155 matches
-
suspina. Își amintește, cu oarecare amuzament, cum Richard o apucase pe doamna Connolly de spate în încercarea stranie de a o duce, ca pe un sac, la ușă. Ghetele de iarnă cu talpă cusută ale doamnei Connolly se târau pe podeau ca ale unui cadavru. După ce s-a trântit ușa, a urmat o moment de tăcere și apoi a început să sune soneria. Richard stătea cu spatele la ușă și respira greu. Sheba stătea pe podea. Se uitau unul la altul și ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
m-am dus să beau, sub o boltă din preajma Kaabei, apa binecuvântată de la Zam-Zam. Apoi, băgând de seamă că ușa Kaabei tocmai fusese deschisă de către vreun oaspete de soi, m-am grăbit să intru, cât să rostesc o rugăciune. Era podită cu lespezi din marmură albă cu vinișoare roșii și albastre, iar pereții erau acoperiți, pe toată lungimea lor, cu draperii din mătase neagră. A doua zi, m-am întors în aceleași locuri și am repetat cu fervoare aceleași ritualuri, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu scânduri, cu șindrilă, cu toati a șepti dugheni vechi ce le-au răsâpit”. Mai zice prefectul că l-a mai tocmit pe Manolachi încă pentru 95 de lei ca să-i facă “prispă pe dinainte dughenilor di piatră și să podească hudița porții și doă ișitori și poarta din dos”. Acestea însă în contul lemnului vechi, a pietrei primite în dar”. Până la urmă, Manolachi s-a lăsat păgubaș, fiindcă boierii trimiși de divan să vadă care-i adevărul l-au convins
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cum se spune, până în butucul roții... Apoi ce zici de o vară fierbinte care preface în colb tot glodul despre care am vorbit? Ei iaca că oamenii s-au gândit că pentru a mântui cu aceste necazuri îi nevoie să podească ulițele cu bârne zdravene...Și de aici ce este mai simplu decât ca acestor uliți să li se spună poduri? Așa au apărut întâi Podul Vechi, apoi Podul Boierilor sau Ulița Mare, Podul Hagioaiei și câte altele au mai urmat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
până la closetul din fundul curții. Iar alunecuș tot e, de prin noiembrie până prin martie. E de-ajuns să plouă, e de-ajuns să se topească zăpada rămasă pe lângă gard : apa se adună între cărămizile vechi și strâmbe cu care e podit pământul și, cum dă frigul, curtea e numai polei. Așaa fost și în noaptea în care și-a rupt Vica mâna. Sfârșit de iarnă, ziua a plouat, când a ajuns ea acasă, târziu, pe jos înghețase. Era sticlă. Oglindă. I-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dânșii cu pecetluiturile care au la mână, ca să dea samă.” „Cred că nu ai să te superi dacă am să te întreb ce sunt podurile.” Nu-i loc de supărare, sfințite. În acele vremuri, unele ulițe ale Iașilor au fost podite cu bârne de stejar. Așa au fost podite: „Podul Vechi” (str. Ghica Vodă n.n), „Podul Hagioaiei” (Bd. Independenței n.n), „Podu Roș”(Podul Spânzurătorilor, Str. Palat de astăzi n.n) , „Ulița Mare”, sau, cum i se mai spunea, „Ulița
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dea samă.” „Cred că nu ai să te superi dacă am să te întreb ce sunt podurile.” Nu-i loc de supărare, sfințite. În acele vremuri, unele ulițe ale Iașilor au fost podite cu bârne de stejar. Așa au fost podite: „Podul Vechi” (str. Ghica Vodă n.n), „Podul Hagioaiei” (Bd. Independenței n.n), „Podu Roș”(Podul Spânzurătorilor, Str. Palat de astăzi n.n) , „Ulița Mare”, sau, cum i se mai spunea, „Ulița Boierilor” (Ștefan cel Mare și Sfânt n.n
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în camera cealaltă. ă Cheamă-l aici! Voi oameni nu înțelegeți nimica? Simțea, pe scalpul său, contaminarea. Se întinsese pe suprafața corpului și acum îl pătrundea. Cu orice secundă petrecută în aceste locuri contaminarea se adâncea. Tremurând de ură, examină podeau cu gândaci și se uită din nou la ospătar ca și cum ar fi descoperit unul. Fără ajutorul băiatului, însă, un bărbat rotofei și cu ochi indolenți își făcu apariția în spatele său. Acesta avea fața murdară și părul și barba încâlcite, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din secolele VI-VII), care lipsesc pentru spațiul bazinului, dar apar mai târziu, la Dodești și Banca - Vaslui, precum și în alte zone ale spațiului moldovenesc (Botoșana-Suceava), fiind de formă ovală sau dreptunghiulară, cu pereții din nuiele împletite și lutuite, cu podeau lutuită și având în mijloc o mică vatră, înconjurată de pietre. Majoritatea trăsăturilor legate de tipurile de locuință, sistemul de construcție, dotările acestora, precum și inventarul ceramic se regăsesc nu doar în Moldova, ci și în Muntenia sau în Transilvania. 1
