21,807 matches
-
am pierdut prea multe nopți încercând să refac la București sau prin țară această amintire frumoasă. Era atât de multă bucurie în atmosferă aceea de revoluție relaxată, de subversiune zâmbitoare, încât mi s-a părut că merită promovată oricând împotriva poeticii violente descătușata, cu rânjete și urlete, de muzică rock. Din păcate, în România cultură de club a muzicii electronice i-a captivat pe noii rebeli doar ca pe un ingredient secundar într-un cocktail cu fițe, neamuri proaste și interlopi
Insurgenţa veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82951_a_84276]
-
de trei ori...acuma ce mă mai fac??? Cu ochii deschiși. Bună ziua! cred că așa trebuie să încep...nu știu dacă am vreun drept să îmi manifest admirația față de ceea ce am citit acum câteva clipe...însă... imagini reale... mai puțin poetice decât la mine...bine ancorat în actualitate... îmi place pur și simplu..mai trec! îmi încep și îmi sfârșesc ziua cu blog-ul tau.asa că aștept cu nerăbdare. Articolul e într-adevăr foarte real...după părerea mea...eu m-am
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
orchestrei, lucrare audiată la noi, de această dată, grație spijinului oferit de Institutul Francez la București; tentația configurării plastice a imaginilor a fost covârșitoare în cazul lui Berlioz. În cazul concertului nostru, efortul readucerii în prim plan a valorilor muzicale poetice ale muzicii a fost impresionant. Îl datorăm unor muzicieni al căror profesionalism s-a întâlnit sub semnul acestei puternice personalități care a deschis epoca modernismului în veacul cel romantic al muzicii. Mă refer la înalta știință a declamației intonate, la
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
de exemplare (este prima carte într-o lungă perioadă de timp al cărei tiraj e înscris la un loc cu restul datelor tehnice de editare). "Tarabe de aer/ tarabe de vînt/ totul se cumpără/ toate se vînd." Textul, oricît de poetic ar fi (și este), e, pentru un spectacol de teatru coregrafic chiar mai mult decît pentru o piesă de teatru, doar un punct de plecare căruia dansatorii îi dau forma finală. Ceea ce e cu adevărat interesant în Cartea Junglei X
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
public; la Arthur Schnitzler ne vor reține atenția "ego-documentele" - jurnalul intim și jurnalele fictive din romanele și nuvelele sale. Vom ști cum să trecem, în cazul lui Theodor Herzl, de la jurnalul intim la "jurnalul sionist", ne vom întâlni cu "albumul poetic" al împărătesei Elisabeta, vom afla cum se scrie un jurnal intim feminist (Rosa Mayreder), vom oscila între adevăratele false și falsele adevărate jurnale intime ale adolescentelor și tinerelor vieneze, ori între autoportret și autografie, la un nivel mai teoretic al
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
într-una dintre cele mai nereușite piese ale autorului, și anume Mioara, se regăsesc una câte una în tot teatrul lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar, stereotipia portretului, precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
în analiza unei opere care s-a realizat "visînd materii, visînd prin materie." De fapt, trebuie să precizăm că autorul nu se oprește asupra întregii opere a lui A.E.Baconsky (nu ne spune nimic, de pildă, despre începuturile sale poetice, marcate de presiunea dogmelor proletcultiste), ci se concentrează cu precădere asupra volumului Fluxul memoriei, în măsura în care acesta se pretează cel mai bine explorării prin lentile bachelardiene. Tot de la teoreticianul francez pare să se revendice, de altfel, structura de ansamblu a lucrării
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
invoce concepte ca acela de sensus comunis aristotelian și Sein-zum-Tode heideggerian ? Incursiunile în diverse ontologii și argumentările filozofice, sociologice, psihanalitice devin în asemenea situații inadecvate, iar erudiția exhibată cu ostentație, riscă să alunece în paradă de erudiție, pentru care textul poetic rămîne un simplu pretext. Nu puține sînt însă cazurile în care comentatorul găsește formula justă, cuvîntul adecvat; într-un loc ni se spune, de pildă, că la A. E. Baconsky, "visul nu este niciodată nici iluzionare, nici iluzionism", altădată se
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
rămîne însă încurajarea schimbului cultural între literaturile romănă și maghiară, deschiderea extraordinară pe care o dovedește autorul cînd este vorba de cunoașterea "celeilalte" realități. "Explorările" sale sînt cu atît mai îmbucurătoare cu cît avem de-a face cu un univers poetic prea puțin cunoscut, chiar în interiorul culturii noastre. în egală măsură îmbucurătoare este inițiativa revistei Familia din Oradea de a tipări acest studiu în Biblioteca sa. Nu ne rămîne decît să sperăm că inițiativele de felul acesta vor deveni din ce în ce mai frecvente
