2,405 matches
-
ei îl duce până la străpungerea inimii și-l face să înainteze până la iubirea lui Dumnezeu care a zidit-o pe ea, ba chiar intră în convorbire cu ea. Iar prin aceasta preschimbă reaua ei deprindere în deprinderea virtuții și prin pocăință o aduce la Hristos, făcând-o din necurată curată prin învățătura cuvântului și unind-o ca pe o mireasă fecioară cu Hristos pe cea care era înainte o desfrânată (2Corinteni 11,1). Așa a făcut acel dumnezeiesc părinte Nonu, care
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
ucigașul, pentru ce nu stai în chilie să-ți plângi păcatele tale?>>. <<Așa-i frate, zise monahul, nu mă prea îngrijesc de mântuirea sufletului meu. De asta vin, să văd cum ai să mori, ca măcar așa să vin la pocăință>>. <<Mergi, avva, i-a spus ucigașul. Șezi în chilia ta și mulțumește lui Dumnezeu care ne-a mântuit. Odată ce S-a întrupat și a murit Domnul pentru noi, omul nu mai moare de moarte veșnică>><footnote Ioan Moshu, Limonariu, cap
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
se căiește<footnote Sf. Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, cap. 71, în Filocalia..., vol. V, p. 312. footnote>. Mulțimea păcatelor și fărădelegilor omului nu întrece dragostea lui Dumnezeu pentru acesta, ci El are îndelungă răbdare și așteaptă mult pocăința fiecăruia dintre oameni, însă această certitudine nu trebuie să-l îndemne pe credincios la augmentarea păcătoșeniei, ci să-i stimuleze curajul pocăinței. Chiar după ce noi, oamenii cădem în nenumărate greșeli și fărădelegi, ofensându-L și jignindu-L, Dumnezeu ne cheamă
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
și fărădelegilor omului nu întrece dragostea lui Dumnezeu pentru acesta, ci El are îndelungă răbdare și așteaptă mult pocăința fiecăruia dintre oameni, însă această certitudine nu trebuie să-l îndemne pe credincios la augmentarea păcătoșeniei, ci să-i stimuleze curajul pocăinței. Chiar după ce noi, oamenii cădem în nenumărate greșeli și fărădelegi, ofensându-L și jignindu-L, Dumnezeu ne cheamă, ne așteaptă îndemnându-ne să venim spre El, ne cheamă așa de mult și cu o așa stăruință, de parcă nu noi i-
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
ucigașul, pentru ce nu stai în chilie să-ți plângi păcatele tale?>>. <<Așa-i frate, zise monahul, nu mă prea îngrijesc de mântuirea sufletului meu. De asta vin, să văd cum ai să mori, ca măcar așa să vin la pocăință>>. <<Mergi, avva, i-a spus ucigașul. Șezi în chilia ta și mulțumește lui Dumnezeu care ne-a mântuit. Odată ce S-a întrupat și a murit Domnul pentru noi, omul nu mai moare de moarte veșnică>><footnote Ioan Moshu, Limonariu, cap
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
se căiește<footnote Sf. Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, cap. 71, în Filocalia..., vol. V, p. 312. footnote>. Mulțimea păcatelor și fărădelegilor omului nu întrece dragostea lui Dumnezeu pentru acesta, ci El are îndelungă răbdare și așteaptă mult pocăința fiecăruia dintre oameni, însă această certitudine nu trebuie să-l îndemne pe credincios la augmentarea păcătoșeniei, ci să-i stimuleze curajul pocăinței. Chiar după ce noi, oamenii cădem în nenumărate greșeli și fărădelegi, ofensându-L și jignindu-L, Dumnezeu ne cheamă
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
și fărădelegilor omului nu întrece dragostea lui Dumnezeu pentru acesta, ci El are îndelungă răbdare și așteaptă mult pocăința fiecăruia dintre oameni, însă această certitudine nu trebuie să-l îndemne pe credincios la augmentarea păcătoșeniei, ci să-i stimuleze curajul pocăinței. Chiar după ce noi, oamenii cădem în nenumărate greșeli și fărădelegi, ofensându-L și jignindu-L, Dumnezeu ne cheamă, ne așteaptă îndemnându-ne să venim spre El, ne cheamă așa de mult și cu o așa stăruință, de parcă nu noi i-
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
iese din biserică mai înrăită ca niciodată (dar și singura despre care știm cu precizie că e opacă la chemările muzicii!) este "buna Lina". Soțului ei, în schimb, emoția zilei, accentuată de melodia divină a oratoriului, îi aduce pare-se pocăința, căci din spusele lui Marcian aflăm decizia lui de a se întoarce la repetiții. Pe flușturatecul Lică îl regăsim tulburat: de remușcări? de golul lăsat de pierderea Siei, "camarada credincioasă și arțăgoasă ca un câine-lup"? Naratoarea încearcă s-o definească
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
că-s pur și gol de păcate, Tu du-te Un Dumnezeu fă-mi-te, Mi-e rușine, de tine mi-e milă, Sunt un ticălos Doamnă, iartă-mă Tu n-ai tăcere cât zace-n tine, Nici cântec, nici pocăință, nici rușine, Doar mă dori ca un Dumnezeu. Și tăcere Cu mâna cu care vei scrie Tu singură îți vei semna pedeapsa E ca un văl lăsat pe un vis Este ca o poveste Iart-o Ca o poveste cu un
