98 matches
-
o cămașă de forță. Epura textuală semnifică o încătușare a unei senzualități indomptabile, a unei naturi sangvine a cărei expresie se arată înclinată spre refuz, sfidare, violență. De aci ia naștere o reacție de înciudare, de revoltă chiar împotriva uneltelor poeticești, împotriva limbajului propriu, caricaturizat și suduit în fel și chip: "o limbă spongioasă, plină de bale, care linge asfaltul în fața academiei și colțul dinspre cișmigiu al editurii militare. închide pliscul, bă! mucles! într-o lume de căcat nici în curtea
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
lor mă subjugă. / Și le aud gemînd ca fugă / În toamna ce lui Bach o cer / Să-mi fie unicul mister" (Cuvintele narcotice de ieri...). Ori printr-o mai cuprinzătoare mișcare cinestezică devin trăsătura relației dintre Logosul divin și graiul poeticesc: Prin aceasta sunt un compus al tuturor cuvintelor / Pe care gura lui Dumnezeu le-a cunoscut, / Astfel vărsat în cantic / Și luînd ipostaza parfumurilor și ale sunetelor" (Lui Baudelaire). Evident, în calitatea sa de adorator al muzicii, Miron Kiropol e
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
modestă a confortului modern, precum și într-o îmbătrînire cochet-prematură. La bufetul sătesc nu sînt excluse, în acompaniament de țuică fiartă, discuțiile amalgamate, bunăoară despre crescătoria de melci și... Roland Barthes. E ca și cum un individ ar purta un frac peste cioareci. Poeticeasca evaziune are o constantă picanterie stilistică, o extravaganță moale ca un soi de revanșă asupra cedărilor: „Ninge peste această localitate idilică despre care/ se spune că ar avea și un telefon// cît de frumaosă este iarna la noi în Balcani
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
s-au pus pe denunțarea misteriozității și pe transformarea iubirii în ceva strict repugnant". Ș.a.m.d. Latura ardelenească a relativizantului Al. Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă, drept producte miraculos izvorîte din neant, genialoide unicități, incomunicabile cu trecutul, ci, așa cum e normal, fenomene pe filiera unor evoluții. Tradiționalul simț istoric al Școlii (Școlilor!) ardelene
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
bună seamă, pentru copii, cînd nu mai fugi de-acasă, ci deodată cu casa: "Ești ca în vîrful unui munte urcat, călcînd piatră cu piatră și acum parcă unde te duci, unde ai treabă, cu munte cu tot odată." Filozoficale poeticești, tot ce rămîne, peste vreo două generații, din volumul ăsta. Nu traseele copilăriei - e mai interesant un popas pe Discovery decît oarece baliverne despre lună, sau despre poli, nu morala, sănătoasă, dar fugită, o clipă, de-acasă, nici măcar pozele, bulbucate
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
e o exorcizare a iubirii boala e o exorcizare a bolii” (Viață după viață). Și chiar: „mi se fîlfîie că pot fi eu ori alt nefericit” (ibidem). Iubind varietatea care e o promisiune a fluxului vieții și deopotrivă a emisiei poeticești, Ion Cocora deplînge monotonia (Mereu același idol). Nu-l impresionează nici praful, simbolul universal al nimicniciei. După ce enumeră cîteva din efectele sale distructive, ajunge la o sarcastică recuzare: „Praful care se desfată ca un gurmand veritabil cu iluziile poeților celebri
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
care ,se visează" invers, de la obiect la subiect. Astfel subiectul devine un automat care înregistrează datele palpabile ale mediului ambiant, alcătuind inventare, compunînd procese-verbale. Ceea ce, cu fiorul unei inovații, Camil Petrescu reclama pentru proză, devine, iată, o țintă a scrisului poeticesc: , Totu-i adus în ordine: și valizele și aparatele de radio/ și scurtele de piele și cafeaua-filtru/ și șuncile tale fumegînd departe,/ sub cămașa în carouri./ Marea, vasul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcertați făcînd pe domnii.// Bere, biscuiți, răcoritoare
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
programatic, violent, fără rest. Dacă ne întrebăm precum autorul postfeței culegerii aici comentate, Mircea A. Diaconu, ce șanse mai are poetul să-și recîștige „condiția originară”, nu putem a nu avea în vedere natura individualizată spre care aspiră orice plăsmuire poeticească, „trădarea” sa față de tot ce o precede. Depinde cît de departe poate merge această indispensabilă „trădare”. Antiestetismul lui Nicolae Coande (căci aceasta pare a fi direcția disociativă urmărită) țintește cu temeritate renegarea sonoră, blasfemică: „Toată iarna am purtat după mine
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
