KorAP: Find »[drukola/base=pohoț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

85 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

înapoi banii dați de fecioru-su. Pe ăsta, autorul, îl luase taică-su la bătaie după ce plătise. Vedeți că avusei dreptate? Bine, măi Vasilică, m-am lămurit, spuse Cristi reușind cu greu să-și păstreze o mină cât mai serioasă. Agentul Pohoață pricepea că ceva nu e în ordine dar nu mai lungi vorba. El era convins că ideea lui este bună dar inspectorul ăsta nu voia să fie de acord. Poate tocmai de asta, se lumină el la față. Știe că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că vorbise fără să se gândească. Comisarul îl prezentase ca fiind trimis să dea o mână de ajutor la rezolvarea cazurilor din Baia de Sus, iar el acum afirmase că e în concediu. Se prefăcu în continuare nervos, sperând că Pohoață nu a observat contradicția. Gata, spuse Cristi hotărât, am terminat. Orice discuție pe tema aceasta se oprește aici și acum. Mi-ajunge, nu mai vreau să aud nimic. Surprins de reacția vehementă a inspectorului, Vasilică rămase tăcut. Strivi cu călcâiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mine, nu spuneți una ca asta! se grăbi Pohoață să îl liniștească. La dumneavoastră nu se pune. Nu sunteți în uniformă. Ai dreptate, măi Vasilică. Un polițist fără uniformă, nu-i polițist. Orice aș spune tot nu-i bine, declară Pohoață, mâhnit. Îmi răstălmăciți vorbele. Eu spusei că nefiind în uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că pe acolo vor putea traversa văioaga. Domnule inspector! Ce-i, măi, Vasilică? întrebă Cristi fără să se întoarcă. Cred că găsirăm ceva, auzi el vocea tremurând de emoție a agentului. Devenind dintr-o dată atent, Cristian se apropie în fugă. Pohoață stătea pe marginea văioagei și privea fix în vale. Ținea brațul ridicat arătând spre ceva aflat acolo. Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Dacă-i un cadavru? Nu se poate, dacă era un trup l-am fi văzut de aici! îi răspunse Cristi care deja începuse coborâșul. Hai, ce faci? Ai de gând să mai stai mult acolo? Dacă-i un cap? spuse Pohoață tot fără să se miște de pe loc. Șapca se poartă pe cap, nu-i așa? De cele mai multe ori, măi Vasilică. De data asta însă, capul nu se află aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele ca obiectul să-i fi aparținut șoferului de camion, dispărut cu o zi în urmă. Ai cumva o pungă pentru probe? Am, domnule. Nu vă spusei că sunt în uniformă? spuse Pohoață scoțând dintr-un buzunar de la spate mai multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând punga și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aici s-a format un torent care a dus la vale o mulțime de resturi. Va trebui să extindem cercetările și pe maluri ca să vedem de unde a putut veni obiectul de îmbrăcăminte descoperit. Poate vom avea noroc, cine știe? Vasilică Pohoață era alb la față și mergea tăcut prin pădure. Cât era el de vorbăreț de obicei, acum nu scotea o vorbă. Cristi se opri câteva clipe și așteptă ca agentul să-l ajungă din urmă, după care porniră împreună mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu contează! Îmi trag sufletul ime diat. Cred că umblăm degeaba pe aici, spuse Toma care se apropiase între timp. Ar trebui să mergem mai departe. Unde? întrebă cu glas sfârșit Pohoață. Încolo! arătă Cristi la deal. Încă ne aflăm mai jos de locul unde am găsit camionul. Cred că într-acolo ar fi bine să căutăm. Fără să mai aștepte vreun răspuns din partea tânărului, inspectorul porni voinicește mai departe. Se aflau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul stâncii ce forma barajul natural, ascunși de privirile celor din vale de copaci. De acolo de unde se aflau, Cristi avea impresia că aceștia vântură apa, lucru care i se părea absurd. Ce fac oamenii aceia? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pași în spatele lor. Unul dintre ei, un țigan înalt și subțire, cu plete negre și mustața subțire îl privea întrebător cu mâinile în șolduri. Imediat, femeile se apropiară și ele în fugă strigând aceeași întrebare. De aia și venirăm, interveni Pohoață, observând că Toma are o ezitare. După un moment de tăcere, în care toată lumea făcu liniște așteptând să audă ce are de spus inspectorul, ploaia de întrebări se abătu din nou asupra lor. Unii vorbeau românește, alții țigănește, era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și pe bătrânul Pop, care se încăpățâna în continuare să nu accepte nici măcar ca o ipoteză de lucru eventu alitatea producerii unei fărădelegi. Dacă șeful nu era de acord, nici subordonații nu debordau de amabilitate. Singurul lui aliat rămânea Vasilică Pohoață, dar nici el nu putea fi folosit decât printre picături și în afara îndatoririlor de serviciu. Chiar dacă nu-l prea dădea afară inteligența din casă, olteanul era o figură pitorească și putea fi folosit în anchetă, se gândi tânărul polițist, zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe un drum greșit? Când se decisese să o apuce pe acolo, raționamentul său se bazase pe presupunerea că drumul forestier mergea drept pe coasta muntelui, urmărind linia de nivel. Cu două zile în urmă, în mașina poliției împreună cu Vasilică Pohoață trecuse pe acolo dar nu reținuse asemenea detalii. Atunci nu se gândise la așa ceva. Mai mult, neaflându-se la volan, nici nu-l interesase pe unde merg. Tot ce își amintea era că drumul urca în munte și avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și se ridică de la masă, plecând spre camera lui. Se îmbrăcase fără chef pregătindu-se de plecare. Oricum intenționa să treacă pe la secție. Nu avea cine știe ce treabă pe acolo dar voia să-l mai tragă nițel de limbă pe Vasilică Pohoață, să mai afle noutăți. Nu se bucura deloc de invitația șefului de secție. Se aștepta la o nouă discuție în contradictoriu cu acesta pe tema disparițiilor de persoane, dar nu avea încotro, trebuia să se ducă. Când să iasă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
răspunse el fără chef. Asta-i mai lipsea acum, cu toate problemele care îi stăteau pe cap, numai de o discuție cu olteanul nu avea chef. Se hotărî să scape repede de el și să plece de acolo. Numai că Pohoață era de altă părere. Să știți, spuse el apropiindu-se repede de Cristi, că sunt aproape gata cu lista. Vă aruncați puțin privirea pe ea? Care listă? întrebă Toma plictisit. Își amintea perfect despre ce listă vorbea agentul dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Am înțeles, domnule, rosti Vasilică nu prea convins. În regulă, apucă-te de treabă mai departe! îl bătu Toma pe umăr, în semn de încurajare. Eu mai am ceva treabă, așa că am să plec. Mai sunt ceva noutăți, domnule? îndrăzni Pohoață să întrebe. Despre ce? Știți dumneavoastră, întreb tot pentru listă. Ca să pot continua, trebuie să am cât mai multe informații. Nu, agent. Nu au mai apărut informații noi. Auzii că vă duserăți ieri în pădure. Mă gândeam că mai afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
s-a simțit olteanul? Aiurea, își continuă el gândurile, nu i-a fost teamă deloc. De ce să-i fie? Of, m-a înnebunit Ileana cu poveștile ei. Eu am avut senzația că mă privește cineva deoarece într-adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el nu-l spiona nimeni. De ce ar fi fost speriat? Pe măsură ce se gândea, se convingea tot mai mult de veri dicitatea raționamentului său. Nu era vorba de nici un blestem al Muntelui Rău, nici un zeu, antic ori modern nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
