359 matches
-
cât mai ales pentru mamă, a fost ca un șoc. Ceva s-a rupt în sufletul lor. Nu-și mai găseau locul și liniștea. Când ea deschidea poarta curții sau ușa căsuței unde trăiau bătrânii și nu-l vedea, o podidea plânsul din senin. Evita să o vadă mama, devenită absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404465450.html [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
sătulă de pisici până peste cap, să-i văd prin casă și prin pod, să fac curat în urma lor, pe unde ținem făina la uscat ! N-am nevoie să-mi facă mizerie peste tot în casă! Pe Ionuț l-au podidit lacrimile. Ținea strâns pisicul în brațe, ca și cum nici gând n-ar fi avut să se despartă de gingașa făptură. Plângea. Până și pisicul miorlăia ceva încet, cu glas subțire. Ionuț îl duse în ogradă, și-l puse pe iarbă, dar
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1485861286.html [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
nea Ilie, de la care avea să afle și Cocuța despre celebra epistolă!. Aceasta a dorit să citească acea scrisoare, iar băiatul nu o putea refuza! Citind scrisoarea tatălui adresată lui Suman, pe Cocuța cât era de plină de sine, a podidit-o plânsul. Știa parte din biografia lui Suman, dar nu credea că ajunsese aici din alte cauze. A remarcat scrisul caligrafic al tatălui. Când vorbeau cu Cocuța despre viitorul lui Suman, amândoi nu puteau găsi o rezolvare. De angajat nu
AUTENTIFICAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_autentificarea_mihai_leonte_1357026978.html [Corola-blog/BlogPost/348798_a_350127]
-
mi-a dat telefon, spunându-mi: mâine, adică azi, vin să petrecem revelionul împreună. Nu mai suport să stau cu ei. Astăzi, de trei ori mi-a dat bip: vin imediat! Am împodobit bradul, am pregătit masa, am...(iar o podidește plânsul). - Atunci, spuse blând Maria, ai răbdare că va veni. Înțelege-l, că nu poate pleca așa de lângă copii și nepot. S-ar putea să-ți facă surpriza chiar la miezul nopții. - Nu, tanti, nu! La dousprezece noaptea, poate să
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1486394927.html [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
nu pot face socoteala pe măgari și pe boi, că tata n-are decât cai... la cai m-aș pricepe... Eu știam că tata cumpărase un cal, pe Micul, cu 200 de lei. Domnul râse, școlarii pufniră, pe mine mă podidiră lăcrâmile. - Fie și pe cai! Ei, acum să te văz! Mă duc la tablă; iau tibișirul; îl scap de vro trei ori din mână și încep să socotesc măgarii și boii în cai, pe prețul Micului, adică pe 200 de
Barbu Ștefănescu- Delavrancea- ”Cât fac 25 de măgari și cu 15 boi?” ”8000” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102124_a_103416]
-
Iconar pregătind lemnul. Din văzduh - suspine negrăite. *Să știi să asculți în fiece om vuietul Duhului Sfânt. *Cerurile - fără liman - mi-e dor de sufletul luminii. *Cum să nu Te iubesc? Doar suntem tovarăși de eternitate. *Doar lângă Tine mă podidește un plâns al bucuriei. *Crucea Ta, Isuse sfânt, mi-este candela aprinsă. * Inima plânge cu sânge fierbinte cuie înfipte în crucile sfinte. Singurul loc unde moartea este învinsă, este Crucea. * Și-atunci am inteles: nici o cruce în afară de a mea nu
MEDITAŢII PE MUNTELE CRUCII de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Meditatii_pe_muntele_crucii.html [Corola-blog/BlogPost/352156_a_353485]
-
o pățești și eu nu voi mai fi aici să te apăr. Îmi promiți? E numai ochi și urechi. - Să știi că tu mi-ai îndulcit toată singurătatea. Mă sărută în felul lui. Mai departe îi dau drumul că mă podidesc lacrimile. Referință Bibliografică: Trăsnetul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 410, Anul II, 14 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Trasnetul_ion_untaru_1329215942.html [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
mai ales pentru a-mi arăta prețuirea pentru neamul tău.( Îi strânge mâna și-l îmbrățișează entuziast) Fie ca tu, Frate, să le amintești celor de la suprafață despre mine și să îi îndrepți spre cele sfinte! (pe Arcana Magnus îl podidesc lacrimile de emoție) PAVEL: Eu sunt cel din urmă dintre Înțelepți. Pierdut am fost asemeni ție în viața pământească dar mi-am găsit credința după Moarte. De aceea îți dau și ție ce mi s=a oferit acum și mie
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 by http://confluente.ro/Alexandru_craciun_1405943224.html [Corola-blog/BlogPost/343491_a_344820]
-
fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * - Arina, de ce nu mă lași în pace?, întrebă fulgerător Albert. Felul în care i-a fost pusă întrebarea a descumpănit-o pe Arina. În loc să încerce să răspundă, simți că o podidesc lacrimile. Se stăpâni însă, numai că efortul fu vizibil. - Iartă-mă Arina, dar în sălbăticia asta cred că este mai bine să fii singur. Consider că astfel ești mai puțin vulnerabil. - Albert, am crezut că poate ai nevoie de o
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471513198.html [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
a greșit, sunt de acord. Cu toții greșim. Dar s-o măcelărești ca la abator, ca pe o vită? Din gelozie feminină? Nu voi putea înțelege niciodată de ce a fost necesar să trăiesc așa ceva, am gândit, și am simțit că mă podidesc lacrimile. Peste câteva zile, am invitat-o în parc. "Vrei să dansăm? Îmi trezește amintiri stranii, de neexplicat, dar în același timp nimic nu este mai minunat decât să dansezi cu tine... Să dansezi în ploaie cu regina țiganilor", am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1487282398.html [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
fost, ăst-am rămas! De multe ori când mă duc la biserică și încerc să aprind o lumânare pentru ea, flacăra se agită la cea mai mică adiere. Semn că e supărată pe mine și mă respinge. Simt că mă podidesc lacrimile, dar mă abțin cât pot. Este lume-n jurul meu. Atunci țip în gând, să se-audă până-n străfundul cerului: mă iartă, mamăă! Și iubește-mă așa cum m-ai iubit toată viața ta, chiar dacă te-am necăjit de atâtea
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414300048.html [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
probabil ca să-l încălzească. Mă întreb de ce a plecat la drum pe o astfel de vreme împreună cu copilul? Poate n-are cu cine să-l lase acasă, îmi răspund tot eu. Poate e o mamă singură, și simt că mă podidesc lacrimi și-amintiri. - Ioana, de ce nu lași tu pastă iarnă pruncii la noi? - Da` cum să-i las, nănuță? Numa pa ei îi am și numa cu ei mă-mbucur. Citește mai mult Fulgi și amintiriE prima ninsoare zdravăna din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/monica_bokor/canal [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
probabil ca să-l încălzească. Mă întreb de ce a plecat la drum pe o astfel de vreme împreună cu copilul? Poate n-are cu cine să-l lase acasă, îmi răspund tot eu. Poate e o mamă singură, și simt că mă podidesc lacrimi și-amintiri.- Ioana, de ce nu lași tu pastă iarnă pruncii la noi? Da` cum să-i las, nănuță? Numa pa ei îi am și numa cu ei mă-mbucur.... X. GUSTUL MARO AL EVADĂRII, de Monica Bokor, publicat în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/monica_bokor/canal [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
de gât și pe deasupra și fără de tată? - Cum fără tată? Nu poate fi decât al meu dacă nu te-ai mai culcat cu altul după aceea. - Nu fi caraghios. Vrei să mă superi? țipă Dalia, înecânduse cu lacrimile care o podidiră la auzirea unei asemenea afirmații. - De ce plângi? - Cum poți să spui așa ceva despre mine? Nu m-am culcat cu nimeni până la tine și imediat să merg în patul altuia? Ce sunt eu, o prostituată, una de pe centură? - Nu am vrut
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1397117011.html [Corola-blog/BlogPost/347775_a_349104]
-
Am râs cu poftă, așa cum nu mai râsesem de multă vreme când, observ în oglindă că fata își ștergea pe furiș lacrimile cu o batistă. - Ori de câte ori îmi aduc aminte de istoria asta, prima dată îmi vine să râd. Apoi mă podidește plânsul. Înainte tata a avut cai și vite de nu mai încăpeau în curte. Acum la bătrânețe rămăsese numai cu un măgar. Și împins de sărăcie se dusese pe câmp să adune spice în urma secerătoarei. Atmosfera devine apăsătoare și nu știu cum
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Actele_va_rog_.html [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
competiție! Dacă nu se uită de sus la tine, nu se simt comod. Hm! Asta e realitatea! Dacă le-ai spune-o, oricum s-ar preface ca niște farisei și ar lua o poziție de smerenie falsă, de te-ar podidi lacrimile, numai că... „răutatea lor se va descoperi în adunare”. Și știți de ce? Atunci când oamenii privesc cu sinceritate, bunătate și iubire, trăiesc în dreptate și adevăr. Și până nu vom fi autentici, nu are rost să facem paradă nici de
DESPRE PREŢUIRE ŞI DISPREŢUIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1435316484.html [Corola-blog/BlogPost/352966_a_354295]
-
