169 matches
-
care îi obliga la o nouă și lungă robie.” Nu trebuie să uităm nici să iertăm atrocitățile comise și chinurile fraților noștri de când cizma străină stă pe grumazul lor. Nume schimbate, schimonosite, cruci distruse și morminte profanate. Graiul nostru dulce, pocit, istoria falsificată, lacrimi pe obrazul celor mai vârstnici, derută și îndoctrinarea interesată a celor tineri. Asta pătimesc frații noștri din teritoriile ocupate. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință să înțeleagă urmașii noștri și lumea întreagă că, acele
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
fi tras, cine știe? Unii zic că ar fi ieșit afară, taman în puterea nopții, înainte de cântatul cocoșilor, și ar fi-ntâmpinat-o o stafie. Alții zic că ar fi fost luată din “Căluș” , fiindcă era chiar în Rusalii, atunci când a rămas pocită. * Mitru zise către cele două femei, arătându-le păsările tăiate, care se zbăteau pe lângă el: - Luați lighioanele astea de colea! Găinile să le faceți ciorbă, iar rațele să le faceți cu varză. Pentru ursitorile copilului. Măria își duse repede mâna
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
-n vizor nu degeaba le intrași, Precum ‘deșteapta la infantilași, Ea degrabă se gândi ‘preacurat, Că tu grăbit talentul i-ai ‘furat’. Cumva de te-ai trezit să-i răspunzi, Că luntrele porcite nu poți să-nfrunți, Trezit și la pocite, cu rele încuscrite, Ai etichete agresive-n.. măi - amețite! Cum de-ai putut ‘fura’ de la ‘sărman, La ce nu-i ajută materia din turban? Doar la împrumutul din tine -original, Tu autentifică-i efortul, nu fi ‘banal’..! Vai, de-l
AI ‘FURA DE LA ‘SĂRMAN ? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358553_a_359882]
-
vedeau toate cele Trei Rușini - rădăcinoase caraghioase și grele... i-am vârât - adânc - mâna în Oală - i-am furat Grebla și alte cele - și astfel - Regalitatea Crimei Celeste-a amorțit - s-a lăsat despletită și re-mpletită țesută inestetic - ba chiar pocit - din paiete și nuiele - între-ale Parcelor oarbe războaie și strâmbe ìglițe și andrèle... CE-I ROADA? - ISPĂȘIRE ÎN ICOANĂ de ce - în lumea mea - eu - astăzi - să fiu trist? grădină de lumină și comori de lacrimi în bătătură - pururi - am de
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
mai dorm pe pleoapele noastre, părinți, o oază, un ostrov de fericire uitate într-un colț al inimii, o lume de dorinți viclene care s-a dus sau care vine peste noi precum sunetele gramofoanelor din târguri, mișunând de chipuri pocite... privesc prin ploaie cum bezna scutură livezi de chipuri peste gândurile mele, ce minunată e viața când moartea-ți cântă romanțe la ureche... plouă undeva dincolo de ferestre... miercuri, 14 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: plouă undeva... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
PLOUĂ UNDEVA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345213_a_346542]
-
Strigăm deci tuturor evreilor în care mijește lumina credinței, să părăsească satanismul, minciuna și materialismul iudaic, să se încreștineze și să se împace cu oamenii... Rasismul lor este absolut, materialismul lor le este în fire, minciuna este centrul gândirii lor pocite și cu cât vor insista mai mult pe aceste coordonate, pe atât dezastrul lor va fi mai curând. Sensul apocaliptic al istoriei Una dintre marile antinomii legate de persoana umană constă în calitatea ei de ființă creată, dar devenită în
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
A gustat pe săturate * Eu târziu m-am dumirit Că Divinu-i ipocrit Sfântul Duh îi satisface Și dorințele vorace FEMEIA MODERNĂ Cu gândul aduc pe cel mult dorit Pentru plăceri adultere Am renunțat la himere Cu sadism îmi urmez gândul pocit Sărutul îmi procură senzații Trăite ades ca-n infern Ador chiar păcatul etern Refuz să-mi mai plătesc obligații Modernismul nu are morală Îmi ofer dezinvolt trupul, La el râvnește tot grupul, Prețul plăcerii-i la învoială Trăitori în veacul
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
Să-i ceară iapa împrumut. Dar și mai rău el a făcut, Căci lișițele au zburat / Și-al său topor s-a scufudat, Pierind în apa iazului. Dănilă-și zise-n gândul lui: „Da’ rău mi-a mai mers, astăzi, mie! Pocită zi pare să fie! Se vede clar că cineva, / Din urmă m-a luat, cumva!” Din umeri el a ridicat / A neputință și-a plecat Cătând drumul spre casa lui. / Dădu de urma drumului Și-ntr-un târziu ajunse-n