el - care-l vor necăji pe Perpessicius, cînd observă că Ana „fuge de rimă cu obstinație” și „truchează” versul alb, a cărui grație, însă, din aceste pricini, se „evaporă”).9 Pe jumătate, toate astea sunt greșeli mai degrabă omenești decît poeticești și ar putea fi scăzute din exigențele cuvenite unui poet. În orice caz, generalul protector nu le bagă în seamă cînd îi scrie Anei Cuvîntul înainte la primul volum (Ana i-l va dedica pe următorul), considerînd versurile „albe ca
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
de-a se manifesta plenar și fără zăbavă îl caracterizau, indicînd parcă presentimentul unei neîmpliniri. Și, într-un fel, o atare neîmplinire s-a produs. Știu din propriile-i mărturisiri că, din păcate, cea mai mare parte din producția sa poeticească a rămas în manuscris, probabil nefinisată. Dar frisonul neîmplinirii i-a fost indus mai întîi de o biografie dureroasă. Orfan din fragedă copilărie (părintele i-a fost ucis de către torționarii Securității, în închisoarea de la Sighet), crescut de rude, găsindu-ș i
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
de cimpanzei cu aripioare, mă regăsesc în mijlocul papagalilor periați, ca un flașnetar destul de trist dar și destul de sensibil la muzica mecanică; și care n'a mai învîrtit bagheta caterincii, plină cu inimi de cabotini, de un șir de ani." Blîndeți poeticești, melancolii, șterse în treacăt de cinice umoruri. Și fiindcă am ajuns la controverse, Miscellanea lui P. Nicador & Co. (pseudonimul lui Stere, împrumutat și altora, cu discreția cu care revistele își ascund micile jocuri) răspunde, metodic, așezat, atacurilor la Viața Romînească
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
dat seama că el era, în ciuda declarațiilor, un indiferent mult prea încăpător. Mulți prieteni, poeți, roiau ca niște sateliți în jurul său. Dar eu știam că ei cu toții se învârteau înșelați că în jurul unui astru de gheață sub focul clamărilor impecabile poeticești. Am mai scris întâmplarea. Ne întorceam vreo cinci-șase înși de la Vaslui, Huși... Pe la Buzău, ieșisem pe coridorul trenului și stăteam rezemat de fereastră deschisă a vagonului lăsând să mă bată vântul... Perdelele fâlfâia de curent. Era zgomot mare. Nu l-
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
puterii sau mituirea martorilor, scris la două mîini de către M. Ivănescu și regretatul Iustin Panța. Imaginea critică ia naștere din succesiunea unor secvențe epice, care mustesc de un haz derivat din ideea dedublării auctoriale - să recunoaștem, extrem de rară în universul poeticesc - exploatată cu o fantezie ce, gustîndu-și cu delicii progresia, nu-și pune piedică. Rezultă o revărsare a substanței așa-zicînd critice peste buza formelor uzuale, substanță care, intrînd în atmosfera corosivă a ironiei, suportă o captivantă restructurare, o jucăușă schematizare aidoma
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
plasmatice par a izvorî din procedeele acesteia, cu nota de prospețime pe care scriitura o poate acorda unor factori fatalmente rodați în sfera culturii poetice. într-un context în care, de la optzeciști încoace, dar și anterior, la destui șaizeciști, glasul poeticesc era avîntat, ori cel puțin nervos, mînat parcă de-o urgență ce precipita mesajele, autorul Negresei e dintr-odată calm, gustă voluptățile pacienței, cu aerul de-a avea la dispoziție tot timpul din lume. Filmează cu încetinitorul. între datele concretului
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
literar de la Sibiu care n-a lăsat nicio carte de creație originală. Un om fără umbră... Care să fie cauza? Un scrupul excesiv al calității, o apăsare mai viu resimțită a adversităților epocii, o „secare” pur și simplu a debitului poeticesc ori altceva? Fiind dificil a ne decide la un răspuns, ne îngăduim acum a-l percepe pe Ioanichie Olteanu ca pe-o ilustrare a „eșecului”, așa cum l-a considerat I. Negoițescu. Un „eșec” pe care l-am putea socoti o
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
vreo 50 de pagini de versuri. Volumul lui Camil Baltazar (alias Leopold Goldstein), din 1934, de la Cultura Națională, cu portretul autorului, iscălit de Milița Petrașcu. Sonorități diferite, de la acelea mărunte, ca zuruitul unor monede, precum regăsirea cine știe căror iglițe poeticești, pînă la teribile fanfare anunțînd revanșa, revoluția ori, dimpotrivă, restaurația, se agață de sensul echivoc al întoarcerii. Te poți aștepta la orice, luînd această promisiune, cu vagi izuri burgheze, în litera ei. Sensul pe care i-l dă Camil Baltazar
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
post-modernism. Canonul post-revoluționar tinde să fie monopolizat de această grupare activă care știe să-și impună mediatic valorile ei reale (M. Cărtărescu, Stratan, Traian T. Coșovei etc.) dar care nu de puține ori o face prin ștergerea tuturor celorlalte urme poeticești". Subscriem la opinia lui Eugen Negrici. Să vedem acum care sînt criteriile florilegiului oferit de Constantin Abăluță. Sub unghi moral, onestitatea antologatorului consistă în recunoașterea subiectivității fatale a întreprinderii d-sale, care-și asumă, în plan ideal, riscul erorii: "orice
