98 matches
-
dreptate, măi Broanteș? adăugă spătarul, întorcându-se în șa spre celălalt tovarăș de drum, care asculta cu atenție, cufundat în gânduri. — îhâmhmâmm! - făcu Broanteș. — îl vezi, mărite Doamne? - spuse spătarul către cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia limba? Nu era mai bine să-l fi lăsat la plug, să fi rămas acasă? Episodul 10 O REVEDERE îNDUIOȘĂTOARE Și cum hălăduiau cei trei prin stepă și vorbeau (adică, mai bine zis, numai doi vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
română, o limbă frumoasă ca o duminică, după spusa lui Nichita Stănescu, este un motiv de mare cinste și bucurie. Nu oricine poate face acest lucru și nici nu are acces, ci doar cei aleși. Să deschidem, așadar, poarta Raiului poeticesc, unde trăiesc laolaltă, în iarba înaltă până la inimă, cuvintele îmbrățișându-se și mângâindu-se unul pe celălalt, cele blânde și cele arzătoare pe rugul tăcerii, cuvintele patimă și cuvintele domoale, provocatoare, pudice dar și cele patetice, sfâșietoare. Poetul ne avertizează
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
coborând de la viziunea cosmică la procedeele de-o ingeniozitate tehnică înspăimântătoare, de la mister ruperile de vers și repetițiile crâncene... Fragmentul, varianta, se află tot timpul pe masa mea de lucru, mă însoțește în căutările mele. Îți mulțumesc pentru acest festin poeticesc, care mă apără de-atâtea universale, zilnice plictiseli. Poate că amân aceste mărturisiri cine știe cât, până la altă călătorie cu autobuzul 2 Mai - Mangalia, dacă n-aș fi aflat că Nicu Iancu-Vale te va vedea mai curând. Acest talentat și foarte „ trăit
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
C. Costin: “Adie-n eter un “vânt de mare farsă”- veche, încâlcită, mohorâtă poveste; “dați-mi un dram de țărână și voi crea o altă lume”- asta s-o crezi tu, bătrâne Immanuel Kant; dar ca dorință și deșartă visare poeticească de filozof cu geniu merge ( a voi să fii tu un nou Dumnezeu e un lăudabil viciu omenesc aproape nepedepsit!);” (La poarta neantului) - Omenesc, prea omenesc, Nietzsche, dar nici el cu superlativele sale filozofice, supraomul, dincolo de bine și rău, eterna
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
ochi / cu noduri de teamă” (într-un chenar strâmb de singurătăți). Și poezia în stil clasic îi este proprie autoarei. Exersând-o poeta-și desăvârșește un stil inconfundabil, atotcuprinzător, bazat pe imagistică, pe frumusețea metaforică și pe simbolurile specifice artei poeticești. Unele imagini din aceste poeme cu rimă, sunt de o frumusețe aproape dureroasă, ca în poemele: “carul de pe cer”, “ți-e teamă, inimă!”; “noiembrie tot”; “tu ești un vis”; “până nu ne vom urî”; “te duci”; “Să nu te superi
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
găti/cu alte aripi/tinerețea speriată” („În raza sufletului”). Dl. N.N.Negulescu ne dăruiește - implicând conotații ezoteric-filosofice dar și dincolo de care - sublime versuri de iubire ce au darul să scalde căușul interior al firii omenești într-o mare de răsfăț poeticesc și aici aș exemplifica prin poeziile „Lupta cu visul”: „Parcă aș fi desprins o flacără/din steaua sub care visez;/parcă aș fi schimbat în cuvânt/firul infinit al ierbii,/așa de adânc mă doare/Universul” sau „Chiar și din
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
când ești tristă, tu tot frumoasă ești Iar lacrima ți-nnobilează fața; S-au scris, în vreme, poeme și povești, Cum te-ai luptat, zeiță, tu cu viața. Nu mă pricep mai aprig să te laud... Ce vorbe alese să poeticesc, Ca să înțeleagă toți, care mă áud, Cu cât respect, FEMEIE, te iubesc?!.. Referință Bibliografică: AZI, DE ZIUA TA / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolaie Dincă : Toate
AZI, DE ZIUA TA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375851_a_377180]
-
comparației dintre stadiul de dezvoltare al limbii române la 1870 și cel de la 1830, se analizează cu minuțiozitate poezia și mai ales lexicul poetic al lui Ioan Prale. Curiozitățile lexicale care împovărau traducerea în versuri a Psaltirii sunt numite „strâmbăturile poeticești ale lui I. Pralea”. Confruntarea cu traducerile mai vechi ale lui Dosoftei și Teodor Corbea nu este favorabilă pentru versiunea lui Prale. Dicționarul grotesc al lui V. Alecsandri, care ironiza și exagerările lingvistice ale lui Timotei Cipariu, este, de asemenea
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
