123 matches
-
o dată. FIRICĂ: Mare noroc am avut. Studiu reciproc prelungit, de nimic bun prevestitor. COANA MARE (dezlănțuită): N-ai avut noroc nenorocitule, că te-am prins, asta e! Te-am prins după ce te-am căutat o viață întreagă. Crai bătrân, hodorogule, pocitanie, muma pădurii, asta ești. Mi-ai promis că mă iei de nevastă și ai dat bir cu fugiții. Mi-ai promis că mă iei de nevastă, sau nu? Ai uitat ce declarații înfocate erau atunci la gura ta? FIRICĂ: Ce-
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
nu mă pot baza decât pe mine. Dar nu știu ce mi-a venit. Uite-așa! Am avut și eu chef într-o zi să fiu femeie. Și tot universul s-a-ntors împotriva mea. Îi adresez satanei câteva de dulce (Să crezi tu, pocitanie, c-ai să mă-mpiedici să merg la Biserică! Să crezi tu c-ai să mă determini să păcătuiesc, judecându-mi aproapele care nu vrea să mă ajute la greu și gratulându-l cu invective care mai de care mai meritate
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
Chiar în aceeași zi Caroline cutreieră tot orașul și povesti la toți că a citit un poem nou, care e ceva fără seamăn. Iar lui Rogers îi zise: ,,Vreau să-l văd!” - ,,Dar are un picior strâmb!” - ,,Fie și-o pocitanie, ca Esop, că tot vreau să-l văd!” A fost o dragoste furtunoasă, cu cele mai neverosimile situații picante, după care Byron, în relațiile cu alte femei, zicea: Numai fără santimente! Caroline, măritată, reuși să se apropie de el. S-
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
M-ai chemat nopți la rând, dar n-am avut acceptul Marelui Stăpân. Astăzi, doar astăzi poți profita de această șansă, de acest privilegiu care se ivește după îndelugatele rugăminți, în singurătatea și tăcerea indiferentă a odăii. - Fugi de-aici, pocitanie! Cum să fii tu norocul meu? Nu vezi ce zdrențăros, lipsit de maniere și arogant ești? Păstrează distanța, altfel vei primi vreo două perechi de palme de-o să răsune strada și-o să se minuneze toți gură cască. M-am oprit
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
o zi s-a pierdut un copil! Tribul l-a căutat peste tot, dar nu i-au putut da de urma. Mai apoi, au dispărut două femei care spălău fructe la izvor. După o vreme a apărut în sat o pocitanie fioroasa care semăna cu un pteranodon din neamul dinozaurilor. Toți îi știau de frica acestui balaur cu aripi ... Era dragonul Muntha, mâncătorul de canguri! Prinsese gust de carne de om! După ce s-a săturat cu cativa bătrâni care nu putuseră
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
la vale, prin întuneric și prin nămeți, luându-mi felinarul ca tovarăș. Am ajuns la poarta dinspre deal a gospodăriei lui nea Macovei, o împing anevoie, mai-mai s-o rup, căci era veche și șubredă... În curte mă sperie o pocitanie de câine, care mă și apucă de poala paltonului. Norocul meu a fost că stăpânul casei a ieșit repede în prag, iar câinele a dispărut prin grădină. Am intrat în gang, scuturându-mi bine ghetele de zăpadă. - Bună seara, nea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
în acest cuvânt înainte al volumului de față, să nu-și mai dea glasul pe mâna poeților care n-au fost pe acasă când erau în trecere muzele, pentru că ar fi distrugătorii propriilor cântece intersectând îngerul din glasul lor cu pocitaniile din versurile aiurite; mă rog editorilor să mai aleagă manuscrisurile...; mă rog chiar și mie când și dacă va sosi punctul crucii inspirației ori sănătății mele să mă opresc la timp, să judec la momentul nimerit dacă și cât mai
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
odor. Tocmai când își luară gândul că se vor bucura de un moștenitor, împărăteasa făcu ce făcu și născu un băiat. Pe cât de mare fu bucuria tuturor la aflarea veștii, pe atât de mare fu mâhnirea când îl văzură, căci pocitanie mai mare decât vlăstarul împăratului nu se aflase niciodată în împărăția de sub pământ. Iac-așa! În loc să aibă părul negru și lucios cum îl aveau toți locuitorii împărăției și chiar și împăratul și împărăteasa, copilul acesta avea părul ca aurul ce
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