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
putea vorbi, constată Ion Pop, de o, pînă la un punct, "ucenicie pasionată", recognoscibilă la toți sacerdoții avangardei. Scopul lor era de-a construi "viziunea-tip" a suprarealismului, de "derivație "gotică"" și poescă, "romantic-tenebroasă" și chiar baudelairiană. La temelia limbajului poetic în cauză se afla o "stare de a fi", "un fel de-a fi în lume", sub egida maximei disponibilități de receptivitate față de "misterul universal". Dînd o replică tăioasă "gîndirii exacte și prețioase", pentru a-l cita pe Ilarie Voronca
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
a aderat ca și de modelele stricte ale personalităților ce-au constelat-o. Fenomen inevitabil. Nemulțumindu-se a fi un simplu conspect al avangardismului sans frontières, un depozitar al clișeelor sale, poetul român a dezvoltat o meditație susținută a producției poetice practicate, fapt ce răspunde autoreflexivității textului literar modern, interesat nu numai de modul productiv intrinsec, ci și de confruntarea cu "planul primar", existențial, apt a-i comensura autenticitatea: "Poeticul și poieticul, remarcă Ion Pop, comunică intim, și avangarda, radicală în
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
clișeelor sale, poetul român a dezvoltat o meditație susținută a producției poetice practicate, fapt ce răspunde autoreflexivității textului literar modern, interesat nu numai de modul productiv intrinsec, ci și de confruntarea cu "planul primar", existențial, apt a-i comensura autenticitatea: "Poeticul și poieticul, remarcă Ion Pop, comunică intim, și avangarda, radicală în tot ce întreprinde, atinge nivele acute ale acestei osmoze, cu atît mai mult cu cît este prin definiție militantă, revoluționară, iconoclastă și experimental-novatoare, interesată nu atît de "opere" încheiate
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
continuare, Doinaș, citat de Ion Pop, îl asociază pe autorul Athanorului cu René Char, întrucît se arată ca și acela "fidel libertății asociative (și deci creatoare) a unui flux lăuntric profund; dar, în același timp, stăpîn lucid al unei tehnici poetice care vine să filtreze, să ordoneze materialul incandescent al intuițiilor, recompunînd un univers liric coerent". Nu mai puțin debitor instanței lucide se prezintă prozatorul Gellu Naum, căci "viziunea" sa din "homanul" Zenobia "e pîndită de clara vedere". La rîndul său
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
profil a unei școli băcăuane -, ci ea se manifestă într-un plan mult mai adînc, în substratul unei sensibilități și al unei viziuni care îi definește esențial starea lirică și capacitatea de articulare, adică înseși resorturile intime ale expresiei sale poetice. Toate aceste dimensiuni ale sensibilității bacoviene reies foarte exact dintr-o carte a cărei carieră n-a fost nici pe departe la nivelul pe care o asemenea performanță editorială ar presupune-o. Este vorba de ediția bibliofilă George Bacovia, Stanțe
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
zile." Ioan Vieru are o privire de spectator, ca în fața scenografiilor angoasante ale lui De Chirico. Cu greu se poate decela realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor moderne, al întrebărilor noastre moderne, în textura ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de gimnastică/ un animal preistoric trece stradă în zori/ spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări nu sunt doar politice/ că mișcarea umbrei prin vis?" Sfâșietoarea
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
distrusă/ uit iedera printre cearșafurile/ comitetului de lectură/ uit drumul atât de lin spre marile tranziții cu arta veche/ nouă artă gâfâie sau are orgasm în împrejurări de neuitat." în fiecare dintre poemele lui Ioan Vieru subzista câte o artă poetica, întrețesuta cu un moralism ce accentuează dramatic condiția umană ingrata, de ins fără patrie afectiva, de poet lucid și melancolic: "Lasa-te prins, scrie că lumea e bună și scrumul unui chibrit ajunge să contrazică/ scrie că lucrurile mărunte nu
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
Mater Enciclopedia), în raza cărora orașul i se înfățișează precum "un miriapod de singurătăți" (Vară de fosfor), producînd o lozinca oarecum mașinala, fără suficientă acoperire energetică: "Să facem demonstrații împotriva singurătății"/ împotriva nopții din zi" (Boema sacra). În planul substanței poetice, aceasta discrepanta față de existență chemătoare însă refuzată (fără scandal) se traduce într-o oscilație între abstracțiune și concretețe, ambele soluții ale unei idealități posibil salvatoare în radicalitatea lor alternativă, ca atunci cînd, purtînd o greutate, o treci din- tr-o mîna
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