Botoșani. Tonalitatea „comentariului” era vioi-gregară și bășcălios-debutonată: „Întotdeauna când mă gândesc la Eminescu îmi vine în minte statuia din fața Ateneului, expresia celui mai trist caraghioslâc și a divorțului tragicomic de spiritul critic în favoarea amantlâcului cu găunoșenia emfatică și cu ohtatul «poeticesc». Mă întreb cum să nu râzi în fața unui Eminescu nud și cum să nu-ți închipui instantaneu figurile altor scriitori în aceeași ipostază. Gândiți-vă la Maiorescu având un ștergar în jurul șoldurilor, la Caragiale camuflându-și Doamne iartă-mă cu
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
Dumas-fiul (Kean) și Kistemaeckers (Neguțătorul de fericire), un roman de Balzac (Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, 1911) și un volum de nuvele de Prosper Mérimée (Amantul Venerei, 1921). Prozele, năclăite în melodramatism, reprezintă zona de eșec a însuflețirilor sale poeticești. O sentimentală încropire, Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand (1914), cantonează cam în aceeași zonă. Despre viața și minunile „Sărăcuțului” din Assisi, K. scrie un op masiv, încărcat de emoție și pietate, după o prelungită
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
lui Iancu Văcărescu, Eufrosin Poteca, Pavel Vasici. Un poem mai dezvoltat, alcătuit în februarie 1821, în bejenie, este un panegiric pentru Tudor Vladimirescu: Jălire a necuviincioasei morți a heroului României. De la P. a rămas, multă vreme în manuscris, poemul Desmierdare poeticească, editat în 1981. Autorul descrie cu minuție, în canon clasic, anotimpurile, toate formele de relief și îndeletnicirile omenești. Câteva accente sincere în elogiul exuberanței naturii și mai multe detalii de atmosferă autohtonă dovedesc darul observației spontane, contrastând cu pesimismul artificios
PESACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
însoțindu-le cu o, personală, „laudă a apusului”), și, din grecește, „romanțuri” morale și filosofice. SCRIERI: [Versuri], în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, îngr. Al. Piru și Ioan Șerb, pref. Al. Piru, București, 1970, 137-138; Desmierdare poeticească, DML, IV, 229-258. Repere bibliografice: M. Fănescu, Gheorghian Peșacov. Contribuții la cunoașterea vieții și activității sale, în Arhivele Statului. 125 de ani de activitate, București, 1957, 287-301; Piru, Ist. lit., II, 206-207; Ist. lit., II, 139-141; C.Velichi, Un poète
PESACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
la ocazii, funebre sau „veselitoare”, pe care le dedică unor personalități ecleziastice sau laice (Ioan Bob, T. Meheși, D. Vaida, S. Vulcan), tânărul autor e ispitit să-și încerce „măiestria”, spre a gusta din „rodul plăcut” al unor ample alcătuiri „poeticești”. Deschide șirul în 1805, cu Der Messias de Fr. G. Klopstock, transpusă monocord, dar accesibil, în metru popular, în Patimile și moartea a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o Mesiadă, unde tânguirile Mariei evocă bocetul ritual, larg receptată în
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
unde prin țigani să înțeleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecând”. Pentru prima dată în literatura noastră, B.-D. avansează și argumentează nevoia de ficțiune artistică, investind cu importanță similară realității istorice „înțălesul poeticesc” al unei scrieri. În acest sens, el invocă, ironic, surse fanteziste pentru conținutul faptic al Țiganiadei, numind „izvodul ce am aflat la mănăstirea Cioarei” și „pergamena” sau „hârțoaga de la mănăstirea Zănoaga”, surse comentate apoi, în note, serios, candid sau pseudo-erudit
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
câteva care demonstrează exemplaritatea acelora. Și mă gândesc la doi poeți celebri: Mihai Beniuc și Eugen Frunză; primul de o notorietate constantă din 1944 încoace, celălalt speranța oficială deja validată, în plină ascensiune dar nu și unanim acceptată de obștea poeticească. Și vom mai face o excepție de la regula cercetării noastre, conform căreia am cules din presă pentru fiecare problemă ceea ce am găsit, în ordinea derulării ei, neselectiv și nepărtinitor. De data aceasta vom selecta comentatorii și vom alege unul „nededulcit
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Otiliei Cazimir și ale Luciei Mantu, precum și proza lui I. I. Mironescu; doar răsfățatului Ionel Teodoreanu îi reproșează „imagismul prețios”. Nu gustă „rodomontadele” lui I. Minulescu și nici „poemele cu îngeri” ale lui V. Voiculescu sau „dadaismul autohton” al jocurilor poeticești ale lui Ion Barbu. Se lasă însă câștigat de forța eruptivă a poeziilor lui O. Goga și de poemele, de un serafism tulburător sau de o titanică vigoare, ale lui T. Arghezi. Având antene mai bune pentru poezia prozei, îl
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
