68 matches
-
un ton excesiv de laudativ: — Bravo ție! Dai dovadă de sentimente rar întâlnite la tinerii din vremea noastră. În clipa următoare însă mintea îi fuge la mezina lui, așa că, în loc să glumească mai departe, suspină. Tocmai ea să-i facă un asemenea pocinog și să se îndrăgostească de feciorul unui libert! Ce-o fi văzut la băiatul ăla? Că doar nu l-a născut mă-sa cu stea în frunte! Își mârâie durerea printre fălcile încleștate: — Au ajuns copiii să se considere mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau nici la masă. Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori auzea scârțâitul egal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trece prin cap să facă așa ceva. Acei o sută de morți săptămânal și acele câteva mii de grav răniți sânt alții, nu noi. Sânt persoane abstracte, ființe fără chip și formă, care numai lor o să li se întîmple astfel de pocinoage, pe-acolo, prin Franța, nu nouă, aici, în România. Ce legătură are asta cu cosmosul? ar putea să mă întrebe cineva. Cucerirea spațiului extraterestru și a planetelor este visul milenar al omenirii. Cum o să ne oprim de a o mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a făcut pocinogul, că am suferit astfel de transformări?“, Îi trecu prin minte. „Dar când?“, se Întrebă ea. Că doar oaspetele după ce s-a Îmbătat a adormit, iar ea a rămas În continuare trează!? „Nu cumva a fost suficient să-mi Închipui ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce să o prindă pe nuna mare, care fugea de el, cu poalele sumese, să nu i se întâmple pocinogul... Da' calul cel sur s-a poticnit, ca prostul, în piedica moștenită de la tătâne-său!... Un val gospodăresc de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul femeiesc, răsplătiră tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bucovineni de varză cu iubitorii de usturoi din Câmpurile Jijiei. Sesizându-i privirea aparent interesată, țăranca tinerică îi întinse o cunună de usturoi roșu: Poftiți, domnule, luați de la mine usturoi proaspăt! Tocmai acum vin de la gară. Poate-mi faceți, dumneavoastră, pocinogul!... În cuget, Vladimir își spuse: Ia uite, moldoveanca asta din Câmpia Jijiei are un fason de adresare mult mai ales decât grădinăresele care trăiesc lângă mahalalele Ciorogârlei... Își mai aduse aminte că în Moldova, când vine vorba de primul client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grădinăresele care trăiesc lângă mahalalele Ciorogârlei... Își mai aduse aminte că în Moldova, când vine vorba de primul client al zilei, care inaugurează gestul comercial al inițialei cumpărături, nu se spune că face safteaua, ci se întrebuințează arhaicul a face pocinogul. Între timp, expresia căpătase alte conotații! Îi desluși, cu insolență, tinerei femei înțelesul pe care mahalaua Capitalei îl are pentru termenul de pocinog, făcând-o să roșească. La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gestul comercial al inițialei cumpărături, nu se spune că face safteaua, ci se întrebuințează arhaicul a face pocinogul. Între timp, expresia căpătase alte conotații! Îi desluși, cu insolență, tinerei femei înțelesul pe care mahalaua Capitalei îl are pentru termenul de pocinog, făcând-o să roșească. La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care preluase din mers o pungă de kivi, cumpără și el, de amorul artei, o cunună de usturoi. Înghesui grăbit usturoiul în valijoara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a fost salvată. Trei zile au stat ai lui Brandaburlea în fața spitalului și s-au rugat și au cântat pentru ea. Mutaseră petrecerea de Crăciun în jurul unui foc mare din părculețul din fața spitalului. Necazul fusese că băiatul care îi făcuse pocinogul fetei era Aurel, fiul cel mai mare al secretarului cu organizatoricul de la Județeana de partid din acel moment, Costache Trocaru, cumnat cu Constandin F. Panaitescu, ofițerul de la Starea Civilă a Primăriei. Tatăl băiatului nici n-a vrut să audă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
