144 matches
-
Constanța, Dobrogea, România. Se află în partea de nord-est a județului, în Podișul Casimcei. Se află la o distanță de 45 km de Constanța. Este cunoscută de la 1890 - 1905 sub numele Hogeainlik (turcă Poșta Mare), fiind popasul pentru schimbarea cailor poștalioanelor ce străbăteau Dobrogea. În perioada 1873-1883 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Primii coloniști veniți au fost 44 de familii de etnici germani, originari din Basarabia. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind
Cogealac, Constanța () [Corola-website/Science/301136_a_302465]
-
pleacă cu cinci care cu fân, în care era ascuns un cufăr cu arme, către Sibiu și apoi în Țara Românească. Armele sunt descoperite la granița din apropierea Castelului Bran, dar Oseacă reușește să fugă. De asemenea, boierul Năsturescu pleacă cu poștalionul de Buda, în care ia două geamantane cu arme despre care spune că ar aparține la doi prieteni de-ai săi. Și acest transport este oprit de autorități. Transportul principal de arme este trimis cu șlepul cu marmură de Carrara
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
fost probabil construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dacă la 1845 era nevoie, cum s-a arătat, de reparații. Tot aici a fost un han care, după spusele oamnilor din sat, ar fi fost locul unde poștalionul care mergea de la Iași la Roman poposea pentru odihna cailor și vizitiului. Acest han era construit din cărămidă cu ziduri groase, având la etaj un superb foișor. Din păcate, această construcție încărcată de istorie a fost demolată de autoritățile comuniste
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
a rasei ar fi Bracul de Bengal. Câinii din aceasta rasă au fost definitiv dezvoltați și aduși la standardul actual în Anglia, la începutul secolului al XIX-lea. În societatea engleză ei erau folosiți cu precădere ca însoțitori ai trăsurilor (poștalioanelor, având însărcinarea de a păzi bagajele călătorilor pe timpul escalelor), ca și câini-mascotă pentru pompieri, câini de circ și chiar câini în serviciul armatei. Încă de la început acești câini au fost capabili să dezvolte o relație specială cu caii, pentru care
Dalmațian () [Corola-website/Science/323179_a_324508]
-
dată doar de istorie ci mai ales de frumusețea și originalitatea stilistica. În secolul al XVIII-lea burgul intră sub dominația forței militare a habsburgilor și are un rol important în controlarea graniței estice a imperiului austriac. Acum este perioada poștalioanelor ce porneau din Piață Mică a orașului spre Sibiu, Cernăuți, Cracovia sau Viena pe drumuri istovitoare ce puteau dura și 44 de ore. Cu diligenta Bistriței, prin Pasul Bârgăului se deplasa și Jonathan Marker, eroul lui Bram Stoker, pentru a
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
legi personale, a pus bazele unui sistem juridic, a preluat cunoștințele din știință, medicina și tehnologia chineză. A instituit un sistem de scris și un sistem monetar. A stabilit noi rute comerciale și a trimis ambasadori în Persia, înființând primele poștalioane, situate fiecare la 40 de kilometri. Tot el a instituit niște reguli draconice pentru siguranța. Orice crimă/nelegiuire era pedepsită cu moartea/tăierea membrelor. A instituit și reguli foarte stricte pentru primirea străinilor/călătorilor. Istoria secretă a mongolilor raportate în
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
Alexandre Dumas, a cărui serie de Impresii (1839-1859) din toată Europa a făcut din el unul dintre maeștrii reportajului amplu. Dumas a plecat spre Spania, Însoțit de șase tovarăși, printre care și fiul său. Această expediție agitată, cu trenul, cu poștalionul, pe jos sau pe spinarea catârilor, i-a dus, Înainte de a traversa Pirineii, la Châtellerault, unde echipajul a fost luat cu asalt de „o mulțime de femei, dintre care cea mai tânără să tot fi avut vreo șapte ani, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
furtuna“14. Asemenea apreciere, ca și altele de aceeași factură, se impune - precum s-a observat deja15 - prin stilul și argumentele istoriografiei vremii. De la Giurgiu, unde a făcut un scurt popas, până la București, cale de „cinci poște“ străbătută cu trăsura (poștalionul), atenția i-a fost reținută atât de sărăcăcioasele „case valahe“ denumite prin termenul kolibes, preluat din graiul autohton, ca și de practica „ciubucului“ în rândul slujbașilor însărcinați cu verificarea pașapoartelor ori cu schimbarea cailor poștalionului. Ospitalitatea localnicilor, verificată curând de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cinci poște“ străbătută cu trăsura (poștalionul), atenția i-a fost reținută atât de sărăcăcioasele „case valahe“ denumite prin termenul kolibes, preluat din graiul autohton, ca și de practica „ciubucului“ în rândul slujbașilor însărcinați cu verificarea pașapoartelor ori cu schimbarea cailor poștalionului. Ospitalitatea localnicilor, verificată curând de călătorul străin intrat în hanul sătesc de la Călugăreni, i-a asigurat o primă luare de contact cu unele tradiții, practici sau obiceiuri țărănești, ce i-au fost tălmăcite atât de însoțitorul său <C.> Aristia, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
