! În ce mă privește, apreciez hotărârea lor de-a se centraliza și-a Înscrie pe harta Mapamondului, Statul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În club... Sunt fată cuminte și ascultătoare Râsul ei năstrușnic îi trăda gândul ce i se înfiripase în minte. Ce-o fi cu ea, fată? Iar a pus ochii pe cineva... Mai ia o gură, că am dat bani pe poșirca asta! Mai bine lasă-i și lui Gonzales... Crezi că îl doare? O să-l doară mai tare, ce i-o face Creața în seara asta. Mâine îi povestesc tot... Hai să mergem în club! Cântă Laura Braningan.... E “Self Control
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am locul meu anume sub soare. Mă mai gândeam la profesorul de desen care ne însoțea la muncile agricole și care se îmbăta zilnic fără să-i pese de ce spuneau ceilalți. Kyta îi cumpăra și el câte o sticlă de poșircă apoi îl întreba: Ce e viața domn` profesor? Un mare rahat măi băiete... un mare rahat. Din poveștile lui aflasem că-și pierduse soția și fiul într-un accident de mașină. Fără ei nuși mai găsise linia de plutire și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Preferam să beau, să nu văd, să hălăduiesc în căutarea bucuriei din fiecare clipă, atâta câtă era, amăgitoare bucurie, chiar dacă, mai apoi, tot șirul acela de clipe, de zile, de luni sau de ani, adunate, nu lăsa decât amăreala unei poșirci din care tot ai băut, cu disperare ai băut, crezând că ți se oferă întruna paharul de ambrozie al aleșilor, al răsfățaților norocului. Învățasem să trăiesc într-o duplicitate a neputinței, cu prietenii mei fugind în refugiul iluzoriu al literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nici tatăl dumitale? insistă Fermín, care se distra de minune. — Nu. Dar s-a jurat să afle și să-i rupă picioarele și să-i boțească fața cînd o să descopere cine-i. Am pălit. Fermín Îmi servi o ceașcă din poșirca lui fără să mă mai Întrebe. Am golit-o dintr-o Înghițitură. Avea gust de benzină călduță. Tomás mă observa În tăcere, cu privirea impenetrabilă și Întunecată. — Ați auzit domniile voastre? zise Fermín dintr-o dată. Ca un răpăit de tobe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
până vine unchiul tău s-o ceară. Ce, el nu știe că n-ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da’ trebuie s-o dea la un doctor, tov pedagog, zău!“ Grințu scoate dopul și duce sticla la nas. „Poșircă d’asta duceți voi la doctori, mă?“ Cei din cameră se amuză. „Confiscat!“ - zice Grințu și ia sticla cu el. * (CHIOȘC PENTRU ȘEDINȚE DE VARĂ) Domnule profesor, așa cum dumneavoastră mi-ați prezis Încă de când eram mic, nu sunt deloc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dacă există unele lucruri mai rele decât petrecerile, alea sunt petrecerile universitarilor, iar petrecerile cu sticla de-acasă sunt cele mai păcătoase. îți iei cu tine o sticlă de vin de Burgundia ca lumea și te trezești că bei din poșirca altcuiva. — Nu-i o petrecere, îi zise Eva. E un grătar. — Aici scrie „Intrați și luați contact și dați-vă drumul cu Sally și Gaskell joi, la 9 seara. Aduceți-vă propria voastră ambrozie sau trageți în voi trosneala Pringsheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de fetru, manta de ploaie și pijamale de plajă limonii. Pe drum opriră la un magazin de băuturi alcoolice, unde Wilt cumpără o sticlă de vin roșu de Cipru. — Să nu-ți treacă prin cap că o să mă ating de poșirci! îi zise el Evei. Și-ai face mai bine să iei cheile mașinii la tine de pe-acum. Dacă o să fie atât de rău cum îmi închipui eu c-o să fie, eu mă întorc acasă repede. Pe jos. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o apă minerală și trei pahare. Pe la unu, unu și jumătate, bătrânul aude sunând de la camera 27, cu Întreruperi, zice el. Dar după halul În care l-am găsit azi-dimineață, pe la ora aceea scursese probabil multe pahare de băutură, probabil poșircă. Bătrânul urcă, sună, nu răspunde nimeni, deschide ușa cu șperaclul, găsește totul În dezordine, așa cum este acum, iar pe pat colonelul, cu ochii ieșiți din orbite și cu o sârmă legată În jurul gâtului. Atunci coboară În fugă, Îl trezește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cuvânt am dat, în final, Dănuțule, și Avocatul zgârie cu unghia, pe mușamaua mesei, o configurație enigmatică: ם ו א. Fonetic, citit de la dreapta spre stânga... Formidabil! Aum! Ești tare, Fratele meu, tare de tot! Mai dă-mi odată, din poșirca aia! Aum sau Omkar, în cultura sanscrită, în Upanishade, este străvechiul nume al lui Dumnezeu. Este sintagma sinonimă Dumnezeirii dar este și o metaforă concentrată a tot ceea ce există, nașterea, viața și moartea Universului. La puțin timp după Big-Bang, când
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la Început ochii mari de tot, zîmbindu-i și privindu-l cu dragostea mamei față de singurul ei băiat care mai era Încă un copil. Juan Lucas Îl Întrerupse spunînd că Sălbatica asta n-o să Învețe niciodată ce Înseamnă un gazpacho andaluz, poșirca asta parcă-i o supă de roșii! Iar Susan, fermecătoare, fiindcă știa că de multe ori Întîmplările povestite de Julius Îl enervau, Încercă să-l facă să renunțe la continuarea poveștii pe care o Începuse și-i spuse să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin, și-l strigau de departe: „Băiete, mai adu niște poșircă islamică din aia de-i ziceți voi bere!“. După o astfel de scenă, Omar se supărase atât de rău, că sărise la gâtul unui client care prânzea cu alți trei și totul se preschimbase în încăierare. Era un danez, 1