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Îmbrățișați ca naufragiatul cu scândura ne hărțuim și ne salvăm aruncându-ne unul în brațele celuilalt, Și totuși gură pentru refuz și corp pentru dragoste, Tu, foarfecele meu arțăgos care tai cu picioarele acest capot a cărui căptușeală ești tu. Pocăința Deci se confirmă: "Te-am iubit și te părăsesc". Și mi-a înapoiat plângând toate darurile: colierul, mărgelele, broșa și talismanul care ne purtase noroc. "Chiar dacă o să mă vezi cu alții să nu-ți pară rău, nu te merit". Apoi
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
plângând toate darurile: colierul, mărgelele, broșa și talismanul care ne purtase noroc. "Chiar dacă o să mă vezi cu alții să nu-ți pară rău, nu te merit". Apoi a dispărut prin măhălălile rău famate spre a exersa, așa cum mi-a promis, pocăința. S-a aruncat în brațele porcilor, chinuindu-și trupul ca să obțină diferența necesară și din mizerie se lamentează pentru cel părăsit. Cocoșelul Zăbovește la oglindă: cum îi stă părul și cum, ca o cocotă alege parfumul, unul care excită chiar
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
noapte, în beznă, rătăcesc Să-mi dai lumina Sfântă, ca să o am, mereu Lumina ce-a primit-o și orbul Bartimeu! Necredincios sunt Doamne,și asta-i suferință Ce mântuirea-mi , poate- ndepărta Vreau să mă schimb, dă-mi Sfântă pocăință Și cât trăiesc, să fac doar voia Ta! Scrisă cu voia Domnului de Costel Ursu. Referință Bibliografică: În marea-mi neputință! / Constantin Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ÎN MAREA-MI NEPUTINȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380736_a_382065]
-
2016 Toate Articolele Autorului Sfaturi mântuitoare! Învață-ne azi,Doamne și pe noi, Să biruim păcatul,pe vecie, Ca dăinuind în raiul vieții de apoi, Să preschimbăm tristețea-n bucurie! Întoarce-ne pe Cale,când greșim, Primește-al nostru rod de pocăință, Ajută-ne pe cei ce ne greșesc,să îi iubim, Căci,doar la Tine, Doamne,toate-s cu putință! Învață-mă să rabd,tot ce primesc, Să-Ți mulțumesc,în clipele mai grele, Tu mă iubești,chiar și atunci,când
SFATURI,MÂNTUITOARE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380737_a_382066]
-
-n lat,ca să înghită, Pe cei,ce cu viclene curse,amăgește! Tu,Cel ce știi,ce mare-i neputința firii, Ce vindecare își găsește doar prin moarte, Aprinde-n lume,flacăra iubirii, Ca să topească ale noastre reci păcate! Lacrimi de pocăință,să ne-mbogățească plânsul, Trimite-ne din slava Ta ,de sus, De multe ori,prin plâns,aflăm răspunsul, La întrebări,ce singuri deseori,le-am pus! Ce trebuie să știm? Al Tău Cuvânt,pe toți învață, Și-L înțeleg și
GLASUL MEU AUZI-L,DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380767_a_382096]
-
tu l soarelui din 27 septembrie și până la asfințitul soarelui din 28 septembrie 2009 (24 de ore) este „YOM KIPUR” = Ziua ispășirii și iertării păcatelor, este considerata cea mai sfânta zi a calendarului religios ebraic, sărbătoare destinata doar rugăciunilor și pocăinței. Fiind a zecea zi de la Începutul anului (Ros HaShana), este ziua În care Dumnezeu decide soarta omului și a poporului evreu. În toată această zi, serviciul religios se desfășoară În sinagogi, de dimineață până la apariția stelelor. Evreii postesc În aceasta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
secund, deoarece prim-planul a fost ocupat, după cum prea bine știm, de alți critici, istorici literari, profesori. în sfîrșit o consemnare stupefiantă a poetei ce-ar dori să ni se înfățișeze "purificată", ca un soi de Albă ca Zăpada a pocăinței: Am ascultat o casetă cu acea nefericită Piață a Universității și cu cîntecelul Ťmai bine huligani decît activiști, mai bine morți decît comuniștiť care, cumva, îmi aduce aminte de cenaclul Flacăra al lui Păunescu". Ce-ar mai fi de adăugat
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
față, din toate părțile suntem împresurați, o nouă iubire se strecoară hoțește, sunt robul tău, Doamne, am pasul curat... 20 A brad și scorțișoară miroase-n casă iernii, în cimbru, dafin, chimen e război, ienibaharul țipă de tristețe, în coriandru pocăința tace. Vanilia în rom se-ndurerează, departe este Jamaica-n vis, șampania dansează în pahare, cum vinul se des trama, în cais se-ntemnițează mentă, busuiocul, in sapte pasiuni fără noroc. Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
