286 matches
-
organizării textuale) și al stilului. De certă utilitate sunt considerațiile lui Alexandru George 93 referitoare la cele două etape ale scrisului publicistic arghezian, care constată o evoluție a stilului dinspre zona discursivității, accesibilității, pragmatismului imediat, raportării interesate la real spre poeticitate, alegorie, gratuitate, hedonism estetic etc. Astfel, criticul înțelege pamfletul arghezian drept "un moment extrem al creației sale artistice" și, ispitit și el de o abordare comparativă, va insista asupra afinităților psiho-structurale și de formație literară dintre autorul Agatelor negre și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interioară", și arghezian materializarea (pre)dispoziției polemice într-un demers ludic gratuit a cărui miză fundamentală e arta99. Distincția criticului este întemeiată, însă insuficient exploatată, de vreme ce decupează doar piesele care, în virtutea unei optici comune, întrunesc condițiile literarității: ficțiunea alegorică și poeticitatea. De altfel, propensiunea lirică apare ca o dominantă a literaturii noastre interbelice, alături de pamflet, fapt semnalat foarte de timpuriu de Lovinescu, el însuși polemist de vocație: "El (lirismul, n.n.) orientează universalitatea genurilor și alcătuiește punctul de vedere unic [...]. Critica este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
totdeauna scânteia / ce-mi aprinde ideile până la incandescență”. Acest volum rămâne totuși ca un păcat de tinerețe, ceea ce explică de ce în antologia Zigurat (1979) nu figurează nici un text de aici. Următoarea culegere, Autoportret pe nisip (1966), face sensibil tipul de poeticitate practicat de S., de acum încolo un scriitor fidel lui însuși, fără schimbări radicale de ton și fără cedări conjuncturale importante. Poemele din Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Vântul din oglinzi (1978) sau din Anotimpul încrederii (1974), lipsite de granițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
toate stereotipurile tragice (nu puține) confesiunile poetei nu sugerează dramatic prăbușirea; altfel spus, tristețea sa, comunicată apăsat, e cea a condiției umane în totul, fenomen normal, ineluctabil, de unde ca la Sadoveanu transferul într-o mâhnire calmă, inclusiv un fel de poeticitate a neliniștii care finalmente se dezagregă. Un antidot al tragicului e cântul, acesta oferind cel puțin iluzia depășirii: "Cântând, încerc să ies din moarte / Și moartea totuși nu se curmă..." Neputința surmontării marasmului, neputința de a escalada munții lumii, declanșează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
încântătorul Poem despre Domnișoara Gabriela Șerban și despre unica noastră întâlnire la o expoziție suedeză de pictură; de astă dată, fantezistul transferă în supratemporal un fapt care în sine nu spune nimic. Montajul favorizează sensurile, care, practic, sunt repere ale poeticității. Un alt eșantion e La Piatra-Neamț sau voilà purquoi j'aimais Rosine. Scenariile lui Mihai Ursachi, unduitoare, bazate pe ambiguizări, pe alunecări în ficțional, propun ca într-o partitură muzicală tranziții subtile de la un regim expresiv la altul. Scepticul flegmatic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
simțurile, toate ("cinci ursoaice cu nările aprinse") deschid porți sublimului; gândul însuși e "o dâră de sânge cald". Nopți de mătase (în Presimțiri de toamnă) refuză melancoliile, stările depresive: "Stele puternice se aprind și se sting: / Precum răsuflarea bărbatului tânăr..." POETICITATEA VISULUI. Cu tripticul Tirania Visului, disponibilitățile poetei ating cote maxime. Motive de vis? Orice moment al realului care transcende în ficțiune e, de când lumea, sursă de aventură poetică. Pe mari întinderi efuziunile lirice eminesciene sfârșesc în vis; meditativul Rilke se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ale poetei, care să fie oare mai relevantă? Nu te poți opri la una singură, la un gest, la o scenă, la o reacție anumită, și tocmai această legănare în clarobscur, în muzical (adică în necuvânt) și în inefabil conferă poeticitate actului confesiv. Mai mult încă, toate acestea, dimensiuni ale unui ceremonial, instituie substanța discursului. Așteptare vagă, iluzie, tumult, anxietate acestora li se contrapun simetric trăsături moderatoare ca dor, detașare, melancolie; toate, finalmente, fuzionează într-o stare de dulce întrepătrundere în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Strada este inițiativa mea". "Cărțile nu-s decât iubiri / conservate, istoria pusă-n borcane..." Preocupări de stilistică genetică sunt de găsit și în Orașul de sub varul pereților (1994); șochează aici eforturile de penetrare, dincolo de forme și norme, în însăși esența poeticității; sare în ochi reflecția vizionară tinzând spre esențe. Arta magicianului de cuvinte se vrea mântuitoare, dar starea de bucurie spre care râvnește George Vulturescu e curată iluzie: "Mi-e frică de fiecare vers nou, mi-e teamă să-l scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oieresc, din care se selectează un ins cu anumite calități, ce urmează a fi „nuntit”: adică să experimenteze moartea în chip năprasnic și într-un cadru feeric. Cîntecul „epic” i-a dat forma cea mai dezvoltată și semnificativă sub raportul poeticității. La polonezi, alegoria a fost asimilată în compoziții orale numite dume, scurte narațiuni epice unde se înfățișează aspecte de viață feudală, îndeosebi din mediul orășănesc ori de curte. În dumele centrate pe ideea morții, dezvoltarea dramatică are la bază o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Severin, PRA, I, 479-480; George Șipoș, Mai nimic despre „lirica niponă”, RL, 1999, 13-14; Olimpia Iacob, „Axolotul”, CL, 1999, 3; Carletta-Elena Brebu, „Improvizații pe cifraj armonic”, ATN, 1999, 8; Ion Roșioru, „Improvizații pe cifraj armonic”, CL, 1999, 9; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 436-437. A. St.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
o stilistică de factură semiotică, raportarea la semiotică făcând din stilistică o disciplină integrativă, unificatoare, generală și poate fi considerată o metodă unificatoare de analiză a textului literar. Ileana Oancea propune o lectură stilistică a poeziei, înțeleasă ca meditație asupra poeticității, vizând o interpretare tipologică, integratoare, care să nu piardă totuși sentimentul unicității experienței estetice, ca experiență profund existențială. Totodată, "infuzia de creativitate" pe care o presupune critica stilistică, "dezvoltând subtextual un sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan alternativ etc. ale deceniului românesc 1993-2003, scrierea se distinge prin marea deschidere către trecut, prin poeticitate, în fine, prin textualismul definitoriu. Textele de la Monte Negro poartă o mare încărcătură culturală și, în același timp, își revelează autenticitatea, în sensul angajării existențiale. Livresc și autenticitate, textualism și angajare existențială, cam aceștia ar fi termenii subtilei ecuații a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
1999, 28; Nora Iuga, Când Filimon, când Filaret, RL, 1999, 33; Radu Voinescu, Cartea jubilațiilor, LCF, 2000, 4; Ion Roșioru, „Textele de la Monsalvat”, CL, 2000, 7; Cistelecan, Top ten, 47-48; Grigurcu, Poezie, II, 384-388; Micu, Ist. lit., 695; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 428-429; Florin Mihăilescu, Poetica spațiului apocaliptic, VR, 2001, 5-6; Al. Pintescu, Postmodernism și postmodernisme, ST, 2001, 9; Bogdan Alexandru Stănescu, Camera cu molii, LCF, 2002, 37; Constantin M. Popa, Provocări și imprudențe, „Mozaic” (Craiova), 2003, 11-12
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
sa estetică și pentru caracterul național, folclorul se cuvine să fie principala sursă de inspirație a unui scriitor. Familiarizat cu metodele istoriei literare, S. studiază originea și evoluția creației populare, pe specii. Poezia a apărut în faza „juniei” omenirii, iar „poeticitatea românilor” este moștenită pe de o parte de la romani, pe de altă parte este determinată de mediul geografic. „Legendele mitice”, adică basmele, descind din mituri străvechi, ariene, originare din Asia și evoluează spre „narațiuni epice”, tot mai sărăcite de miraculos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
de Benjamin Fondane, „Le Monde”, 1996, 12 iulie; Vasile Gârneț, Poeți basarabeni editați la Paris, „Contrafort”, 1996, 10; Gheorghe Crăciun, Bacovia în franceză, „Paralelă 45”, 1996, 1; Mircea Anghelescu, Bacovia, între traductibil și intraductibil, RL, 1998, 25; Gheorghe Crăciun, Între poeticitate și pragmatism, OC, 2001, 47; Gheorghe Crăciun, Traseu recompus, OC, 2001, 63; Serge Fauchereau, Préface à un roman d’amour, „La Quinzaine littéraire”, 2001, 807; Edgar Reichmann, „Composition aux parallèles inégales”, „Le Monde”, 2002, 4 ianuarie; Marta Petreu, Poeți români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
să evadeze din amintire în legendă. Dar pe scenă nu se joacă o singură piesă, ci, concomitent, câteva suprapuse. Travestiul, înscenarea misterului nu au atâta putere cât să biruie nefericirea și singurătatea de generații. Și din nou, predilecția barocă pentru poeticitate, simbolistică și culoare (marea este, la B., un personaj și o metonimie recurentă). Chiar dacă în al treilea roman, Capra neagră, scriitorul părăsește ambianța orientală, alegând un cu totul alt spațiu (Berlin, Sibiu, Mediaș), voluptatea poetizării picturale se păstrează intactă. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