raportează bătrânului fiecare mișcare pe care o fac. Îi relată apoi femeii discuția avută dimineață cu șeful secției în biroul său. Trecu peste partea cu măritișul Ilenei și insistă mai mult asupra modului în care ajunsese el la concluzia că Pohoață este informatorul lui Pop. Ileana îl ascultă cu atenție, clătinând aprobator din când în când din cap. Da, spuse ea, seamănă cu felul în care reacționează tata. Cum adică seamănă? se arătă Toma contrariat. Doar nu te îndoiești de adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe Ileana, că aici avem niște picături de sânge. Ridică una dintre frunzele stropite de margine și o duse în dreptul ochilor. O mirosi și apoi se opri dezorientat. I-ar fi prins bine acum uniforma cu multe buzunare a lui Pohoață. Îi trebuia o pungă pentru probe, dar nu avea așa ceva la el. Ar fi fost bine să aibă și un aparat de fotografiat ca lumea și nu numai un telefon mobil. Plecase la drum nepregătit, dar sincer vorbind, nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Din nou, Cristian se văzu obligat să-i dea dreptate. În ciuda unui ușor sentiment de frustrare, simțea că o place tot mai mult pe Ileana. Avea o gândire logică și un bun simț practic care îl umplea de respect. Nici măcar Pohoață? o dădu el pe glumă. Hai, fii serios! Bine, mă dau bătut. Și totuși este ceva, pardon cineva acolo, se încăpățână inspectorul. Bineînțeles că este. Doar am mai discutat asta. Ah, da. Uitasem. Hai, să mergem! spuse Ileana supărată, deschizând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
apostrofă Toma enervat, nu mă mai bate la cap cu zeii tăi și cu privirea lor! Dacă îți spun că suntem urmăriți, crede-mă că știu ce spun, coborî el vocea dintr-o dată. Undeva în spatele nostru, destul de aproape se află Pohoață. L-a pus taică-tău să se țină de noi. A văzut că am plecat împreună și îi e teamă ca nu care cumva să facem ceva singuri aici. Hai, să mergem! spuse Ileana ai cărei obraji se îmbujo raseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întrebându-se dacă nu cumva moșneagul este cel pe care îl căuta. Nu se înșelase în privința faptului că sunt urmăriți. Instinctul lui se dovedise încă o dată că funcționa fără greș. Într-adevăr, pe urmele lor se afla cineva. Nu era Pohoață ci bătrânul acesta, Moș Calistrat, parcă așa îi spusese Ileana. La fel ca și ea, moșneagul umbla nestingherit pe Muntele Rău, fără a se teme de blestemul ce plutea asupra locurilor acelea. Asta dacă exista cu adevărat un blestem și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu mai aveau mult. Ar fi trebuit să ajungă în curând la pajiștea alpină de sub stânca din vârf. Deși mult mai puțin intensă, senzația că în continuare sunt priviți nu dispăruse cu totul. Câteva clipe se gândi că poate totuși Pohoață se afla undeva în spatele lor spionându-i. Renunță repede la ideea aceasta, ar fi fost prea de tot. Ileana și cu el, plecaseră de acasă, fără să anunțe în prealabil pe nimeni. Calistrat apăruse din urmă, aparent întâmplător, deși inspectorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
amintea de Ileana și de cercetările pe care le făcuse împreună cu ea în pădurile din jur. Prin fața ochilor îi treceau imagini ca niște flash-uri cu starostele țiga nilor zlătari peste care se suprapuneau figurile lui Pop și ale olteanului Pohoață. Încet, gândurile lui începeau să se adune și să prindă contur. Dacă până acum îl considera pe bătrân un fel de călăuză pe care trebuia să o urmeze și să-i asculte sfaturile, dintr-o dată își dădea seama că moșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gând să răspunzi odată? Ai grijă că răbdarea mea are și ea o margine! Cât crezi că mai pierd vremea cu tine? Dându-și seama că depășise limita, Pop îi dădu drumul. Vlad se dezechilibră și căzu pe podea. Agentul Pohoață, care asista și el la interogatoriu, îl ajută să se ridice înapoi în picioare, după care se retrase tăcut lângă șeful său. Patronul de la Pinforest era de-a dreptul speriat. Avea fața lividă, neînțelegând ce se întâmplă cu el. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fel. Chiar dacă nu se va mai întâmpla nimic, în seara aceea, avea de gând să nege totul. Era treaba poliției să dovedească implicarea sa în toată povestea aceea. Du-te și cheamă-l pe Mureșan! îl trimise Pop pe Vasilică Pohoață. Domnule comisar, rosti îngrijorat agentul, să nu faceți... Du-te, măi băiete și fă ce ți-am spus! Fii pe pace, n-am de gând să-l strâng de gât. O bănuială încolțise în mintea lui Simion. Din moment ce nu dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]