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Eu?! - ...Nu-i, fă, nimic, atunci, că nu ești... ia, zgîrcește-te așa! Și-o pârâi, lăsîndu-i-se cu toată greutatea palmei drepte pe ceafă și căutând s-o frângă de mijloc. Năsoasa, cu poftă să-l întărîte, se răsucea și se podea sub el, ca o cotoaică-n călduri. - Te-am simțit la defect! zise ăsta, care-o înclinase pîn-o făcuse să-și atingă, cu capul, buricul. Pagubă în ciuperci... Dar cum zici tu că te cheamă pe tine? - Gabriela P. Mocanu, voinicule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
8 erau acoperite cu șindrilă, iar restul cu stuf; 28 erau construite în furci cu gard de nuiele gros, acoperite cu stuf, având 1- 2 camere, iar 8 case erau acoperite cu paie de rogoz. Din toate acestea, 15% erau podite pe jos cu scânduri, restul având podeaua lipită cu lut. Când casele erau acoperite cu stuf sau cu rogoz, aceste materiale pentru acoperiș se prindeau în leațuri și se coseau cu andreaua, folosind sârmă. La prima ploaie, apa pătrundea prin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o descriere a orașului Iași, realizată în anul 1793 de unul dintre numeroșii călători străini: „(...) ulițe neregulate, fără alinieri, case joase, tupilate în fundul ogrăzilor, clădite din lemn și amenințând târgul cu un pârjol neîncetat, dugheni aflate la marginea străzilor, (...) ulițe podite cu scânduri masive, sprijinite la margine pe căpătâie, cu torente întunecate de noroi, ascuns sub podeală, și aruncat în sus, prin crăpăturile grinzilor”. În plus, accentuata nevoie de bani a domnilor moldoveni a declanșat un amplu proces de dizolvare și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Între anii 1977-1999 s-au îndreptat și s-au văruit pereții, s-a montat instalația electrică, s-a schimbat ușa exterioară de lemn, s-au schimbat geamurile cu toc de lemn în geamuri puse pe corniere de fier, s-a podit la amvon și s-au lambriat pereții de la cor. Mirăuțe Ioan menționează faptul că renovarea din 1999 a constat în refacerea tavanului, retencuirea pereților din interior, văruirea interiorului, aplicarea unor forme de gips pe tavan, schimbarea candelabrelor, repararea minoră a
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
căuș și prinse strâns pumnul ei în căuș. Era rândul ei să vină cu mâna cealaltă spre mâna lui; o atingere ușoară, apoi o mângâiere delicată și mâna ei se pierdu sub mâneca caftanului. Drumul, ca să nu fie înnoroiat, fusese podit cu trunchiuri de stejar cioplite și loviturile copitelor potcovite ale cailor aveau o rezonanță deosebită în tăcerea nopții. Se auzea până în mahalale că vodă trece pe podul Mogoșoaiei spre palatul de pe malul lacului. — Podul Mogoșoaiei, așa o să-i rămână numele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în voia contemplării dregătorilor doar profilul său. Ascultă impersonal dările de seamă și proiectele miniștrilor săi fără să facă vreun semn. Toate acestea le știa foarte bine Kuciuk Selin. Întâmpinat personal de domn în afara orașului, pășind alături de el pe ulița podită cu trunchiuri de stejar, primit călduros după-amiază în divan, toate acestea îl făceau să se simtă ca intrat în altă lume, o lume a împăraților din basme, o lume a rafinamentului amabil, dar îl și obligau să se poarte ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-i pui la socoteală? interveni prințul Constantin. — Rușii ies singuri din joc, că, de, preagrațiosul meu frate, împăratul tuturor Rusiilor (aci vodă ridicase tonul și pronunțase titlul lui Petru pe nas ca un cântăreț de strană), a apucat să podească o mlaștină și să facă din ea cetate de scaun... Vodă se opri, citind îngrijorarea în ochii lui Ștefan, care nu era obișnuit cu exuberanța tatălui său, dar mitropolitul îi luă vorba și continuă să povestească grozăviile prin care treceau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din Senir și din Liban, din ale leilor culcușuri și din munți cu leoparzi!“ Ajunseseră. În piața de la Iali Kiosk erau întinse corturi deschise spre locul execuției și un fel de estradă ridicată pe țăruși din lemn de brad și podită cu scânduri din același material. Estrada era spre apus, în așa fel ca lumina răsăritului de soare să-i prindă pe osândiți din față și ca privitorii invitați special să se poată desfăta netulburați de razele dimineții. Ienicerii din gardă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și-n tăcerea sînt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor Daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. - Toți, toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui coroană, fulger-ochii lui audaci. Luna-n ocean albastru scaldă corpul ei de aur, Luminând culmile sure și adâncul colcîntaur, Dintru care-eșit se vîră-n nouri anticul castel; Decebal (palid