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
un final dureros. Nu putem face nimic.Coloane de oameni cu mintea rătăcită și privirile în gol defilează prin fața maiorului Georgescu care tremură de nervi.. -O să urmeze un baraj de artilerie sovietică acum! Stai să vezi! -Tacă-ți gura aia pocită! Dracu’m-a pus să mă înrolez! Ți-a trebuit război! -Ioane eu am crezut că fac bine ce fac.Mi-am lăsat femeia gravidă acasă , am plecat pentru țară mă! Gură spurcată! Artileria sovietică, deși slab pregătită mă face
INGERI CAPTIVI P 2 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343649_a_344978]
-
primul fiu. - N-am auzit în viața mea de Urâtul Pământului! Zise și al doilea fiu. Împăratul găsi puterea de a surâde. - Aveți un frate mai mare! Nu l-ați cunoscut pentru că l-am îndepărtat de la palat din cauza înfățișării lui pocite. N-ați auzit despre el pentru că nimeni nu l-a mai văzut de la naștere. - Atunci înseamnă că s-a sfârșit pe undeva și nu avem a ne teme din cauza lui, spuse cu trufie stăpânul liliecilor. - Nu am dovada că n-
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Timpul... apăru de mână cu Adevărul, ca doi preșcolari tensionați ce nu-și găseau școala... și trecură printre noi, ca un arici imens fără ochi și un trol mai mic fără gură, ca o gorgonă mamă-șerpoaică și-o pitică fiară pocită. Adevăru-mi tăiase calea... nereușind să-i implor Timpului Uitarea ! Referință Bibliografică: Neuitarea / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1258, Anul IV, 11 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NEUITAREA de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371076_a_372405]
-
încojurătoare ne-au cadorisit cu vorbe în vizitele lor pe meleagurile noastre, încărcându-ne DEX-ul cu atâtea „origini” din duioasele lor vocabulare: Limba rusă: tot cu aceleași „mecanisme” au descoperit niște origini, tipic rusești: bragă (braga), arenda (arenda), poștă (pocita), cavaler (cavaler), covor (covior) ș.a. Nu știam că rușii au fost primii care ne-au adus cu poștalionul bragă și covoare. Apoi, ca niște adevărați cavalieri, au arendat primii moșiile din Principatele Române. Harașo, cavalier! Davai arienda! Limba ucraineană: tot
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
pe urmă iar ieșea, îl punea la soare și tot așa făcea. {EminescuOpXI 160} Drumețul nostru, nedumerit, se opri și zise: - Bună ziua, om bun! - Mulțumesc dumitale, prietene! - Da' ce faci aici? - Ia mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordei, ca să am lumină; și nici că-l pot. - Bre! ce trudă, zise drumețul. Na-i vrun topor? - Ba am. - Ia-l de coadă și fă ce ți-oi zice eu: sparge ici, și soarele va
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la Dumnealui ingineriul Peitaven”. La 8 iulie 1855, revizorul Grigoriu, raportând asupra cauzelor deselor stricăciuni ale liniei Iași-Galați, arăta că i s-a spus de către surugii și căpitanii de poștă că „au văzut sârma rumpându-să singură de la sine, chiar între pocită Berheciu și Pereschivu, din cauză că ea nefiind întinsă pe stâlpi după cuviință de către oameni sperenți și cu știință de asămine lucrare, ci de cătră lăcuitorii săteni, care au fost rânduiți din zilele de șosăle”. Revizorul adăuga că linia telegrafică este mereu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
zori./ Și ei mi-or umblat,/ Tot din văi În văi/ Prin brazi mărunțăi,/ Tot din munte-n munte/ Prin brazi mai mărunte,/ Și din creastă-n creastă/ Prin brazi mai Înaltă./ Pân’ pe min-m-o găsit,/ Bradul cel pocit,/ Jos o hodinit/ Și-apoi s-o sculat/ Pe min-m-o tăiat./ Și m-or curățat/ Pă min-m-o luat./ Nu ca p-hele lemne,/ Cu vârfu-n vale/ Să le fiu de jale./ Și ei că mi-or zis
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de sânge, Lung întind aripa morții peste-o lume care plânge. Cu-a lor crime-nfricoșate de tartari zdrențoși și cruzi 2254 Tu, stăpână peste vânturi, nălțătoare de nisipuri, Ridici leul și hiena, [---] [cu] strâmte chipuri Ce, cu limba lor pocită, cu pestrițele lor porturi, Mișcă-a lor [î]mpărăție și de turme și de corturi. Da, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Ei întind atâtea *-aripe peste-o lume care plânge, Ei împacă între dânșii ale tartarilor certuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai ales de unde au atâta austral? continuă să bombănească Bella. - Sire, cred că am reușit să iau legătura cu