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o pună la pămînt. O strigă pe maică-sa, dar vocea Îi este acoperită de răcnetele protestatarilor sîrbi: Toate acestea fură ale noastre pînă cînd bestiile duhnitoare din vecini au venit peste noi. Vorbesc o limbă pocită și beau o poșircă de bere! Femeile lor sînt niște lupoaice iar copiii lor - niște cîini. Să-i prefacem În ruguri! Susan Încă mai Încearcă să ajungă la maică-sa cînd dubele poliției, scrîșnind din pneuri, apar de după colț. Trupele de poliție se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Crezi că ne expediau pe ușă afară dacă ceream o jumate de vin roșu de casă? i-am șoptit eu. — Ceva Îmi spune că ăsta nu e genul de local În care poți să ceri o jumate de sticlă de poșircă, rînji Dan. Nu că m-aș plînge. — Nici eu, am zîmbit, gîndindu-mă ce minunat era să fiu răsfățată În felul ăsta. Deci, povestește-mi ce-ai făcut azi. Am vorbit, am rîs și ne-am povestit unul altuia evenimentele de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
las, aici, în mijlocul orașului, la intersecție, și n-ai decât să faci ce vrei. N-ai decât să-ți bei viața toată. Femeia clătină abătută din cap. Îl mângâie pe umăr. - Viața mea s-a dus, ce să mai beau... Poșirca asta răsuflată de viață ce mi-a mai rămas mai rău te intoxică. Mă mai luam cu Horcița, dar de când e mare patroană la candelărese, la cimitirul lui Vandaxon, nu mai dă pe la mine... Oftă, dând să-l strângă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mele. Brunetti deschise ochii de-o surprindere jucată. — Sper că nu bănuiți că m-aș amesteca În viața dumneavoastră particulară, signor Viscardi. Viscardi așeză brusc paharul, Încă aproape complet plin, Înapoi pe tejghea și spuse, cât se poate de clar: — Poșircă. Când văzu surprinderea lui Brunetti, adăugă: — Vinul, desigur. Mă tem că nu am ales locul potrivit ca să bem ceva. — Nu, nu e foarte bun, nu-i așa? recunoscut Brunetti, așezându-și paharul gol pe tejghea lângă al lui Viscardi. — Repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
l-am văzut în centru. Iar dimineață a staționat în fața blocului în care locuiesc. Credeți că este vorba tot despre o coincidență? Își simți gura uscată. Probabil că o tărie ar fi mult mai indicată în astfel de condiții decât poșirca asta cu spumă. Strânse doza goală în pumn, făcând-o armonică, apoi o aruncă înspre coșul de gunoi aflat lângă birou. De regulă nu nimerea, dar acum observă încântat cum recipientul poposește exact în coș. Punct ochit, punct lovit, uite
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe o scoarță uscată. — Și de asta să-ți pui capăt zilelor ? — Vezi bine... Când ești convins că o să se întâmple, așteptarea te chinuie. La urma urmei, nu suntem și noi un fel de sinucigași ? Arătă spre pahar : Până și poșirca asta de-o îndoaie cu apă Șofronică... Vrem să trăim mai bine și tot rău facem. Pe de-o parte, ne lecuim, pe de alta, ne vătămăm. Că tot veni vorba, n-ai o țigare ? — Nu prea fumez. Mai bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bancă ce ține loc și de pat tatăl lui Mariedl sforăie beat cu o sticlă în mână. Tatăl lui Mariedl cade de pe bancă și se chircește. FRATELE LUI MARIEDL: Aoleu, firește că tatäl s-a înnecat din nou cu subumana poșircă. Alcoolul societății umane l-a secătuit din nou pe tata. TATĂL LUI MARIEDL: Preaomeneasca prăpastie, o moștenire atât de prăpăstioasă, țapănă, tot mai țapănă, din ce în ce mai țapănă, totul bolborosește în mine tot mai țapăn prin sosul meu omenesc interior. MARIEDL: Ia
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
țăranii se duc la Carul cu Bere. Local frecventat și de strania soție a lui Gogu Nicolau din Sub pecetea tainei. Personajele lui Mateiu beau trist, mai ales Pașadia, iar Gore Pirgu își arată declasarea preferând vinului bun câte o poșircă infamă, acră și trezită, de prin cârciumi periferice. Când Povestitorul întârzie puțin, îi găsește pe amici la a doua a treia țuică. Memorabila vorbă „Crai de Curtea-veche” îi iese Penei Corcodușa tot într-un acces etilic care o preface într-
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
între cutele fustei. Poate doar cînd se duceau la păcănele și la profesoară își părăseau locul și nici atunci pentru mult timp. Poate și mîncau acolo, stomacul de băiețaș de cartier e făcut să se sature cu semințe și cu poșircă. Iar boscheții din jur erau numai potriviți pentru nevoi. Asta l-a condus la concluzia că sigur păzeau ei ceva, trafic cu vreo chestie sau ceva de genul. Aveau în spate mafioți care le coordonau activitatea. Cînd unul atingea o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mare creator? Nu, o las pentru altă dată! Ori aici e aici! În chestiunea cu prețuirea, stă, un fel de premergere, povestea cu Înțelegerea, concept complicat și nu la Îndemâna oricui bălmăjește sub starea halucinant acusticovizuală, urmare a vreunei intoxicații cu poșircă vândută de nea cutare ce pune preț pe dispreț la a sa bodegă În care... Norocul nostru cu cei care au făcut din știință și știința de carte, profesie! Greu Îi mai suportă, astăzi, tot felul de al de fute-vânt
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]