30,920 matches
-
pâlc... o pădure de nuci din natură, se apucă deodată să crească anapoda în interiorul unei locuințe omenești: „Un nuc tânăr - notează autorul în final - se ridicase prin acoperișul de șindrilă al unei șure înalte... E de la vreo nucă încolțită în pod” explică cel de alături. (Arta fiind Falsul bine plantat, bine întocmit). Într-o scrisoare, primită pe adresa redacției - nici nu ne cunoaștem - autorul își definește „romanul” ca pe... „o parabolă despre destinul culturii, dar și o imagine a virtualităților prozei
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
despre Adrian Buz care continuă în același stil celinian prozele lui cu titluri în engleză: Be cool honey-bunny, Time Machine, Bongoslavia, mon amour (oops! ăsta e în franceză). Proza lui Ioan Es. Pop, Muzeul lăuntric, publicată în antologia de autor Podul, este o reușită bucată borgesiană în linia fantasticului livresc, în vreme ce Paul Doru Mugur scrie zerlendi@shambala.com, o interesantă povestire apocrifă, nu mai puțin borgesiană, pornind de la Secretul doctorului Honigberger, misterioasa povestire a lui Eliade. Pulp Fiction, semnată de Florin
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
în păr - Mario a văzut doi într-o singură după-amiază, în San Isidro -, dar Delia îi gonea cu un gest ușor. Héctor îi dăruise un iepuraș alb, care a murit curând, înaintea lui Héctor. Iar Héctor s-a aruncat de pe pod la Puerto Nuevo, într-o duminică în zori. Atunci a auzit Mario primele zvonuri. Moartea lui Rolo Médicis nu interesase pe nimeni. Când Héctor s-a sinucis, vecinii au luat seama că erau prea multe coincidențe, lui Mario îi revenea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o reîntoarcere la tot ce era mai rău, la Delia torturată de doliu și la vremurile de la început. Încă atât de aproape de cele întâmplate, de treapta scării și de podul din port, cu poze de-ale lui Héctor ivindu-se dintr-o dată printre perechile de ciorapi sau jupoane de vară. Și o floare presată - de la priveghiul lui Rolo - prinsă pe o ilustrație pe dosul ușii dulapului. Înainte de a pleca a
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
contrariul gîndului/ dintîi. Dezvățu-i mult mai greu ca învățul. O ceară/ între degete fierbinți e mutra ce se desprinde de pe maxilar./ Să pui la loc cu mîna a mutrei carne ascunzînd/ Tertipul - e mult mai greu decît să-ntinzi un pod/ fără piloni! Ei, sigur, pe candizi îi duci cu bani nemergători/ și cu retorica de turtă dulce” (Maratonul - Cartea a șasea). Iar fastuoasa adeziune la materia înveselită de prefacerile ei burlesc reproductive, de poftele ei multiple de asociere și continuitate
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
dar un scriitor, când n-o nimerește, ce face?... Mestecă pap, hârtie, carton?... * Să vezi cum l-am cunoscut pe „marele orator” și cum l-am dat gata c-o replică. Făcusem ceva arhitectură și Morțun mă numise conducător de poduri și șosele undeva prin Fălciu. Habar n-aveam de poduri, picherii știau mai mult decât mine. Guvernele se schimbă și vine ministru Delavrancea la Lucrările Publice. Într-o zi, aflându-mă în București, mă întâlnesc cu Vlahuță. „Ce mai faci
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
pap, hârtie, carton?... * Să vezi cum l-am cunoscut pe „marele orator” și cum l-am dat gata c-o replică. Făcusem ceva arhitectură și Morțun mă numise conducător de poduri și șosele undeva prin Fălciu. Habar n-aveam de poduri, picherii știau mai mult decât mine. Guvernele se schimbă și vine ministru Delavrancea la Lucrările Publice. Într-o zi, aflându-mă în București, mă întâlnesc cu Vlahuță. „Ce mai faci, domnule, unde te-ai înfundat, de nu se mai aude
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
profesiile ce-i stăteau înainte, junele a ales-o pe aceea ce-l pune bine și pe lumea asta și pe cea de dincolo. Un chilipirgiu? A fi scriitor mi s-a năzărit de timpuriu, din prea îndepărtate văi și poduri spre a le evoca fără a nu chema în ajutor acea imaginație ce dă adesea farmec celor întâmplate și totdeauna magie celor ne. Terorist n-am avut în genuina-mi juventute ocazia să fiu, cu o singură excepție când, pe
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podul Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
