195 matches
-
se crede expert. Lazăr soarbe puținul vin rămas în pahar. "Ești pocherist, maestre; las' că te verific eu seara asta gîndește el, privind fix, undeva spre sală, vrînd să pară indiferent. Așa se explică înverșunarea cu care ai pledat împotriva pocherului, cînd am fost discutat. Dacă nu-ți iau eu și chiloții, să mă scuipi!" Ce-i? întreabă șoferul, simțindu-se privit fix de Lazăr. Poftim? tresare acesta. A, da, își revine voiam să știu cine-i stăpînul geamantanelor, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lipindu-și obrazul de al său -, ba nu, că la zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu mai pot. Și pînă mîine în zori, cînd vor sosi crucișătoarele atomice, trimise de tovarășul Săteanu, e cale lungă. Ce naiba tot mîrîi mereu!? Zi odată ce mai ai de zis și termin-o, devii agasant. Cine m-a turnat cu pocherul? Ai luat-o de la capăt? Parcă ești o babă. Apropo de babă: să-i cer cărțile? Nțt! Aia cu cățelul, dacă-i soția lui Bujoreanu, înseamnă că-i soacra lui Săteanu. Dacă mă spune? Am de crescut un copil... Copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o străbați? întreabă profesorul. Cugetînd, să înnebunești mai tare? A, nu răspunde Lazăr. Jucînd pocher, evident. Dar mai tîrziu, cînd adorm toți, să nu ne toarne careva. Vlad bate din nou, cu mai multă putere, făcînd să răsune culoarul lung. Da, intră! strigă Mihai fără să se mai ridice de jos, de pe patul improvizat. Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
robul tău, să o uit, Doamne, că am soție iubitoare, ce-mi va dărui un fecior de toată frumusețea... Unde este conștiința mea, unde?! Și doar m-am angajat în fața colegilor că nu mă mai ating de cărți cele de pocher, evident -, ba m-am și reeducat prin muncă, trudind din greu în serile lungi, de iarnă, să-i învăț pe șoferi tot ce știam... Să mai torn o dungă, dom' pro'esor, că-s trist... Noroc! Noroc! Și dumneavoastră sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia amprente de pe sticlă, să se depisteze... Noroc de mine c-am avut intuiția să preiau comanda, să pot spăla sticla, să nu se mai ia amprente. Ba a mai fost și declarația ta vehementă că habar n-ai de pocher, că sticla ai cumpărat-o de la un student arab... Cît pe ce să te cred, să aplanez totul. Dar le-am spus ălora, ca chestie, să știe. Să leșine toți, nu alta. Îți dai seama în ce budă eram? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și lui Corneluș, pentru plata căminului. L-am luat în cameră cu mine, deși era într-un an mai mic, mînca pe cartela mea sau făcea blat-ul la cantină; eu dădeam meditații la Franceză uneori, el dormea; eu jucam pocher, el se plimba sau dormea nu-mi închipui că citea prea mult -, de la pocher aduceam de băut și-i dădeam; ba i-am făcut rost și de-o femeie odată, o prietenă a unei cunoștințe, ce ?, nu știți cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era într-un an mai mic, mînca pe cartela mea sau făcea blat-ul la cantină; eu dădeam meditații la Franceză uneori, el dormea; eu jucam pocher, el se plimba sau dormea nu-mi închipui că citea prea mult -, de la pocher aduceam de băut și-i dădeam; ba i-am făcut rost și de-o femeie odată, o prietenă a unei cunoștințe, ce ?, nu știți cum e între prieteni în studenție? Parcă-l și văd cum îi curgeau balele în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îmbrac. Hainele?! se miră Lazăr. Care haine? Alea. Scuzați! E o neînțelegere. "Alea", fratele meu omul, sînt ale mele, cîștigate. Doar n-am să stau așa, mi-e frig! Și ce-mi spui mie? N-am ținut morțiș să joc pocher. Lasă gluma! Nu vezi că tremur? Tremură. Hainele-s ale mele. Dar poți să le cumperi arată Lazăr spre servieta în care știe că este un plic cu bani. Bine, cît? întreabă profesorul, cu