în felul în care îi tratează pe acești autori. Dacă Lumea în două zile este unul dintre cele artistice romane ale noastre, Cartea de la Metopolis - un roman perfect, Paul Georgescu scrie romanul total, Fănuș Neagu realizează (vai!) un roman al poeticii limbajului, Eugen Uricaru scrie despre impactul cu istoria, iar Marin Preda are o operă și nu capodopere, altfel stau lucrurile în analizele din a doua parte a cărții. Mult mai lucide și fără grija de a ascunde ceea ce nu convine
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
acestei viziuni neo-simboliste exprimate prin analogii sinestetice: "...argintăria transpiră cum pielea unei fecioare/ pântecul corăbiilor crapă cum merele coapte..." (Aventură). Substanța lirică a acestor poezii pare a se revendica de la constatarea călinesciană potrivit căreia amestecul de regnuri este în sine poetic. Alăturarea nestingherită a unor cuvinte din registre semantice disjuncte dizolvă limitele conceptuale convenționale, scurtcircuitând inerțiile limbii. Versurile domnului Grigurcu se rup de discursivitatea percepției cotidiene, conturând crâmpeie de viziune, intermitente intuiții poetice, din care se încheagă o lume proteică, aflată
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
potrivit căreia amestecul de regnuri este în sine poetic. Alăturarea nestingherită a unor cuvinte din registre semantice disjuncte dizolvă limitele conceptuale convenționale, scurtcircuitând inerțiile limbii. Versurile domnului Grigurcu se rup de discursivitatea percepției cotidiene, conturând crâmpeie de viziune, intermitente intuiții poetice, din care se încheagă o lume proteică, aflată sub amenințarea vidului: "O blană strălucitoare dar/ înăuntru nici o vietate/ o lumină orbitoare/ dar înăuntru pustiu/ o lamă din care se scurge/ sângele cald/ al unui om ce n-a existat vreodată
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
topografică e viața ta pieritoare/ după care i se orientează viata veșnică" (Murmură sângele Domnului); sau "... când ziua e-un gingaș abator/ în care florile plâng în oglinzi/ cu lacrimi de sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva din arta suprarealistă a unui Magritte sau Dali, unde abisalul ia forme reificate și stranietatea juxtapunerilor comunică o viziune profund personală asupra lumii, scăpată din chingile reprezentărilor convenționale. Dihotomia din titlu este consecvent subminată de corespondențele
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
cum puteau să se întîlnească amîndoi, Vasile Gorduz și Ioan Alexandru, dacă nu cărînd aceeași povară pe umeri și stînd cu ochii ațintiți către același bulgăre de foc din geana orizontului. Ioan Alexandru s-a pornit din hățișurile unui ținut poetic sălbatic, din strigătele de revoltă ale vieții tinere și ale sîngelui incadescent, iar Vasile Gorduz din sufletul materiei primare, gemînd încă sub povara geologiei, și amîndoi au luat pieptiș, pe căi diferite, dar pe un traseu unic, urcușul spiritual sprijinit
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
măcar, dacă nu se cufundă în stările tulburi, în anxietăți și angoase, în sfîșieri și tenebre, și nu practică, cel puțin intermitent, un comerț cu "estetica urîtului"? Zeul nostru tutelar pare a fi Baudelaire care nu pregeta a defini conștiința poetică modernă, "odinioară o infinită sursă de bucurii", drept "un arsenal inepuizabil al instrumentelor de tortură". Unul din aceste instrumente este, firește, cultura golului interior, care apare uneori desemnat prin termenii de plictis ori spleen, alteori doar difuz în masa textuală
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
șir de zile cenușii,/ în autobuze, tramvaie, automobile cenușii/ în birouri cu pereți cenușii,/ vom fi ce sîntem/ în fiecare zi, învățați să beți,/ luciditatea ucide!" (ibidem). A renunța la luciditate nu înseamnă oare a încălca spiritul baroc? Principiile de poetică transpuse într-un alfabet incontestabil baroc se situează, așadar, într-un spațiu al ambiguității, sînt suspectate, hărțuite de îndoieli, ceea ce s-ar zice că e o dezicere de sine a barochismului. De fapt, e o confirmare paradoxală a lui. Inconstanța
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
imponderabilele, în materie densă. Frazele sunt arborescente, bazate pe structuri repetitive, de unde ritmul poematic, senzația de reverberație amplă până și a celui mai neînsemnat fapt înregistrat. Există pasaje memorabile, în care temperatura trăirii personajelor își găsește expresia firească în formulări poetice inspirate. Cultivată în exces, această poezie a limbajului riscă, totuși, să devină simplu manierism. în ansamblu, impresia pe care o lasă romanul doamnei Braga este aceea a unei cărți în care formula literară adoptată funcționează ca pretext pentru manifestarea înzestrării
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]