În al doilea rând, apare pentru întâia dată o anumită poziție a capului care avea să devină un leit-motiv în reprezentarea de către Brâncuși a unor personaje feminine: capul modelului ușor înclinat se sprijină pe o mână (în acest prototip - pe podul palmei drepte). Motivul avea să reapară pentru a doua oară în 1912, odată cu marmura intitulată O muză. Și în același an, din nou, odată cu vestita Domnișoara Pogany, expusă după cum se știe în premieră absolută la București, în anul 1914, la
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
Musuret”, la „Dobrogean” ori la pensiuni mai mult clujene; de atunci cîrciumile s-au făcut miriadă, de la „Tina” din colțul nordic al plajei doimaiote, pînă la „Expiratul” capului sudic al Vamei; s-au alungit digurile, pătrunzînd stîngace în mare ca poduri orfane, ca dinți din coajă de pepene ce-s; în loc să crească, plajele s-au îngustat, refuzînd degeaba grefa digurilor. Șantierul de la Mangalia a crescut la dimensiuni sud-coreene și culori suedeze; unele femei din sat lucrează acolo (una din ele, macaragiță
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
pieptănătura și cravata impecabile, cu privirea mijind a sfidare sau cel puțin a indiferență, adică a unui om căruia lumina îi venea bine de la răsărit... Degeaba zâmbetul permanent și râsul președintelui român, zadarnice gesturile sale de discretă intimitate din vremea „podului de flori”, degeaba cuvintele sale unio-patriotice! Președintele moldovean, fără translator, nu pricepea nimic bucurându-se doar că la Chișinău tocmai se editase un dicționar moldo-român conform căruia, în curând, oricare din cele două limbi va putea fi învățată fluierând. A
Sunt un sentimental! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13604_a_14929]
-
conacului de la Preajba și de hainele care se purtau la 1910, ca și de primul pom de Crăciun, din 1912. Amintiri mai sumbre erau legate de răscoala din 1907, când ea și sora ei mai mare fuseseră ascunse într-un pod. Evocări amănunțite s-au legat și de obiceiurile țărănești, la care participase (Măturatul curților, Paparudele, Caloianul, Călușarii...). Copil visător, care transforma mătasea de porumb în păr de zâne, Rica a învățat carte de la cinci ani, de... frica morții. O mătușă
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
fugeau și păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Copaci, câmpuri, case, poduri, munți, râuri fugeau înapoi, lunecau până departe. Femeia s-a uitat îngrijorată în jur și a spus: Cred că ne-am rătăcit. Cred că am luat-o pe un drum greșit. Probabil la intersecție, a spus bărbatul, oprind mașina. Am
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
da-s număraț: noozejdoi»". Sau un joc potolit de lumini, ca un danț pictural: Lumina albă, în reflux,/ filtrată printr-o copertină,/ ca să nu doară la retină,/ făcea cleriere, de un lux/ sau doi, pe pavimentul tern/ ( ca într-un pod cu obosită/ șindrilă, prin a cărei sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini/ cu hălbi/ de bere lîncedă, pe mese,/ cu straturi de cîrciumărese/ și,-n spate, prăfuite nălbi". Nu sînt disprețuite nici anecdotele prelucrate cu răbdare, distilate în
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
munț cu alimente, haine, informați, 10 ani, pe sub ochii securiștilor care împînziseră satul ( și care, cu o stratagemă de mare subtilitate psihologică, au făcut-o pe Ana Simion să se deconspire, surorile adăpostindu-se de autorități alți 5 ani, în podul plin de păduchi al unui consătean). Rănile memoriei e o carte care, punînd în discuție realitățile psihologice din spatele mitului rezistenței muscelene, îl face pe cititor, cel puțin, să-și privească mai bine trecutul oarecum mai înțelegător, oarecum mai realist. E
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
lansat ideea extremistă de a se repara gardurile Grădinii operațe neobișnuită și evident fantezistă, inaplicabilă fie numai și datorită exorbitantelor investiți pe care le-ar pretinde. Introduse în buget, cheltuielile ar întârzia cu încă doi-trei ani de pildă construirea noului pod peste Dunăre. Dar chiar reparate, gardurile ar fi mai departe expuse furtunilor, timpului doborâtor și, precis, alte găuri ar apărea problema unor asemenea găuri, ca și a celor din asfalt, este de complexitatea celor bugetare, asemenea incomensurabilelor găuri negre cosmice