în întuneric, iar pielea lui era atât de albă că aproape îi orbea pe toți cei ce se încumetau să îl privească. Mâhnit peste măsură de isprava împărătesei, Împăratul Adâncurilor hotărî să nu își mai amărască zilele cu vederea acelei pocitanii și îl trimise să trăiască într-una din peșterile părăsite de la marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil, o alungă din palat și își luă altă împărăteasă. Ei, de data aceasta
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
ascultat-o nici când trăgeam nădejde să îmi dăruiască un moștenitor. Auzise ea că Râul Adâncului poate face minuni și s-a îmbăiat în el înainte de a rămâne grea, chiar dacă eu i-am poruncit să nu o facă. Și ce pocitanie de copil mi-a dăruit! M-a durut sufletul să mă despart de ea, dar ce puteam face? Cățelul Pământului nu îndrăzni să-l contrazică pe împăratul său. - Dacă aș știi că trăiește, dacă aș avea încredere că frații lui
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
cu fiul ei! Ochi deschiși la culoare, pielea, albă luminoasă, iar părul întrecea orice vis frumos. Și-ar fi dorit să vadă și împăratul cât de bine se potriveau cei doi tineri și să înțeleagă că prințul nu era o pocitanie doar pentru că nu se născuse cu același chip cu care se nășteau locuitorii împărăției de sub pământ. Dar împăratul nu era acolo să îi vadă. În schimb, parcă chemat de duhuri și tocmai când Prințesa Florilor îi vizita, din măruntaiele adâncurilor
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
doi apărători. Nu mai era mult până să ajungă la palat când calea le fu tăiată de cei doi prinți ai adâncurilor. - Deci tu ești Urâtul Pământului! Zise primul apropiindu-se de Azur cu sabia ridicată. Văd că ești o pocitanie, râse, cine te-ar urma pe tine din această împărăție? Întâiul născut al Împăratului Adâncurilor nu așteptă ca fratele său să lovească și, așa cum îl învățase bursucul, se aruncă cu picioarele în față, agăță picioarele fratelui său, iar când acesta
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
cadă mereu și mereu.” De la tragicul eveniment al ruinării Turnului Babel, privi legiul folosirii limbii paradiziace a rămas la îndemâna câtorva inițiați, a câtorva poeți, a câtorva nebuni. Într-un poem al lui Tudor Arghezi (Sfântul, 1931), un infirm surdo-mut, o pocitanie de om, atinge gradul de sfințenie pentru că, „sărman cu duhul” fiind, are acces la „limba originară”, la Cuvântul care „se purta pe deasupra apelor” (Facerea, I, 2) : Auzi-l, trece. Gâtlejurile sale Tărăgănează geamătul agale. În glasul lui de mut Bombăne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Pars. Bella sări în transportorul ușor și privi semnificativ spre celălalt quint, Allin Perse, care, fără vorbe, îl ridică în spate pe Zuul și-l așeză destul de smucit pe o banchetă. - N-avem timp. Dacă tot trebuie să luăm și pocitania cu noi, măcar s-o facem repede, bombăni quintul, răspunzând voalat tânguielilor extraterestrului. Transportorul demară lăsând în urmă un nor de praf. * * * - Se împlinește voia Dumnezeului nostru, rosti în limba lui șuierată Stăpânul Suprem. Semnele nu ne-au mințit. Cercul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fidelă, iubitoare, s-a pus în slujba unui om și a unei opere cărora li s-a devotat cu admirație și iubire. Lista atacurilor ad hominem - ad feminam, ar trebui să zicem... - îi discreditează pe autorii acestor defăimări: fată bătrână, pocitanie, femeie bărbătoasă, fecioară, vrăjitoare, cheltuitoare, flecară și câte altele. De ce atâta ură? Să ne aplecăm mai îndeaproape asupra primei revendicări feministe din Istoria ideilor - Egalitatea bărbaților cu a femeilor, apoi asupra Plângerii doamnelor - rațiunea unui resentiment al bărbaților la adresa unei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian. Ediții: Istoria Sindipii filosofului, care mai întâi s-au întors din limba persască în elinească, iar acuma din limba elinească prefăcută în românească, Sibiu, 1802; Cuvânt și pocitania filosofului Sindipa cu împăratul din țara Persiei, anume Chira, CPL, I, 353-401; Sindipa, îngr. și introd. Magdalena Georgescu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, I, București, 1996, 197-320. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 54-77; Cartojan, Cărțile pop