plicul în mînă. Chiar n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el o iubește, în felul lui. Atunci, de ce m-a încurajat? Nu fi prost, ai să afli. Mor de curiozitate acum. Și eu de frig. Și nu-i păcat să murim împreună? Prima oară cînd vii în Iași, facem un pocher în trei, o să-i fac o surpriză domnului ducîndu-i-te. A mai învățat, sau tot așa, îl cîntă la cinci bani? Hm!... surîde profesorul, trăgînd banii pe jumătate afară din plic. Parcă de pocher e vorba!... Ce, tu, cînd te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oară cînd vii în Iași, facem un pocher în trei, o să-i fac o surpriză domnului ducîndu-i-te. A mai învățat, sau tot așa, îl cîntă la cinci bani? Hm!... surîde profesorul, trăgînd banii pe jumătate afară din plic. Parcă de pocher e vorba!... Ce, tu, cînd te duci la nămol, vara, la mare, te duci pentru nămol? Amintindu-și de vara unui an cînd, mergînd la nămol, nu mai putea scăpa de curtea unuia, care i se tot posta în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am săltat cinci mii. Bani mulți nu, cucoana zici c-o face pe fecioara... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr, privindu-l cum tremură de-a binelea și mă vrei pe mine ca mînă de lemn cu care să-i dai în cap. Hai că-ți fac eu rost de-o măciucă, ori de-un cuțit. Nu fi prost; pocherul cu-ale lui, că pe urmă, după ce doamna ne incită un pic... face un gest evaziv profesorul. Lazăr se înfurie din nou, "chiar mă crezi homo?!" și începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la bază. Profesorul stă prăbușit în scaun și se uită lung la el, clătinînd încet din cap. În "Arcul de triumf", Remarque spunea că prostituția e meserie, nu viciu face Lazăr un gest de amenințare cu arătătorul. Eu cred că pocherul ăsta, ce l-am făcut noaptea asta, e mai mult decît meserie viciată. Cîndva, pînă în anul trei, îl mai jucam și eu numai la meserie: control la cărți, studierea adversarului, codoșeală cu partenerul, inducere în eroare prin reacții false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scăpărat spre mine întrebarea celuilalt, dar nu lubrică, pofticioasă, ci de-o ucigătoare curiozitate profesională. Și-am cumpărat o sticlă de whisky, m-am amețit, am aflat telefonic că soțul ei e de gardă știam de-atunci, de la partida de pocher, că Marcu lucra la spital -, m-am dus prin poarta știută, ușa era descuiată, ea mă aștepta. N-a vrut să bea prea mult, că timpul ne era limitat; fiică-sa trebuia să vină de la școală. La plecare a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
găsit mincinosul... Profesorul a scos batista din buzunar și-și șterge fruntea udă. Ăla era informat, nu glumă... bîiguie el, coborînd batista în jurul gîtului. Lazăr tace un timp, făcînd pasiențe. V-am spus ca să fim chit. Uitați c-am jucat pocher noaptea asta, că și eu am uitat totul. Și v-am mai spus-o ca un avertisment: mi-ar pare rău să aflu pe calea legii ceea ce mi s-a confirmat; nu de alta, dar nu-i gata banda rulantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu mine..., chiar dacă te grăbești, sînt așa..., e cumplit să... Hai, mă, fii bărbat, ce naiba! încearcă Mihai o glumă. Oi fi fost eu bărbat astă iarnă; acum aștept... E... e... teribil, îți spun... Cred că-s și istovit: toată noaptea pocher, l-am dezbrăcat pe unul de două ori pînă la... Ptiu! Așa-mi trebuie! În loc să fi plecat de ieri, cum a venit ăla cu schiurile... Măcar să fi vorbit cu unul... Nu, nu cred că de bani e vorba; îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unde te duci? La autogară, să-mi iau geamantanele. Ia stai! Carnea..., vinul... Mulțumesc! Știi ce bine au prins... Chiar mă-ntrebam cine-i nebunul, cu risipa... Da' mă-ndoiese să-ți mai fi rămas ceva, că pe cînd eu jucam pocher, șoferul și cei de la restaurant, retrași în dormitoare, topeau ce mai rămăsese prin geamantane. Salut! face Lazăr un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe oameni să spună că arăta ca un jucător de pocher. O remarcă făcută de Brian, anume că jocul care i se potrivea lui George ar fi „biliardul de cafenea“, dovedise mai curând răutate decât intuiție, confirmând părerea criticilor lui Brian că acesta din urmă avea o minte boantă. George nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