săptămâni în arestul miliției. În cele din urmă, Girevengu s-a lăsat lămurit că Mantinela se încurcase, de fapt, cu un tractorist neidentificat, din echipa celor care transportau porumbul de pe tarla în acele zile. I se mai oferise o variantă: pocinogul l-ar fi făcut un deținut, puțopalmistul Fane Lanolină, care reușise să fugă chiar în acea zi din lotul de pușcăriași din închisoarea din pădurea Obancea, aduși la cules de porumb în Șoptireanca. Girevengu a refuzat cu fermitatea această variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Eu n-am încredere în nimeni, zice Monte Cristo, deja am pățit-o, spune aruncînd o privire acuzatoare către Sena. — Poți să crezi ce vrei, nu era datoria mea să mă ocup de bonurile de benzină, și chiar dacă nu făceam pocinogul ăsta, tot n-ar fi ieșit mare brînză la Iași, am fi fost doar buni de plată peste noapte prin cine știe ce hotel mizerabil, spune Sena. Tot ați fost revoluționar adevărat, reia Gulie, deși unii spun că ați ratat momentul din cauza
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
auzul înspăimântat: — Am plecat, mi-am abandonat casa și pământurile, am cutreierat munții și marea ca să nu dăm decât peste uși închise, bandiți pe drumuri și spaima de epidemii! E adevărat că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage se înverșunaseră necontenit asupra noastră. Și asta, încă din clipa când tartana care ne ducea acostase în portul Melilla. Credeam că vom ajunge într-un mic port islamic unde mâini liniștitoare se vor așeza pe umerii noștri ca să șteargă oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
strigăt ascuțit, cerbul a ridicat privirea. A făcut doi pași, intrând În apă de parcă ar fi dorit să vină după noi, Însă s-a oprit, urmărindu-ne din ochi. - Dar zi-i odată Tatălui din Cer să ne scoată din pocinogul ăsta! - răcni Enkim. De ce nu te scapă de necaz dacă ești parul ăla care i se scoală lui ori de câte ori vrea? - Tată, am strigat, Îngrozit, căci Îmi vedeam Umbra cu ochii. În clipa aceea am auzit strigătele unor oameni și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă de unde da șpagă la poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le arate babacilor că are stofă, că nu degeaba l-au ghiftuit cu salam de vară până la paișpe ani. Carevasăzică madam Cucu se speriase și ținea morțiș să vină în București. Cică s-o aștept la personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din cauza lui, răbufni și soră-mea, un soi de butoiaș cu chică oxigenată. De dimineață taică-meu sună la spital și-l anunță pe cel mai bătrân preot din familie că venim în vizită. Îl puse la curent și cu pocinogul meu de la București. Pe la zece eram la poarta spitalului și, nevăzând pe nimeni la postul de control, am traversat curtea și am purces să urcăm scările. Portarul ne-a ajuns din urmă fugind: halo, unde-ați luat-o așa? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de vină... Flăcăi! Eu cred că trebuie să-i facem pocinogul cocoșului lui Dumitru - a propus Pâcu, în râsul somnoros al cărăușilor. Numai să te audă baba mea și ți-ai găsit nașul, Pâcule - i-a pus în vedere moș Dumitru. Amiaza i-a prins intrând în târg în hodorogitul carelor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu moartea. ― Cucoane Miroane, ce vă spuneam eu mereu? zise dânsul, îndată ce se așeză pe scaun, cu o înfățișare amărâtă, parcă ar fi băut oțet. N-ați auzit ce-am pățit? Adică de unde să auziți că și eu adineaori aflai pocinogul... M-au prădat, cucoane Miroane! O jumătate de vagon de porumb, pe puțin, azi-noapte, din hambarul cel nou!... Pândarii nu știu, n-au văzut, argații nu, nimic, în sfârșit, nimeni nu știe ce-a fost și cine a fost. Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Universității "Al.I.Cuza" din Iași, încă din 1995, fără să-și fi susținut teza, fiind exmatriculat de la doctorat în 2000? Liviu Antonesei: Habar n-am dacă există vreo legătură pentru că, de mai bine de două zile, de când am aflat pocinogul acesta nou, nu reușesc să găsesc o explicație! Pur și simplu, nu înțeleg, stau ca personajul lui Preda în fața girafei și spun că așa ceva nu există. Dar există! Nu, nu înțeleg, pentru că nu are nici o logică, cel puțin nu una
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]