față, din toate părțile suntem împresurați, o nouă iubire se strecoară hoțește, sunt robul tău, Doamne, am pasul curat... 20 A brad și scorțișoară miroase-n casă iernii, în cimbru, dafin, chimen e război, ienibaharul țipă de tristețe, în coriandru pocăința tace. Vanilia în rom se-ndurerează, departe este Jamaica-n vis, șampania dansează în pahare, cum vinul se des trama, în cais se-ntemnițează mentă, busuiocul, in sapte pasiuni fără noroc. Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dorințelor noastre prin smerenia sufletului. Acest lucru îl putem vedea din următorul text: Prin posturi, privegheri, rugăciuni, culcarea pe jos, prin ostenelile trupului și prin tăierea voii noastre întru smerenia sufletului, facem nelucrător duhul iubirii de plăcere. Iar prin lacrimile pocăinței îl legăm și, închizându-l în temnița înfrânării, îl punem în nemișcare și nelucrare<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Cele trei sute de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștințăă, suta întâi, cap. 43, p. 229. footnote>. Dacă nu am face
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
și cădere. Ceea ce trebuie să caute creștinul nu este a-și împopoțona trupul cu haine extravagante, după o modă ce nu are nimic comun cu morala creștină, ci a-și împodobi sufletul cu veșmântul virtuților: credința, temerea de Dumnezeu, înfrânarea, pocăința, paza minții și a inimii, nădejdea, smerenia, iubirea. Sfântul Nicodim Aghioritul consideră că hainele sunt prilej de amintire a căderii și izgonirii din rai a primilor oameni care fuseseră acoperiți la început de dumnezeiescul har. În acest sens, Sfântul Nicodim
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
ales prin trezvie duhovnicească. Prin urmare, rezistența și războiul nostru trebuie să fie îndoit. El presupune știință spirituală, adică trezvie, cunoaștere, un control foarte bun al gândurilor care ne instigă la păcat și păstrarea cugetelor bune, folositoare sufletului, aducătoare de pocăință și de mântuire. Dintre aceste mijloace sufletești, Sfântul Ioan Casian ne recomandă: postul, căința (zdrobirea) inimii, rugăciunea stăruitoare împotriva duhului celui mai spurcat sau rugăciunea întinsă către Dumnezeu, citirea deasă și continua cugetare adâncită asupra Scripturilor, știința spirituală, osteneala și
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
în timpul cântărilor religioase din harul și puterea aflătoare în ele<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scaraă, p. 233-234. footnote>. Scrierile filocalice vorbesc despre curățirea minții prin rugăciune, citirea cărților duhovnicești și cântarea psalmilor, dar din cuprinsul lor aflăm că mai ales pocăința și lacrimile părerii de rău au trecere mai mare în fața lui Dumnezeu. Lacrimile, pocăința, sufletul zdrobit trebuie să provoace o schimbare în bine. Pe lângă acestea, sfinții recomandă un remediu împotriva patimii care la prima vedere ne miră: mânia. Dar aceasta
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Scaraă, p. 233-234. footnote>. Scrierile filocalice vorbesc despre curățirea minții prin rugăciune, citirea cărților duhovnicești și cântarea psalmilor, dar din cuprinsul lor aflăm că mai ales pocăința și lacrimile părerii de rău au trecere mai mare în fața lui Dumnezeu. Lacrimile, pocăința, sufletul zdrobit trebuie să provoace o schimbare în bine. Pe lângă acestea, sfinții recomandă un remediu împotriva patimii care la prima vedere ne miră: mânia. Dar aceasta este singura formă acceptată, nu furia otrăvită<footnote Sf. Ioan Casian, Așezăminte mănăstireștiă, p.
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
fiindu-i cu neputință să zboare cu aripi proprii la această înaltă și cerească cunună a sfințeniei făcându-se astfel următor îngerilor, de nu-l va ridica harul lui Dumnezeu. Prin toate luptele noastre, prin chinuirea trupului și asceză, prin pocăință și lacrimi nu ne eliberăm pe deplin de patimă, fiindcă disciplina ascetică poate obține de la plăcere un armistițiu, dar numai harul poate aduce libertatea<footnote Columba Stewart, op. cit., p. 114. footnote>. Iar harul îl putem dobândi doar atunci când, cuprinși de
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Să nu primim iarăși de bunăvoie jugul robiei, ci să ținem strâns la libertatea noastră prin împlinirea poruncilor<footnote Sf. Marcu Ascetul, Răspuns celor ce se îndoiesc de dumnezeiescul botez, în Filocaliaă, vol. I, p. 279. footnote>. Sfânta Taină a Pocăinței sau a Spovedaniei constituie și ea un mijloc de tămăduire a desfrânării. În acest sens Sfântul Ioan Carpatinul arată că: Aproape păcatul însuși împinge pe cel ce căiește spre Dumnezeu, dându-i un fel de simțire a putorii, a poverii
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]