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înnalte flori de foc sădite. Pe scări culcate fete albe, suave Părul cel negru-l piaptănă în soare, Ori visătoare stau de-amor bolnave. Ah! e cetatea cea strălucitoare Unde-mpăratul Indiei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Curții Domnești a tot coborât pe actuala Stradă Palat, dându-i numele de “Podul Spânzurătorii”. Sper că știi ce însemna la acea vreme numele de “pod”. Nici atâta lucru să nu știu? Apoi “podul” nu era altceva decât o uliță podită cu bârne de stejar! De aici și numele “Podul Vechi”, “Podul Hagioaiei” și câte altele... Păi dacă tot ai adus vorba de spânzurătoare, știi cumva care a fost ultimul gâde al târgului Iași? Îl știu, vere. Îl știu. Numai că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numeroasele articole elogioase, putem vorbi de o predilecție pentru cazurile de strident decalaj între pretenție și realitate. Preferăm să începem exemplificarea printr-un text inedit care vădește tocmai această preocupare constantă pentru evidențierea imposturii intelectuale. Scurta piesă neterminată Dodi și Podi, publicată postum de Mitzura Arghezi în revista Manuscriptum (nr. 2/1980, pp. 22-36), credem că este redactată înainte de 1936, întrucât un personaj precum D-na Stroe, soție fatală pentru patru tineri bărbați, este preluat aproape ad litteram în romanul Cimitirul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care se dovedesc debitori viziunii și artei caragialiene. Piesa Mitică Popescu, a lui Camil Petrescu, reconstituitul roman Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, în cazul lui Mircea Eliade, piesele Apostolii și Plicul, de Liviu Rebreanu, piesele argheziene Dodi și Podi, Patriotul, Neguțătorul de ochelari dar și Tabletele din Țara de Kuty, comediile "amare" ale lui George Mihail Zamfirescu, Domnișoara Nastasia, Idolul sau Ion Anapoda, Schimbarea la față, piesa lui Mihail Sebastian, Ultima oră, romanul lui Gib I. Mihăescu Zilele și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de cronicar, prefață de D. Micu, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1960. Arghezi, Tudor, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna Vestire, Lina, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987. Arghezi, Tudor, Teatru, Editura pentru Literatură, București, 1968. Arghezi, Tudor, Dodi și Podi, în revista Manuscriptum, nr. 2/1980. Bacalbașa, Anton, Moș Teacă, Editura "Litera Internațional", București Chișinău, 2002. Băieșu, Ion, Sufereau împreună, Editura pentru literatură, București, 1965. Băieșu, Ion, Balanța, Editura Nemira, București, 1992. Băieșu, Ion, Tristețea vînzătorului de sticle goale, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Hooligans, Returning from Heaven, written by Mircea Eliade, in Camil Petrescu's play Mitică Popescu, in Hortensia Papadat Bengescu's novel The Fiancé, in Liviu Rebreanu's plays The Apostles and The Envelope, in Tudor Arghezi's plays Dodi and Podi, The Glasses Seller, The Patriot, Comments on Kleptomania, in his novel "The Annunciation" Cemetery, and in his satirical prose Tablets from the Kuty Land, in I. Peltz's novel "Actions Talks !", in Gib. I. Mihăescu's novels, especially in The
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contextes littéraires. La pièce Mitică Popescu, de Camil Petrescu, le reconstitué roman La Double existence de Spiridon Vădastra, au cas de Mircea Eliade, les pièces Les Apôtres et L'Enveloppe, de Liviu Rebreanu, les pièces de Tudor Arghezi Dodi et Podi, Le patriote, Le commerçant de lunettes, mais aussi Les Tablettes du Pays de Kuty, les comédies " amères " de George Mihail Zamfirescu, Mademoiselle Nastasia, L'Idole ou Ion Bizarre, L'Épiphanie, la pièce de Mihail Sebastian, La dernière heure, le roman
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]