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
mucenic, adică să-i ia viața părintelui Duhu, să-l facă mucenic în locul Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir. Ba, pe popa Duhu ar fi fost în stare și să-l bată în piroane pe cruce, și să-l pună în podul bisericii spre păstrare... De când fusese gonit cu atâta tărăboi din biserică, popa Duhu devenise nervos. Altfel, nu se explică de ce, într-o zi, din senin, îl luase la bătaie pe autor... adică pe Creangă. Deși s-ar fi putut explica
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți", "la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie/ o murdărie", "cânt și urlu un sunet prin care ajung la o suprafață/ surdă ocrotitoare". Iată, muzica devenită, prin antifrază, un soi de anestezic, de calmant foarte relativ al urletului
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
a soboarelor de preoți. Anul acesta am sesizat o neașteptată schimbare de ton. Deși în România sunt din ce în ce mai puțin muncitori și din ce în ce mai mulți pensionari și șomeri , întâi-maiul lui 2003 a fost foarte-foarte muncitoresc. Cu lăcomie de căpcăun, el a înghițit podul zilelor ce-l separau de Paște, așternând peste țară miasme de mititei și revărsând fluvii de bere. Cadoul primit de la guvern rimează perfect cu pleșca din decembrie 2002 - ianuarie 2003, când românii au tras-o pe dreapta aproape trei săptămâni
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
lui, nu judecă la fel în privința forului ce-l oglindește cel mai fidel statul , la mare nevoie și el, așa învelit în anteriul lui Arvinte cum se găsește. Din toate azimuturile i se cer sume ori de se prăbușește piciorul podului lui Traian, ori de-i zboară gospodarului acoperișul. Iar el, el n-are. Cum procedează insul căruia nu-i ajung veniturile, așa cum se întâmplă, în posesia unei plapume de mărimea unei batiste? Firește, n-o va folosi la ștersul nasului
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
ci umorul și ironia, gustul pentru maximă și butadă, o irepresibilă pornire pentru asociații și aluzii culturale, pentru promenade etimologice. Peste tot se simte ochiul autorului ce a dat Relația estetică, atent la arte vizuale, la arhitectură, la peisaje, la poduri, la gări, la lună și o ureche sensibilă la muzică, cu o mare slăbiciune pentru jazz. Deși cartea lui Genette, probabil scrisă de-a lungul anilor, este publicată de autor la peste șaptezeci de ani, nu am simțit în ea
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
ochi, de mii și mii de pași care se îndreaptă spre teatru, care au venit pentru teatru, care văd orice formă de spectacol. Zile și nopți în șir. Stau pe valize și privesc în jur. Cerul, piatra Palatului papilor, piatra podului Saint-Benezet, ruine și splendori, aceleași culori, Rhonul, iarba și o întreagă vegetație ce pare uscată, aproape ucisă de soare, aerul inconfundabil din Provence, mirosuri și sunete care mă țin trează. Este un ritual de care am nevoie. Indiferent dacă este
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
vis-obsesie, este visul celor pentru care arta este, încă, un mod fundamental de a sonda timpul, ființa, conștiința. Aici dialogul, comunicarea, prin esență definiția teatrului, se întîmplă. Limbajul artei dezleagă limbile din turnul Babel. A fost odată la Avignon un pod, Saint-Benezet, cîntat peste tot în serbări ceremonioase de familii bune, cu copii eleganți, talentați sau nu, care nici nu știau bine despre ce cîntau, unde este Rhonul, unde este cetatea Papilor în care mistralul aduce mirosul îmbătător al lavandei, unde
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
din versurile de tinerețe ale lui Mircea Cărtărescu, dar cu o superioară plasticitate vizionară, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate în fantastic, sub o lumină spectrală, "lichidă, nelumească și înspăimântătoare": "țăranul sâsâia ca un șarpe. câinele scheuna. manasia traversă/ podul gustând deja mireasma căminului, călăuzit asemenea/ piloților de luminile de aterizare// căminul ancora în nămol ca un portavion strălucind în/ dimineața tulbure, emanând o căldură stranie, amețitoare,/ călăuzindu-și noul venit printre șiruri de ouă de libărci/ fosforescente ca niște
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]