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
și cât voia de sus.” El este încrezător în propriile-i calități : „de n-a fi și unul ca mine pe-acolo, degeaba vă mai bateți picioarele ducându-vă; Umanizat: are sentimente, limbaj specific omului, gândește, are simțuri, mentalități („o pocitanie de om”). Stăpânind văzduhurile, el este “ciuma zburătoarelor”, căci, situate tot în sfera grotescului si primitivului monstrous, “le prindea cu mana din zbor, le răsucea gâtul cu ciudă și apoi le mânca așa crude, cu pene cu tot”. Harap-Alb numește
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
în ciuda faptului că și eu sunt un tip agresiv. Taticule, cred că Germania trebuie să fi fost într-o cruntă stare de beție sau sub influența unei vrăji aiuritoare prin anii treizeci și patruzeci, dacă a putut permite apariția unei pocitanii pitice ca el. Sunt consternat. Nu-mi vine să cred. Și tu-mi spui că e adevărat? După cât se părea, la Operă era o gală de caritate în afara stagiunii, așa că am hotărât să-mi închiriez un smoching. Fielding mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
latră. Și urinează foarte des. Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această pocitanie? Ia uite cum se Înfoaie fanfaronul? Ce potlăgării se mai coc În mintea lui? Încotro a pornit-o? Și de ce Noimann se ține scai de urma lui, odată ce-și dă seama că totul nu-i decât o halucinație ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alese. Erau pețite de mulți feciori ce stăteau la rând să-și încerce norocul. Numai de cea mică nu se apropia nimeni, că era urâtă și pipernicită și cei care o vedeau ziceau: - Ce-mi trebuie mie, la casă, o pocitanie? Dar ea nu se supăra, avea o nădejde a ei, iar dimineața și seara înainte de culcare rostea în taină cuvintele: „Binecuvântată fie-ți venirea, omule al luminii mele!” La vestea împăratului se adunară toate fiicele Regatului, una mai strălucitoare ca
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
leșinuri, care păreau a speria mult pe Lina. Ii prepară o injecție cu o mână pe puls. Mini îi veni într-ajutor: - Ce se petrece? îi șopti. - Lucru urît! ... cu păcătoasa ceea mică ... A dat-o gata pe biata verișoara . . . Pocitania! - și, cu acest compliment, împinse acul în brațul care acum - așa de curios de observat - era moale altfel, nu cum e carnea fragedă a femeiei - o lâncezeală a aceleiași cărni, în care simțeai absența vieței conștiente și care urmase după
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în scutece, i-aș fi tras ăluia, din start, vreo zece-douăzeci de pumni în cap! cugetă Dan. Aha-ha... Carevasăzică de aia i-a luat Coco moțul lui Năică. Nu în vâltoarea pasiunii, nu, nici pe departe! Ci ca să-i dea pocitaniei din coș țurca de proteine, batonul cu anabolizante, mă rog, care să-i inducă body-buildingul. Creșterea ultrarapidă! În scopul ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă al super-vedetelor? Angra Mainyu versus Ahura Mazda? Așa, și...? Mi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
el. Pe măsură însă ce sergentul se depărta, ochii lui Toaibă se făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care părea să spună: „Așa, pocitanie, depărtează-te, că altfel râd și curcile de tine. Ești un neisprăvit! Te-o fătat mă-ta înainte de vreme. Orice ai face, tot mic și prizărât rămâi!” În cele din urmă, chipul lui Toaibă, împotriva a tot necazul prin care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
stare nici să fătăm un mânz ca lumea?! Că dacă ar fi fost cocoșat, mai treacă meargă, că se mai întâmplă...Că dacă ar fi avut cinci picioare, iarăși se poate, că s-a făcut și un film cu o pocitanie de asta, dar mânz cu... Cu ?!? Cucu ! Nu mă prinzi în cursă, Ghelase mamă, că aș putea să-ți fiu și tată. În calitatea mea de organ ales nu-mi permit să spun că mânzul are... Ce are, domnule primar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]