ale limbajului poetic: funcția imitativă și simpla valoare instrumentală. Pornind de aici, drumul poeziei va depăși un alt jalon, cel romantic - mizând preponderent pe expresia emotivității și pe imaginația creatoare -, pentru a ajunge, treptat, la ipoteza de uz curent a poeticității, ca formă aparte de mânuire a limbajului. Dintre volumele anterioare exilului, acestea două își trădează continuitatea speculativă cu variantele sintezei dedicate, dincolo de Atlantic, modernității: Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch (1977) și Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Pius Servien de a asocia liricul unui continuum, în contrast cu ceea ce este caracteristic limbajului științific, se dezvoltă o analiză a limbajului poetic ca structură topologică, pur calitativă, în care se distinge între constructul teoretic și manifestările sale, între starea ideală de poeticitate și diferitele ei aproximări textuale. Se regăsesc aici idei disparate, cum ar fi cele de teoria reprezentării (Gestalttheorie), din Umberto Eco („opera deschisă”), din Roland Barthes (pentru care „cuvintele produc un fel de continuum formal”), din formaliștii ruși (în modul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
de aur la cadavru în descompunere, APF, 2000, 6; Gheorghe Grigurcu, Analiză lirică, RL, 2000, 40; Lucian Scurtu, O (re)numerare de texte, „Vest”, 2000, 491; Bucur, Poeți optzeciști, 129-135; Cistelecan, Top ten, 171-174; Grigurcu, Poezie, II, 142-153; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 365-367; Mihai Vakulovski, Din malaxorul lui Ioan Moldovan, APF, 2001, 2; Dicț. scriit. rom., III, 269-271; Irina Petraș, Locuri poetice sau Despre „mainimic”, APF, 2002, 7-8; Dicț. analitic, IV, 641-643. M.In.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
urmași, Deva, 1999, 135-143; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 148-151; Marta Petreu, Conversații cu George Vulturescu, APF, 2000, 9; Bucur, Poeți optzeciști, 224-228, 233-236; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 103-109; Grigurcu, Poezie, II, 548-560; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 465-469; Regman, Ultime explorări, 100-105; Rotaru, O ist., V (2000), 513-518; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 299-301; Gheorghe Grigurcu, Un poet al Nordului, RL, 2002, 35; Marius Victor Chivu, „Nord, și dincolo de Nord”, OC, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
rol strategic. Lăsând domeniul poeziei neacoperit, creând o "casă goală" în sistemul literaturii, acesta va deschide un spațiu de afirmare literară pentru viitoarele "genii naționale". Toate literaturile reinventate în secolul al XIX-lea s-au sprijinit pe o mitologie a poeticității, tocmai pentru că geniul francez nu exploatase această disponibilitate a limbajului. Într-un fel, se poate spune că în construcția lor, acestea au recuperat materialele verbale și proprietățile lingvistice rămase nefolosite. Cu resturile de la piramida geniului francez al limbii s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
literar, dependentă de circumstanțele sociale și politice ale actului artistic, se transformă odată cu propozițiile târzii ale lui Roman Jakobson într-o "esență": legând poezia de structura limbii, de organizarea sistemică a semnelor în paradigme și în serii paralele, ele constituie poeticitatea ca nucleu dur, imuabil, al textului literar. Astfel, constelația de concepte din anii '60 convertește moștenirea formalistă, conferindu-i radicalismul dar și forța de circulație a unei teorii 40. Interesantă e arheologia acestei construcții conceptuale târzii. Jakobson avea să mărturisească
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu prin vorbe, ci prin fapte", notează Heliade Rădulescu într-un text din 1868. Și continuă: "Poeții în fapte sunt mai sublimi decât poeții în vorbe"98. Cum ajunge un om să fie, prin el însuși, poezie? În ce fel poeticitatea străbate existența, gesturile, acțiunile unei persoane? Trebuie să recunoaștem aici ideea romantică a "poeticității generalizate", care presupune o transfigurare a realității prin diverse "încarnări" ale poeziei. Concret, e vorba de transferul unor elemente poetice, care țin fie de tehnicile prozodice
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Și continuă: "Poeții în fapte sunt mai sublimi decât poeții în vorbe"98. Cum ajunge un om să fie, prin el însuși, poezie? În ce fel poeticitatea străbate existența, gesturile, acțiunile unei persoane? Trebuie să recunoaștem aici ideea romantică a "poeticității generalizate", care presupune o transfigurare a realității prin diverse "încarnări" ale poeziei. Concret, e vorba de transferul unor elemente poetice, care țin fie de tehnicile prozodice, fie de caracterul specific al figuralității, asupra formelor de viață sau asupra ipostazelor naturii
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
adevărul lor întreg, real și definitiv 100. Această reprezentare ne ajută să înțelegem cum gândea Heliade Rădulescu și mai ales unde căuta "adevărata" poezie. Istoria antică și contemporană, evenimentele recente care au zguduit societatea, revoluțiile și acțiunile eroice mustesc de poeticitate. Totul poate deveni poezie printr-o procedură foarte simplă de dublare. E suficient ca un gest să se oglindească, să reverbereze, să lanseze o mișcare alegorică. Lectura poetică a unui fapt, a unei acțiuni sau a unui om trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]