134 matches
-
înfăptuirea visului miticei „vârste de aur”: „Oameni ai viitorului. Tot ce spun în această carte va fi într-o zi/Ca legendele care le asculți fără să le crezi”. Odată cu ideile despre poezie V. își schimbă și modul de a poetiza. Din (oarecum) reportericească, în orice caz vizualizantă, lirica lui devine discursivă: încă din poemele românești de după Incantații prodigiosul imagist începuse să-și dezartificializeze versurile, iar propensiunea spre discursivitate se profilase mai înainte, în Ulise. Evident, discursul asumat implică structurarea, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
final a expoziției de desene, acuarele etc.; În realizarea laturii plastice a proiectului se pot avea în vedere și următoarele idei generale: la Bacovia, culorile sunt prezențe fizice; eul bacovian este uneori „un altul”; Bacovia depoetizează, deformează realul, în vreme ce Eminescu poetizează realul; lirica bacoviană exprimă ipostaza supremă a blestemului de a trăi. (M. Petroveanu) Portofoliul Un portofoliu la limba română poate cuprinde: lucrări scrise curente; teste criteriale; răspunsuri la chestionare/interviuri; compuneri libere; creații literare proprii; înregistrări audio - video; prezentatrea unor
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
maiorul Șonțu a căzut rănit în fruntea batalionului său. Se află cum căpitanul Valter Mărăcineanu, în fruntea dorobanților, a fost unul dintre cei dintâi care a pus piciorul în reduta Grivița, unde a căzut sub gloanțele turcilor. Moartea căpitanului este poetizată în gravuri speciale. Valter Mărăcineanu e reprezentat cu un drapel în mână, în fruntea soldaților, urcându-se pe parapetul redutei la asalt. Un curent nou de aer sănătos străbate Bucureștii. Un suflet românesc nou este în pregătire... (Id., ibid., nr.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
activează și o funcțiune cognitivă, asociind niveluri de semnificații multiple și încastrate într-o intenție simbolică. Operele imaginației sunt deci și donatoare de sens, deși nu sunt dotate cu claritatea și distincția ideilor, nici cu evidența percepțiilor. Ele animă idealuri, poetizează acțiunea și dau de gândit în sânul unui ansamblu care poate fi numit imaginar. Acest termen desemnează în felul acesta ansamblul imaginilor unui subiect (individual sau colectiv) în sensul că ele formează o lume care permite să nu te limitezi
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Rapsodii românești (1935), poemele din Cruciada noastră (1942); basmele în versuri Povestea ghiocelului (1937), Barbă-Roșie (1940), Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-o vădită propensiune către universul citadin, R. poetizează în Leii de piatră vitrinele luxoase, automobilul, viața elegantă, mondenitatea frivolă, captând rezonanțe și emoții estetizate care îl apropie de lirica lui Ion Minulescu. Descriptiv, este atent la detaliul decorativ, îmbinând indiscreția și rafinamentul. „Subiectul” pieselor sale lirice este luxul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
aceea, mergând singur spre Botoșani, străbătând drumul pe jos, mereu mă uitam la locul acela și mai târziu, când am venit în contact cu poezia lui Eminescu, aceasta m-a fascinat. Și, cum știți bine, nu este român să nu poetizeze, am început și eu prin a scrie versuri și idealul meu era să fiu mare cât Eminescu, să 8 ajung poet la fel de mare ca el. Evident, a fost un ideal nebunesc, de copil, dar ceva adevăr era în idealul acesta
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
găsește întru totul în Dicționarul limbii române contemporane. În majoritatea poeziilor este, în schimb, preluată prozodia din precedentul secol și, odată cu ea, întreaga ei poetică. După toate indiciile, în înțelegerea lui P., cuvântul „poezie” e sinonimul cuvântului „vers” și a poetiza înseamnă a versifica. Tot ce provoacă o reacție oarecare a sensibilității (și nicidecum doar ceea ce, potrivit opiniei lui Vladimir Maiakovski, se poate spune numai în versuri) are, căzând sub incidența privirii sale, șansa de a se face vers, și chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