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
în fond, a furnicii printrun ochean întors: „Templul furnicii - un mușuroi la capătul lumii”. Sau într-un context brâncușian: „Pe Masa Tăcerii furnicile țin un concert”. Nu doar furnica se arată a fi un mesager al harului deopotrivă dumnezeiesc și poeticesc. „Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, pe urmele genialului precursor, George Drăghescu contemplă palpitul fragilelor zburătoare, grația lor stîngace: „Doi fluturi se întînesc - stîngaci se salută”. Ori raportează zbenguiala lor la eternitate: „Fluturii în grădină se joacă sau caută timpul?”. Poetica
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
ce "s-au obicinuit la cîntece de doru lelii și de frunză verde". Ajuns magistrat la Lwow, Budai Deleanu își amăgește "ceasurile de mîhniciune" cu cîte o "zburată" în "vîrvul muntelui acestui, unde e sfîntariul muselor", pentru a-și izvodi "poeticeasca alcătuire". Modul absolut dezinhibat în care s-a dedat "frivolităților" artei trădează un caracter ludic de excepție, comparabil prin simțul artificiului și al intuiției absurdului raportat la precaritatea condiției umane cu "bufoneriile" lui Urmuz, iar ca poemă sintetizatoare de modele
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
Astfel că el, cînd cinefilii/ l-au întrebat ce filme i-s/ mai dragi, răspunse « Filmul Lili»". Ni-l reamintim și noi pe prodigiosul poet, ivit intempestiv, alături de M. Ivănescu, "gata făcut" precum un alt ( helio) centru, într-un sistem poeticesc ce părea integral guvernat de nichitolatrie. Să admitem că nici azi Dimov nu e încă suficient de cunoscut, marginalizat în conștiința publică, ocolit, chiar dacă nu fără respectuoase reverențe, precum un caz prea complicat ( alături de, bunăoară, Radu Petrescu, I. Negoițescu sau
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
și nici patria. Poezia lui Brodski însoțește uneori declamativ traseul poetului ocupat de lucruri mundane, dragostea, miracolul existenței, literatura ca mod de viață, pisica ieșind din cadru pentru a intra ca personaj de desen animat în ficțiunile ilustrative pentru cariera poeticească a junelui scriitor, plimbările fără scop și flecăreala în timpul „destinderii” hrușcioviste. În spațiul memoriei își fac locul tot felul de nimicuri, de anecdote, de observații și ficțiuni. Cu aceste nimicuri se scrie o altfel de poezie, mai puțin solemnă, dar
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
lirism ce se dorește dominant în raport cu materia de care nu se îndură totuși a se înstrăina complet și care e povestirea sau, mă rog, povestea. Datele narative nu sînt întrutotul radiate, astfel încît ele se pot distinge în alcătuirea discursului poeticesc, precum o structură delicată pe cale de resorbție. Jaloanele discursului cu pricina ni se relevă drept o sumă de mici acțiuni, circumstanțe obiective, mișcări și gesturi într-o compoziție pe care autorul dorește a o interioriza, a o întoarce adică pe
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
unele momente, o figură de precursor. Mai importantă e însă plenitudinea experienței d-sale, vitalitatea acesteia, de organism care se susține, dincolo de "mode și timp", în autarhia unei incontestabile existențe estetice. Vom încerca să punctăm cîteva din trăsăturile acesteia. Începuturile poeticești ale lui Ioan Flora ni-l relevă, așa cum s-a remarcat, ca pe un "sălbatic", dedat "haiduciei metaforice", pe o nervură intuitiv rimbauldiană. Dar acest strat primordial a fost supus cu tenacitate unei prelucrări, unei discipline care l-a transfigurat
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
în chip de cronică a unei cărți anunțate, după vorba ușor deviată a lui Marquez. Cum va arăta aceasta în forma definitivată pentru tipar, vom vedea. Deocamdată, ne aducem aminte de ceea ce am auzit recitat de poet în diverse reuniuni poeticești și citim ceea ce ni s-a dat de citit. Ce a fost și ce este Ion Mureșan, cel de la 1980 și cel din 1993 se știe." (pag. 254) E curios, ŕ propos de autorul Cărții de iarnă și de rezervele
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
am și ucis cu premeditare - / speranțele în mine, cinci pisoi negri/ lîngă un pîrîiaș/ la țară” (n-am a mă lăuda). E drept, s-ar putea vorbi la Alexandru Petria de-o abordare sexuală care îl introduce în catalogul producției poeticești în vogă, dar care, în fapt, acoperă ingenuități ce nu tocmai ușor s-ar putea constata la alți barzi ai momentului. Sexualitatea devine un instrument al fantazării adolescentine (poetul pare un adolescent perpetuu): „cerul e o oglindă de feromoni/ îngeri
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]