286 matches
-
autorul creației nu este o persoană, deși o presupune, ci "mașina de fabricat prin cuvinte starea poetică", un mecanism lipsit de identitate. Oricât de ciudată ar părea această afirmație hiperrealismului acaparant al contemporaneității noastre, ea semnifică o Ultima Thule a poeticității, pe care, ca să facem recurs la interculturalitate, așa cum procedează cu inteligență Marius Ghica, o putem asemăna concepției indiene asupra Vedelor, lipsite de autor, întrucât Divinitatea nu gândește, fiind (inclusiv) gândirea. În acest context, nu ni se pare disjunctă includerea în
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
descripții și de îndelungi portrete în sepia e una mai degrabă specifică poeziei. Naturalețea rezolvărilor oricărei tensiuni interne, glumele niciodată prea îngroșate, coborârile succesive în subteranele textului, senzația de pamflet calin la adresa deprinderilor scriitoricești, toate acestea ambiguizează până la pragul permis poeticității. Și numai ei. Ce altceva este fragmentul care urmează, circulând liber în carte sub numele conspirativ de "poveste"? Segmentați-l în versuri și încadrați-l abia după aceea: " Când a ajuns la spital, o liniște mare, s-a așezat lângă
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
rar. Croh era diplomatic și tolerant. În schimb mentorul Universitasului a executat, sub ochii mei, câțiva autori cu o ferocitate neobișnuită. Și pe bună dreptate. Unde textele erau promițătoare, însă, tonul lui devenea cu totul altul: rațional, analitic, profund, urmărind poeticitatea până-n adâncurile văgăunii unde se ascundea" (p. 228). Citind astăzi lista celor care au trecut prin cenaclul din Schitu Măgureanu am putea crede că pentru mulți autori prima lectură publică a fost un adevărat galop de sănătate. În realitate, lucrurile
Și ei au fost debutanți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7851_a_9176]
-
comună) dă scrierii un aer de ușoară melancolie. Acest spirit de vagă tristețe, ce planează asupra faptelor celor din vechime, poate desuet, este principalul element capabil să sugereze o posibilă analogie cu romanul lui Crnjanski. Avem de-a face cu poeticitatea de factură mittereuro-pea-nă a unei lumi care se sfârșește de nostalgia după niște rosturi ale vieții care nu vor mai fi niciodată aceleași. Poezia se află însă în fibra autoarei, ea poate irumpe la tot pasul, inclusiv în paginile prea
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
a unei lumi care se sfârșește de nostalgia după niște rosturi ale vieții care nu vor mai fi niciodată aceleași. Poezia se află însă în fibra autoarei, ea poate irumpe la tot pasul, inclusiv în paginile prea puțin dispuse spre poeticitate care se referă la stricta contemporaneitate. Rememorându-și zilele copilăriei, naratoarea (autoarea) își retrăiește singurăta-tea, bucuria și spaima permanentei (re)descoperiri a lumii înconjurătoare. Rod al unei sensibilități cu totul speciale, însemnările trădează, la nivelul simțirii, dar și al realizării
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților cu totul diverse și eterogene în care s-a manifestat la noi simbolismul. În volumele trei și patru este circumscrisă poetica modernismului, accentul fiind plasat asupra poeziei
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
neglorioase, lucrările din Muzeul de Artă din Rm. Vâlcea punctează o stare de grație, pe care te poți așeza atunci când vrei să faci un raccourci în memorie, și pot îmblânzi, ele singure, spațiul de locuire, măcar ca iluzie a unei poeticități ce trece dincolo de obișnuințele vieții domestice. Și, totuși, parcă n-aș încheia aici acest text. Îmi aduc aminte o călătorie la Meteora, în anii trecuți, când, în zidurile mânăstirii de acolo, am văzut pentru prima oară niște osuare veritabile, după ce
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
Paul Celan în toate istoriile literare de limbă germană, prin limbajul său concentrat și fantast - datorat nu numai talentului, ci și anilor petrecuți la Radiodifuziune, unde lucra cu „fărâme” sonore și cuvinte „lipite” uneori aleatoriu). Limbajul Hertei Müller atinge aceeași poeticitate, o șlefuire laconică de bijuterie în contrast cu sumbra mizerie descrisă. Îmi vin în minte diamantele din prăpastia în care oștile lui Alexandru cel Mare aruncau hoituri pentru a fi ridicate în gheare de vulturi și aduse „vânătorilor de comori”, cu nestemate
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