colonelul Rotte. Bella se repezi spre consolă: - Rotte, nu credeam să fiu vreodată atât de bucuros să-ți revăd fața aia pocită! Încântat de complimentul pe care i-l făcuse împăratul refe-rindu-se la cicatricea pe care refuzase să și-o repare fiindcă fusese căpătată în luptă, militarul duse mâna la un chipiu imaginar, într-un gest pe care îl împrumutase probabil de la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Poezii din 1882 lui T. Maiorescu) debutează prin lovirea lui Eminescu. Frunze găsite prin volume, semnat Rienzi, analizează poemul Călin (File din poveste) cu o totală lipsă de înțelegere a artei eminesciene, redusă, iritat, la „idei bolnave”, transpuse în „cuvinte pocite”. Este reprodus, după „Telegraful”, un portret insultător pe care N.D. Xenopol îl făcea marelui poet. În 1883, coincizând în mod nefericit cu îmbolnăvirea poetului, apărea epigrama care a dezlănțuit o adevărată campanie împotriva lui Macedonski și i-a hotărât destinul
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
Noaptea de decemvrie, concentrează semnificațiile tensiunii real-ideal în legenda alegorică a emirului (geniul) fascinat de viziunea Mekăi (idealul - depășire a lumescului în atingere cu divinul: „Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare”). Filosofia practică infuzată alegoriei este sceptică (triumful „drumețului pocit”, care urmează drumul ocolit și sigur), dar pe intransigența emirului (hotărârea de a ține drumul drept, înfruntând „jarul pustiei”) se întemeiază noblețea eroică a căutării înseși, chiar ducând la eșec: „Dar visu-i nu este un vis omenesc - / Și poamele de-
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap; lozi: specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri; mâlită: acoperit cu mâl, plin de mâl; robace: (Reg.) harnic, muncitor; slută: (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; (om) foarte urât, hâd; stearpă: care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor; care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril; șturlubatică: nebunatică, neastâmpărată, zvăpăiată tăbuiețul: scurt și gros; țâfnoasă: (Pop.) îngâmfat, arogant
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de hotărâre disperată. Peste ei se turnase în aceeași retortă, între aceleași trotuare, corpul gardienilor municipali. Vlăjgani zdraveni, bine îmbrăcați, obtuzi, fără nici un fel de înțelegere pentru suferința omenească. Era serul menită să anihileze invazia microbiană a vânzătorilor ambulanți. Strâmbi, pociți, dezbrăcați, roși de mizerie, ei au fost,ai tari, au rezistat la toate asepticele societății [...]. La capătul Căii Văcărești, o femeie bătrână, cu fața stafidită, brăzdată de dungi adânci, învelită în șaluri vechi, stă rezemată de zidul unei cârciumi. În
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
stră-stră-stră-moșii mei etc.), până când a ajuns În cele din urmă În corpurile bunicilor mei. Făcând autostopul, gena coborâse de pe un munte și lăsase În urmă un sat. Căzuse În capcană Într-un oraș În flăcări și scăpase vorbind o franceză pocită. Traversând oceanul, mimase o poveste de dragoste, dăduse ocol punții unui vas și făcuse dragoste Într-o barcă de salvare. I se tăiară codițele. Luă un tren spre Detroit și se mută Într-o casă de pe strada Hurlbut; consultă cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tsukinoura auzise în fiecare zi vorbindu-se numai despre creștinism. Din clipa în care pusese pentru prima dată piciorul pe pământul Nuevei España, văzuse peste tot femei și bărbați îngenunchind în biserici și statui cu trupul gol al acelui om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința în acel bărbat pocit. Însă, în sufletul lui de japonez crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
statui cu trupul gol al acelui om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința în acel bărbat pocit. Însă, în sufletul lui de japonez crescut în valea sa mică nu se trezise nici un interes și nici o pasiune pentru omul acela numit Iisus. Credința asta îi era străină și avea să-i rămână astfel pentru restul zilelor sale. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să dea mâna cu omul acesta, atunci se prefăceau că i se închină, iar apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele sentimente ale negustorilor. Samuraiul clipi. „Oare cu ce... sunt eu altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]