loc că: „A socoti că poate Un om să facă toate Oricîte va gîndi, Nu-i duh dă istăciune Și n-o va dobîndi.” Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești. Și facerea Începe prin zăgăzuirea dialectului, prin punerea de hotare, stavile În fața unei oralități slobode. Frica de a greși este aproape mistică la Ienăchiță și, sub puterea ei, poetul scrie mai sus-pomenitele Observații sau băgări de seama asupra regulelor gramaticii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timp inocentă și „perversă” (savantă) a lui Eugen Simion. Ienăchiță are „convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime”. „Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești”. De aceea: „Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trebuie să vrei să știi, ca să trebuiască să poți ucide tot, ca să poți sufoca o particulă a universului. Am rămas la gândirea despre persoana d-voastră, știți, și sper și eu, dinspre partea mea, să fiu gândit, până când întregul rahat poeticesc trebuie să se întărească, și în sfârșit să se multiplice, ca o încăpere care trebuie să devină mai densă prin vorbire. EA: Și în urma unei ocazii să crăpi întâmplător? EL: Tocmai d-voastră uitați clipa..? EA: În clipa prezentă din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Cronos. În noul context semantic, incipitul fixează motivul schimbării. Aflat pe drumul simbolic al despărțirii de inocență, traversând râultimp ireversibil, poetul pierde inelul - simbol al formei perfecte, al valorii absolute, al nuntirii cu zânapoezie sau cu muza inspiratoare, cu „limba poeticească“, cu ficțiunea înaltă. Basmul însuși coboară în vale, în lume, „în stradă“ și devine oarecare poveste. Motivul singurătății devine simbol al condiției umane și, implicit, al existenței creatorului. Metafora cu valoare simbolică aduce în context o undă difuză de neliniște
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a dizolvat în iubire... Ea e iubire. Atît. Ea 2: (Ei, fir-ar să fie) Și eu ce sînt! Eu sînt soție, nu? Eu m-am dizolvat în cada cu rufe și în cratițele de mîncare, da? Mamă, ce învîrtituri poeticești îmi vinde mie dumnealui! Aia se dizolvă în iubire, vezi dumneata, și eu în corvoadă! Și tu? Tu te evaporezi, da? Păi sigur, se eterizează dumnealui că nici nu mai poți pune mîna pe el... nici în casă, nici pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Cronos. În noul context semantic, incipitul fixează motivul schimbării. Aflat pe drumul simbolic al despărțirii de inocență, traversând râultimp ireversibil, poetul pierde inelul - simbol al formei perfecte, al valorii absolute, al nuntirii cu zânapoezie sau cu muza inspiratoare, cu „limba poeticească“, cu ficțiunea înaltă. Basmul însuși coboară în vale, în lume, „în stradă“ și devine oarecare poveste. Motivul singurătății devine simbol al condiției umane și, implicit, al existenței creatorului. Metafora cu valoare simbolică aduce în context o undă difuză de neliniște
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sterilitatea, rod al legământului de castitate făcut în calitate de cleric. Fiul său natural Giovanni, făcut cu o gitană din Provența, acceptat în casa sa după câțiva ani și în cele din urmă înfiat, deși de-a dreptul ostil preocupărilor intelectuale și poeticești ale tatălui, va fi secerat de aceeași ciumă care i-o răpise cu ani în urmă, pe Laura, blonda de la Avignon; îi va muri și nepoțelul Francesco, după care va primi lovitura de grație: va fi părăsit pe neașteptate de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Interpretând cuvântul folosit de Ovidiu în versurile: „Ghieții țineau într-o vreme, acum Flaccus ține Râpa scump-a Dunării, el singur cu sine” (în traducerea lui Miron Costin), Cantemir consideră că poetul latin a folosit aici pe flaccus „din slobozenie poeticească, decât din trebuința adevărului”, vrând să arate că singularul pentru plural poate însemna că este vorba de un nume etnic și nu de o persoană. Acest lucru rezultă limpede din traducerea lui Eusebiu Camilar: „Când comandase Flaccus aicea la hotar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nelimitat credit tinerilor dar, de regulă, a mizat corect. A urmat directoratul Teatrului Național (el mi-a jucat prima piesă, "Tango la Nisa"), cea mai fastă perioadă a omului de cultură Corneliu Sturzu, ce i-a oferit inclusiv fertile sugestii poeticești (a se vedea împlinitul poem "Camera de recuzită"). Atunci și acolo a început lupta poetului cu sine, întru abandonarea compromisului ocazional festivist căruia îi mai plătise tribut din când în când; versul a câștigat evident în substanță și-n altitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]