petrecere a timpului întro lume a contrastelor, printre bogați și săraci, între palate și cocioabe, printre grădini și mlaștini descrise cu minuțiozitate și asemuite ori comparate uneori cu elemente specifice decorului american, J.O. Noyes s-a îndreptat cu același poștalion spre țărmul bulgăresc al Dunării, glosând pe seama imaginilor lăsate în urmă, a primitivismului mijloacelor și căilor de transport, a moravurilor și tradiției istorice cu care localnicii, prin vocea unui amfitrion bucureștean (Ion Bibescu) nu conteneau a se mândri 25. Popasul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
precise asupra unui subiect, vagi asupra altuia, situate în epicentrul problemei anunțate la începutul capitolului sau pur și simplu în digresiune - când, uneori, digresiunea n-are ca temă chiar... digresiunea - consacrate unor tematici serioase - moartea, prietenia - sau aparent neînsemnate: ștafetele, poștalioanele! Eseurile încearcă. Ele încearcă niște tonuri, niște stiluri, niște gânduri, dar și păreri, idei, ele testează, își bagă nasul, scotocesc pentru că este vorba de a găsi și de a scoate din adâncuri perla - din nefericire, devenită adesea, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
agățat în mustață, cu vinul alb și cu stridiile, cu călătoriile și cu lecturile, cu canibalii și cavalerii, cu poliția sosurilor și cu știința îndestulării stomacului, cu mirosurile Veneției, cu câinii și pisicile, cu cura termală și cu dietetica, cu poștalioanele și cu prostituatele, cu Roma și cu ciuma, cu vrăjitoarele, medicii și focul din șeminee - ceea ce denumește el cu o expresie devenită celebră odată cu Nicolas Bouvier: folosința lumii... Montaigne nu formulează nici o idee fără experiența autobiografică care o suscită și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu o veche moară, amplasată la E de Tungujei, lângă șoseaua Țibănești - Tungujei - Țibana; - Dealul Viei - deal cu podgorii; - Olășei (Olăcari)numele unei foste localități de olăcari ( îngrijitori de drumuri și ai cailor pe un traseu intens circulat de un poștalion). Etimologia este legată de termenul turcesc ulak ; - D. Piersicăriei - deal pe care s-a amenajat o livadă de piersici; - Lingurari- (fost sat la est de Glodenii Gândului care se referă la o intensă activitate de prelucrarea lemnului);Lutărie- existența unor
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
jurnalist, dar a Întreprins călătoria cu o motivație de cunoaștere atât de puternică, Încât nimic nu l-a descurajat. Și n-a fost ușor, pe atunci nu exista transsiberianul. A călătorit cu trenul și cu vaporul, dar mai ales cu poștalionul tras de cai, peste patru mii de verste, luptând cu frigul și noroaiele Siberiei, dar schițând peisaje, tipuri umane, luând note. Returul a fost prin Marea Japoniei, Oceanul Indian, Marea Neagră și Odesa, revenind la Moscova după opt luni. În Sahalin a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
crâșma lui moș Anghel, unde va cunoaște clienții, printre care și pe primar și unde va auzi mul te destă inuiri: „Conul Manole nu s-a lipsit de nimic. Masă întinsă tot anul. Chefuri la toartă. Femei! Le aducea cu poștalionul de la Viena și din Franța. Când ieșeau pe poarta viei, pocneau harabnicile, chiuiau surugii, scăpărau pietrele drumului... Pe atunci vinul curgea gârlă, chimirurile erau doldora de galbeni, în toiul culesul ui, femei goale, așa cum le-a lăsat Dumnezeu - și nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
evident că un jocheu din zilele noastre, cîntărind c. 60 de kg, l-ar fi putut întrece ușor pe un cavaler medieval în armură complet închisă din secolele XV-XVI (în total c.120 kg). Nu știm dacă o diligență (un poștalion) tras de 2-3 perechi de cai ar fi mers mai repede decît un car de luptă egiptean, roman, briton sau (de ce nu), grec sau troian de pe vremea "Iliadei". Știm doar (din western-urile americane) că un călăreț solitar putea ajunge
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
perechi de cai ar fi mers mai repede decît un car de luptă egiptean, roman, briton sau (de ce nu), grec sau troian de pe vremea "Iliadei". Știm doar (din western-urile americane) că un călăreț solitar putea ajunge din urmă un poștalion chiar dacă acesta avea un atelaj de șase cai, pentru simplul motiv că ritmul de deplasare în acest caz este dat de primii doi cai din față. În perioada de care ne ocupăm, au existat și alte forme de deplasare terestră