e chestiune de gust.) O observație demnă de interes e de factură tipologică: „autoînvestirea existențială în actul de a scrie, nemediată de imaginație, necosmetizată estetic, poate genera în unele cazuri (similar, cel al lui Ion Zubașcu) fenomene literare în care poeticitatea ar trebui reformulată”. Demnă de interes, nu și numaidecât îndreptățită. Nu văd, de pildă, de ce descrierea aceasta i-ar viza exclusiv pe Marius Chivu și pe Ion Zubașcu, și nu, odată cu ei, pe mulți, pe foarte mulți dintre poeții activi
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
o dictatură ce le permite doar să îngroape cadavrele disidenților venite pe râu. Cu câțiva ani înainte de 1989, întâmplările din memoria unui debil traduc câte ceva din personalitatea și interesele lui. Nefertile la nivelul lexicului, confesiunile au un grad ridicat de poeticitate, semn că, în spatele vocii dominante, o instanță manevrează abil narațiunea. De altfel, problema este mult mai delicată. Dacă la început naratorul are multe simptome din categoria întârziatului mintal, el se dovedește în cele din urmă un psihopat: urmărește și cunoaște
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
influențeze trecerea/ timpului. Pe/ o stradă înecată în noroi, în mijlocul harababurii și al vacarmului, la/ sfârșit de săptămână, când se deschid capacele/ lăzilor de zestre în sat” (p. 308). O referință precisă, de natură emoțională, lipsește. Ceea ce dovedește nu lipsa poeticității (așa cum concluzionează sus pomeniții adversari ai lui Stoiciu), ci lipsa lirismului. Poetul nu ține să mărturisească explicit nimic. Nu e nostalgic (sau, oricum, n-o afirmă în gura mare), nu e melancolic (sau nu se laudă cu melancolia lui). Nu
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
în urma lungii interdicții de care avusese parte. La începutul anilor ‘70, am scris un articol intitulat Automobilul și căprioara, referitor la Universul poeziei, în care îi reproșam lui G.Călinescu absența unei discriminări, care mi se părea importantă, când reducea „poeticitatea” la natura lucrurilor și excludea (sau mai bine zis nu lua în seamă) criteriul istoric al participării lor la lumea poeziei. În fond, eram convins pe atunci, „multe din lucrurile considerate îndeobște poetice își trag această calitate nu (sau nu
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
fost una în care decantarea resurselor interioare s-a desfășurat lent. Deci fără scurtcircuite. Fără cacealmale. În sensul acesta o citește și Simona Sora, în prefața bine intitulată Epifanii. Ca pe un document existențial, prozastic, romanesc chiar, dar strălucind de poeticitate și încordându-se vizionar. Ar mai fi totuși o cale de lectură. Una în care accentul cade asupra unor semnale mai degrabă exterioare. Context, situare în istorie, în cele din urmă formă. Nu cu mult timp în urmă, Magda Cârneci
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
cu ciori reverberațiile rămân în zona spovedaniei literaturizate. Trei secvențe majore reținem din acest portret al artistului în tinerețe. Mai întâi relația tensionată cu tatăl propagandist, apoi faza educației social-artistice, și, în fine, revelația spirituală. Ștefan Baștovoi păstrează ceva din poeticitatea auroralului, chiar îngustată frecvent de inciziile istorice ale unui bolșevism rapace, straniu compromis când și când de un tată supracalificat ideologic, dar ineficient în plan formativ. Merita în romanul lui Baștovoi o mai mare acoperire nostalgia activă a tatălui pentru
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
exagerând puțin (dar puțin!) putem pretinde că prin chiar natura ei poezia este oarecum «s.f.», că «poezie s.f.» bună este orice poezie bună și că, una peste alta, ipotetica specie e un nonsens, ea dizolvându-se în marea largă a poeticității «obișnuite»” (p 136). Tema călătoriei în timp, continuă criticul (o temă, pentru proză, s.f.) este, în ultimă analiză, una cât se poate de tipică pentru poezie. Nu știu ca o astfel de îndrăzneață observație să se mai fi făcut în
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
în cartea sa El irracionalismo poético. El símbolo (1979), recurge la simboluri produse printr-un lanț de asocieri iraționale pentru a produce emoție în absența înțelegerii și a explicației raționale. Antonio Gamoneda ignoră convenția și în privința tiparelor formale. Considerând că poeticitatea există independent de acestea și de genurile literare, își scrie poemele în versete, fără rimă, pornind de la ritm, factor fundamental de intensificare a expresivității, a capacității de sugestie, cu implicații semantice. El impune astfel cititorului un anumit tip de lectură
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
roman, Moștenirea familiei Bildungsroman (2005), recrea o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice. Al doilea roman, Orașul jumătăților de înger (2010), livra cititorului un melanj fastuos de burlesc și poeticitate, pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în roman, în proza scurtă drumul către sens este pavat cu istoriile unor inexistențe. Ceea ce înseamnă că eroii