2014. Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește ... Citește mai mult Din când în când, pe nepusămasă, mă năpădeșterâsul.Totul e gri, muncitoriitrec posomorâțica întotdeauna,pe frunzele de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
surprindere a descoperit până și șatra de nomazi ce își avea locul ei de când lumea, și-l respectau în fiecare an. Maică-sa Mărgăreta, îi ieși în întâmpinare la poartă și nu putu „să se bucure de plânsul care o podidi, udându-i obrazul cu pielea întinsă și arsă de soare.” Personalitatea femeii de la țară, obligată de soartă să fie mamă și tată copiilor ei, femeie și bărbat în casă, este redată cu deosebită măiestrie de autor, semn al cunoașterii psihologiei
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Helene_pflitsch_1396450245.html [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
descântat chiar dacă la început i se păruse a fi antipatic. * * * - Arina, de ce nu mă lași în pace?, întrebă fulgerător Albert. Felul în care i-a fost pusă întrebarea a descumpănit-o pe Arina. În loc să încerce să răspundă, simți că o podidesc lacrimile. Se stăpâni însă, numai că efortul fu vizibil. - Iartă-mă Arina, dar în sălbăticia asta cred că este mai bine să fii singur. Consider că astfel ești mai puțin vulnerabil. - Albert, am crezut că poate ai nevoie de o
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467524018.html [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
mami. Promiți? - Promit, pe cuvântul meu! O să vezi , o să stau lângă ea și nu o să zic nimic, doar o țin de mână, să știe că sunt aici și am grijă de ea. O spunea cu atâta hotărâre că lacrimile îi podidiră pe toți cei prezenți acolo. Fiecare își dorea să-i aline cumva sufletul acestui copil minunat, aproape toți aveau copii și simțeau și ei durerea lui Ionuț. Veni și bunica Ioana într-un suflet și reușiră să-l convingă pe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462126233.html [Corola-blog/BlogPost/378310_a_379639]
-
mea de dăruire. Te rog din nou să mă ierți. În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe căruia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși relația sa cu George încă de la început. Bărbații și-au luat la revedere de la fete părăsind camera, rugându-le să nu-i conducă. Să
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
și l-am pedepsit când nu era vinovat, căci pisică făcuse pozna. Dar Jup a fost atât de umilit și amărât deoarece de la mine nu se aștepta la așa ceva. Am plâns apoi de câte ori mi-am adus aminte. Și acum mă podidesc lacrimile: „Jup iartă-mă am fost nedrept și te-am pedepsit când nu erai vinovat, unde ai plecat ce s-a întîmplat cu tine?”. Am fost la hingheri, nu am dat de el. L-am căutat ore în șir pe
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ultima_mea_iubita.html [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
trebuia să se întoarcă dintr-o clipă în alta. Anneliese se îngrășase, dar nu-i stătea rău, avea fața la fel de albă ca odinioară, rumenită puțin de dogoarea plitei. Schimbaseră la început cuvinte despre vreme, despre călătorie, apoi pe ea o podidiseră pe neașteptate lacrimile. De ce să-i facă el una ca asta? răbufnise femeia. Să-și ceară chiar acum casa înapoi, când Sigi avea deja familie? Unde să se ducă? Fiindcă fabrica mai mergea cum mergea, dar se zvonise că, înglodată
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
la locul lor în lada de zăstre adusă de la ai mei și i-am trimis vorbă lui Taica să vină cu căruța, să mă ia acasă! Pe drum și acasă m-au certat de nu mai știam de mine; mă podidiseră lacrimile și mă trăgeam de cozî să-mi rup părul din cap. Îmi zâceau, că „ce-o să zâcă lumea din sat; că cine o să mă mai ia de nevastă începută de altul; că au cheltuit o găleată de parale să
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492675477.html [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
XXVI. LUCEAFĂRULUI LUMINII, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. La Ipotești, la Casa cu istorii, Scrie Eminescu printre glorii... Despre Țara noastră, fără nume, Trist, îngenunchind l-al ei renume. La Ipotești, stau teii, podidiți De lacrimi luminate de părinți, El, Eminescu geniul nepotrivirii, Pentru păcatele ne- omenirii. Scrie și astăzi, slova Să de aur, Acoperi- tu- ne- a cu tot cu lauri A noastră limba veche, cea română, Pe- altar crescând iubirea Să divină. La Ipotești
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]