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cale ferată măsura 7.000 de mile terestre, pentru ca în 1914 cifra să crească la 23.000 de mile. Aceasta înseamnă că transportul rutier cu diligența s-a diminuat progresiv, fiind prea lent: pe vremea lui Dickens, de exemplu, unui poștalion plecat din Londra îi trebuiau 16 ore ca să ajungă la Birmingham, 21 de ore pînă la Great Yarmouth (în regiunea East Anglia), 28 de ore pînă la Manchester și 32 de ore pînă la Liverpool. Pentru anul 1910-1912, o statistică
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sau cu lapte" < [café-]crème ~ (înv.) [café à la] crème "idem"; cross "cursă sportivă de alergare pe teren variat" (> rom. cros) < cross[-country] "idem" (< engl. cross-country); dames "dame (joc cu puluri albe și negre)" < [jeu de] dames "idem"; diligence "diligență, poștalion" < [carosse de] diligence "idem" (carosse "trăsură", diligence "viteză, rapiditate"); dinde "curcă" < (înv.) [poule] d'Inde "idem" (literal: "găină de India", curcile avându-și originea pe continentul american, identificat inițial cu India; forma condensată și contrasă este în uz încă din
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a fost ca viața ta / De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea / Lianelor din apă.” (M. Eminescu) cea de a doua, o comparație gramaticală: „Cârciuma nu era mai răsărită ca alte case.” (L. Rebreanu) „E tare bun poștalionul ăsta, care uruie mai puțin decât oricare droșcă pe caldarâmul cel nou.” (C. Negruzzi) Prin conținutul lor, structurile din prima categorie reprezintă realizarea, cu mijloace stilistice 35, a circumstanțialului de mod, fără ca prin aceasta să devină o variantă distinctă: „El
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1992; Scrisori neparfumate, București, 1995; Cer cuvântul la diverse, București, 1996; The Internationale, București, 1995; De dragoste, de viață, de țară, Tel Aviv, 1997; Shifra Treger, Tel Aviv, 1997; Jurnal de bord pe bicicletă, Haifa, 1997; În numele dragostei, București, 1999; Poștalionul cu povești, București, 2000; Pentru cine se nimerește, București, 2000; Povestea poveștilor, București, 2000; Declarație, București, 2000; Crede și nu cerceta, București, 2000; Panseurile domnului Gâgă, București, 2000; Lăutărești și țigănești, București, 2001. Repere critice: Aczél, Scriitori rom. Israel, 21-24
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
să li se conformeze și în care să găsească astfel un fel de echilibru consfințit. În același timp, și dinspre centru a avut loc o expansiune de neoprit către margini: vechile mijloace de transport (trenul, tramvaiul cu cai, bicicleta, căruța, poștalionul) au fost, la rândul lor, înlăturate și înlocuite de mijloace rapide (motorizarea și, în special, televiziunea). Spiritul clasei dominante, după ce au fost distruse (atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru) zidurile care separau orașul bogaților de orașul săracilor, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai largă asupra legăturii dintre western și spiritul american, evocă și expresii care au rămas în exprimarea de zi cu zi. Astfel, to ride shotgun (a călători într-un automobil alături de șofer, la fel cum în Vestul Sălbatic, alături de vizitiul poștalionului se afla un om înarmat cu un shotgun, bodyguard, cum am spune noi azi pe românește), to shoot from the hip (a trage de la șold, fără a ridica arma pentru a ochi, cu sensul de a pune o întrebare pe
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de lung drum. De-aș fi trăit în vremea de-atunci, seara, când m-aș fi întors lângă tine, încet ți-aș fi spus: Iubito, chiar astăzi am tors din caierul greu al vremii o zi minunată. Așteaptă să tragă poștalionul în piață. Vino, scutură-ți părul, unduiosul, de zână, hai să plecăm pe drumul de-argint spre Milcov. - Mi-ești dragă. Să ne prindem și noi în hora de aur - "...să dăm mână cu mână..." 1. Atipică, eretică modalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
modificări de-ți este și silă să mai publici în asemenea condiții, dar mai ales o nouă călătorie ca să aduc manuscrisul (adică corectura), să nu întîrzie pe poștă (opt zile face o scrisoare de aici pînă în capitală; și cu poștalionul ar ajunge mai repede) pentru că volumul trebuia să apară în 1979. În 3 decembrie se dăduse bunul de tipar, în 15 era gata și a treia și ultima corectură. De atunci cartea stă, pentru că Poligrafia nu are hîrtie (probabil Letea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]