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
poate că revoluția lui poetică, dacă e o revoluție, este sintetizabilă în formula pulverizării eului, a oglinzii sparte? Nu ar servi teza cărții cunoașterea participativă din poezia lui Lucian Blaga? Unde îl situăm pe Bacovia? Nu schimbă și el paradigma poeticității? Nu ar fi mai potrivit să vorbim în cazul modernității, dacă Ion Barbu este un model al ei, de o revoluție colectivă avangardism-Arghezi-Blaga-Ion Barbu-Bacovia, cu accepții personalizate, dar cu declanșarea relativ simultană, într-un sens particular al radicalităților? Nu are
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
aliaj de inocență juvenilă și viclenie retorică, o remarcabilă capacitate de versificare și, în general, o dexteritate combinatorie uimitoare la un tânăr de numai douăzeci și unu de ani. Succedate cu o deplină naturalețe, prin exercitarea, parcă, a unui reflex involuntar al poeticității, cele mai șocante asocieri imagistice și cele mai plastice permutări în interiorul câte unui registru verbal se validează și se consacră singure, cu acea capacitate a reprezentărilor artistice de a forța și forja realitatea. Bulgări de lumină înfulecați cu lăcomie, lapte
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
expresiei poetice proprii Angelei Furtună. Dacă stâlpul rigorii, Boaz, ar simboliza stringența, dar și stridența sloganurilor intelectualiste și sociale din poezia ei, stâlpul îndurării ar putea fi întruchipat de aerul de idealitate, noblețe și puritate al acesteia, ca și de poeticitatea ce topește fibrele raționalismului în plasmă lirică. Gesticulația moralizatoare în exces, ca și profunziunea culturală ar fi putut ucide poezia Angelei Furtună, care își trăiește însă firesc rostirea cu toate împovărările ei, poate în virtutea unei percepții de tip tradițional, conform
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im)previzibil, realizând, mai mereu, cum spune naratorul Cronicilor, „o lume de o nebunie subtilă, insesizabilă și deopotrivă devastatoare”. Cronicile
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
unui spectacol de teatru societar lipsit de orice urmă de vibrație pozitivă și însemnătate... Sunetul puternic al simfoniei macabre a timpului postmodern se simte mișcându-și trupul greoi și lipsit de expresivitate în universul lăuntric al unui tablou fără o poeticitate anume, dar descompus în mii de bucăți de către rațiunea unui artist al zilei complet anonim... Pe acordurile acestei muzici dizarmonice atât de nelalocul ei, mare parte dintre veteranii nonagenari ai celei de-a doua conflagrații mondiale și-au aflat sfârșitul
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Ioan Nistor spunea: „Corina Petrescu ne supune acum atenției un nou volum, pe care și-l intitulează arghezian „Creion”, în care autoarea în cea mai mare parte își ia răgazul de a zăbovi grațios lângă imagini, spre a le surprinde poeticitatea.” Un exemplu elocvent de poetică în imagini este și „Trecere”. „Numai nuferi albi/ mișcându-se/ ireversibil/ în oglinda timpului.” Cadrul este feeric, senin, paradisiac, de basm, iar detaliile sunt precise. În „Primăvară” - „vânt/ zburând/ printre păpădii” - sau în „Melc” - „rouă
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Platon, cultivarea mitemelor păgâne (mai rar), sau creștin-biblice - de la „Geneză“ / „Facere“ până la cele mesianice (frecvent), pe „adâncul calmei creste“ barbiene, ori conjugarea acestor miteme, fie în spațiile lirice dintre elementele (cele cinci) dominate de foc, fie în spațiile (tot ale poeticității) dintre simbolurile / figurile oculte ale muntelui / piramidei, peșterii / nestematei (smarald) etc. - se amplifică, se iluminează, ba chiar „cad în amurg“, desigur, și în „corola“ poemelor din al șaselea volum, «Nunta Cuvintelor», de N. N. Negulescu. Eroul liric negulescian se încearcă - ori
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
dormitorul cu mobilă din lemn de brad, unde atârnă oglinda, busuiocul. Lingura de lemn reușește să-mi redea și gustul bunătăților gătite de mama. Bucățica de pământ, locul de veci a celor dragi, care continuă să trăiască în inima mea.” Poeticitatea creațiilor lui George Goldhammer prezintă o singularitate, care se confundă, practic, cu sfera intimă a planetei Pământ. Trăindu-i sensurile și pătrunzând în mecanismul lor decodificat de către autor prin explicații voite la subsolul fiecărei lucrări în parte, ai șansa de
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]