PLECARĂ DIN BRIGHTON pe la șase. Sam intra de gardă mai târziu și trebuia să fie aproape de spital În caz că apărea vreo urgență. Înainte să pornească la drum, merseră la un restaurant de pe faleză, The Regent, și Își făcură praf câștigul de la pocherul mecanic pe o cină cu pește și cartofi prăjiți. După o bere, Sam se relaxă și Își redobândi obișnuita bună dispoziție. Ruby uită de telefonul cu pricina și de reacția lui ciudată și, cât timp mâncară, Îl tachină fiindcă comandase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
povești ce l-ar fi putut pune În Încurcătură pe Gurgui care, În decursul nefericitului și scurtului său directorat, organiza În cancelarie, În fericitele nopți ale zilelor de leafă, porcești petreceri pentru bărbați, cu băutură multă, mâncare și jocuri de pocher În care mulți dintre participanți Își pierdeau anticipat chenzinele. După asemenea Întâlniri, Îngrijitorul Figaro trebuia să muncească În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plămâni, mergea către casă și se arăta muncit de cugetări Întunecate. Răspundea la saluturi repezit, ca trezit din somn, apoi se afunda iară În gândurile cele grele. Era prima oară În viața lui când i se Întâmplase să piardă la pocherul din cancelarie sume și chiar lucruri Însemnate. Fusese zi de salariu și cineva venise cu propunerea jocului de cărți. Cel mai fericit și pus pe treabă se vădise chiar Hristu. Alergase de colo-colo după vin și mezeluri, făcuse rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai găsi (de la „echitabil” la „just” și de la „potrivit” la „rațional”), nimic nu va șterge impresia că scriitorul păstrează pentru sine tușa finală, ultimul acord, nota psihologică definitivă. A fi onest în raport cu cititorul nu înseamnă doar a decarta, ca la pocher, lista completă a faptelor și observațiilor. Onestitatea ține de renunțarea la orice fel de intruziune a eului: nuanțele - în primul rând nuanțele - trebuie să dispară. După cum trebuie evitate situațiile care pretind cunoștințe specializate ori o educație peste medie. Romanul polițist
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu înseamnă că ei nu există la nivel subconștient. Iar dacă ești blocat în trafic sau mergi mult pe autostradă, s-ar putea să te și plictisești. Alt exemplu clasic este jocul de cărți. Dacă e vorba de bridge sau pocher, trebuie să te concentrezi. Dacă pierzi mai mult decât îți poți permite, ești stresat. Dacă nu primești o carte cumsecade multă vreme, începi să te plictisești. Și, în tot acest timp, se presupune că te distrezi, că ești relaxat. Oricât
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
montarea Garcia. Pe o muzică metalică, monotona, fără tragism, polițiștii coboară motocicletă. Emanou e în genunchi. Scenă răstignirii e filmată în plan american. Emanou e în centru, călâul în dreapta, Lasca în stânga. Prin montaj paralel, este surprins pe peliculă jocul de pocher al polițiștilor. Miza o reprezintă câștigarea lucrurilor lui Emanou. Imaginea e luată în plonjeu 136. Vocea off a Dilei rostește din nou din textul biblic: "Astfel s-a împlinit cuvântul"137. Cadrul se schimbă: Emanou și călâul, filmați în plan
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]