voluptuos al ideilor, dar și al erudiției, asupra cărora arcuiește întotdeauna un nimb de poezie, este O. și în paginile literare. Având structura unui umanist, el crede că „una dintre cele mai fericite însușiri” ale omului este aceea „de a poetiza orice lucru, după placul său”. A lăsat mult mai mult decât a încredințat tiparului în timpul vieții; scria zilnic, pentru că astfel își regăsea echilibrul lăuntric. Jurnalele de călătorie, adesea sub forma unor epistole, o întinsă corespondență, gândită probabil și spre a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Arabescu, B. Bănulescu, Mălin Bucur, Dem. Codrescu, E. Frăsinel, Firu Magdalin, Radu Vochița. Fixată în tipare clasice, poezia lui Z. izbește, la debut, printr-o senzualitate debordantă. Aproape toate cele șaisprezece piese ale ciclului Trandafirii negri din placheta Rostiri tari poetizează situații erotice, cu etalarea detaliilor corporale feminine. Vibrația cea mai autentic lirică se află în Candoare, poem al ingenuității adolescentine. În versurile din Apoteoz (1933) expresia tinde spre inefabilul muzical, erosul având inflexiuni epitalamice, cu ecouri din Cântarea Cântărilor. Aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
artă și eseistul Claudiu Paradaiser observa că: „La Adrian Podoleanu imaginile obiectelor nu au contururi precise, riguroase, ci se difuzează fluide în spațiul înconjurător, urmărind jocul labil al reveriei și nicidecum formele reale ale lumii obiectuale. Capacitatea pictorului de a poetiza materia se evidențiază, cu predilecție, în acest gen de pictură: Dumitrițele, Freziile, Păpădiile, Trandafirii - în lumină naturală, în vasele de pământ în care s-au născut, ni se înfățișează personalizate, unice forme de sine-stătătoare, bucurându-se și bucurându-ne de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
liric, un poem personal Lume și geniu pe care autorul îl vede ca o "continuare imaginară a dialogului ceresc", inspirat din poemul eminescian și din textele filosofice ale lui Giordano Bruno, dar sugerând și contactul cu ideile hegeliene, pentru a poetiza, encomiastic, un soi de definire a personalității lui Eminescu: "Da, zice Demiurgul lui George Popa pe pământ apare-un ins,/ O altă lume-n lume,/ Cât vecii gândul lui e'ntins/ Și geniu-i al său nume". IMAGINARUL CATILINAR (Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gât lavalieră neagră, cu ochii adânciți în orbite, cu cearcăne insomniace, cu privirile fulgerând rătăcitoare. Astfel de schimbări de directori se datorau probabil unor schimbări politice (la plecarea mea din Aiud, se instalase un al treilea director). Cum eu însumi poetizam sârguincios, așternând cu versuri nicidecum promițătoare (refrenul celor trei sau patru strofe de câte cinci versuri ale unui poem suna: „Aprilie, luna florilor de mai“ - de a cărui absurditate nu-mi dam deloc seama) pagini peste pagini de caiete liniate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vis și aș fi vroit parcă să merg așa la nesfîârșit, atât de dezmierdătoare pentru ochi și suflet e această legănare pe vestitul lac împodobit nu numai de natura splendidă ce-l înconjoară, cât și de misterioasele legende, ce-i poetizează istoria. Cu părere de rău ne-am scoborât din vapor înspre sară când am ajuns la Lucerna. În jurul Lucernei, situată într-o poziție foarte frumoasă la ieșirea râului Reuss din lacul des Quatre Cantons, se ridică munții Pilat, Rigi, Bürgenstock
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toate ale ei, (bune și rele) cu frumusețile și cu necazurile ei, poetului îi rămâne în minte pentru că este casa și atmosfera copilăriei lui, raiul celui mai fericit timp al existenței sale. O va spune în Geniu pustiu, esențializând și poetizând totul: Am zărit întunericul lumei sub un troian de ninsoare, adică într-una din acele colibe cari iarna nu-și mai manifestă esistența lor decât prin fumul cel verde ce tremură asupră-le75. Între topoii esențiali ipoteșteni, biserica și cimitirul dețin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
VI-V i. e. n.) până azi la un Huisman, spre exemplu 142 -, această idee a condiției hotărâtoare a dotării artistice naturale a fost o constantă a gândirii estetice. Cine pretinde să creeze artă înarmat numai cu tehnici învățate poate ajunge să poetizeze bine (să versifice), dar nu e un poet cu adevarat bun, un poet "mare", spunea, în veacul I i. e. n., Philodemos din Gadara. Sau rămâne, mai mult ca sigur, la nivelul mărginit al imitației. Cum a fost cazul așa-numiților "petrarchiști
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a poeziei roadelor. Autorul Coloanei în amiază (1961) cântă nu numai fructele, ca Ion Pillat, cântă toate roadele pământului. Asemenea lui B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Radu Gyr în deceniile interbelice, el celebrează fasolea, cartofii, mazărea, ceapa, sfecla, tomatele, morcovii. Poetizează, adică, alături de fructele edenice ale solului subcarpatic, precum „pere de aur ca luna în noapte”, prune cu „miezul ca fagurii dulci de albine”, și vegetale indispensabile, „prozaice”. Abordând la debut, în stil nediferențiat, obișnuitele „teme majore”, el s-a remarcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
unele fragmente, ușor retușate, în antologiile Poezie (1972) și Incandescențe (1985). Un poem omagial dedicat Elenei Ceaușescu, Floare de suflet (1989), încheie, deloc fericit, o producție prolifică. Proza scurtă (Cei de la casa pândarului...) e insignifiantă la Z., care sentimentalizează și poetizează naiv pe tema „vieții noi”, a „reconstrucției socialiste” ș.a.m.d., sau care în romanele Îndrăgostiții triști și Surâsul iubirii zugrăvește scene de viață obișnuită, impregnate forțat tot de lirism. SCRIERI: Inima omului, București, 1955; Iarba dragostei, București 1957; Rodul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
Și Cimitirul. Cimitirul cu veverițe și mierle. Jos - viața, locuirea și cartea. Sus - boala, lecuirea și moartea. (...) Jos, în vale, vine cine vrea, rămîne cine poate. Sus, în deal, în paradisul veverițelor și-al mierlelor, ajunge cine moare." Gheorghe Grigurcu poetizînd despre "împietrite sub ceruri de-acum/ amintiri studențești/ cum perspective de străzi crem/ cu mereu oblonite ferești", tăifăsuind cu Ovidiu Pecican și Laszlo Alexandru despre cetăți eterne și intelectuali trecători, și Ion Pop, cu ale sale "versuri, deci, despre-un
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
unicitatea tușeului, dar și pluralitatea modurilor de atac, fervoarea, dar și severitatea prin care percuționistul Doru Roman își gestionează fabrica lui de pulsuri, farbe și accente ori subtilitatea, ingeniozitatea, dar și eficiența cu care flautistul Ion Bogdan Ștefănescu desenează și poetizează întreg spațiul sonor, m-au cucerit și mi-au surmontat nostalgiile întreținute de ne-șansa de a întâlni cât mai multe ansambluri de o atare calitate. Cu asemenea interpreți, muzica românească se cade să iasă în lume. O lume în
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
sclavi e profitabil./ Lupte locale pentru putere, creștini împotriva creștinilor./ Filip al Spaniei, catolicul, dezlănțuie Armada peste Canal. Elisabeta,/ protestanta, îi spulberă flota./ Turcii transformă Ungaria în pașalâc și asediază Viena./ Și peste toate se ridică geniul lui Shakespeare să poetizeze ororile./ Bach încearcă încă o dată să ne lege de Dumnezeu.// Decapitările regale și lupta împotriva monarhiilor./ Iluminismul aruncă năvodul rațiunii peste intuiție și imaginație./ Napoleon se războiește cu toată Europa. Revoluțiile aduc/ nenorocire și haos./ Revoluția industrială mecanizează totul. Bolșevicii
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe care tocmai îl traversase, poezia românească se poetizase la maximum, devenise cu totul și cu totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă.( Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
O, rămâi/ Nici somn, nici pat, nici căpătâi/ Visărilor târâți". încă mai poetic, visul în vis cheamă prezența îngerului: Era un vis în vis, discret/ El sta pe umărul meu drept/ Eu mă holbam, firește,/ Apoi vorbeam ca doi copii/ Poetizam prin utopii/ Și ne gustam frățește." E, în această lume, între derizoriu și sublim, un continuu flux de impulsuri, îngerul dă lecții de zbor preopinentei, primind în schimb "mere și umor" - ca pentru echilibru. Un refuz al patetismului, dintr-o
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
ani) nu se mai văd, sau, dacă se văd, nu se mai simt în textele extrem de elaborate. Ca și la Claudiu Komartin, un poet de care Daniel D. Marin se apropie ca formulă și ca expresie lirică, inclusiv scrâșnetele sunt poetizate. Retorica absoarbe viața și o redistribuie după un anumit ritm interior: "într-o seară Oona ne-a chemat în beci/ avea ochii mari negri era serioasă așa/ de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am așezat pe
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
se cufunde romantic ,în stele și în nori și-n ceruri nalte", să muzicalizeze simbolist realitatea, acordând-o cu stările interioare, ori s-o epureze modernist de materia ei, până la oasele albe și venele străvezii ale lirismului conceptual, creatorul de-poetizează poezia, îi dezvăluie trucurile și îi spulberă magia. Acum, poemul poate fi narat, tocmai pentru că el a redobândit firescul prozei, al înseși existenței diurne: cu numai ,doi lei", poți să privești prin lunetă luna și să pătrunzi ,în țările misterului
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe care tocmai îl traversase, poezia românească se poetizase la maximum, devenise cu totul și cu totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă. (Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]