158 matches
-
rostogolea un „cucurigu” de trezea cocoșul din somn, care mai cânta și el de câteva ori, apoi îi mulțumea. Când cocoșul nu putea scoate niciun sunet din cauza răgușelii, atunci cânta în locul lui curcanul. În zorii ajunului de Paște, când ușa poieții se deschise, curcanul văzu mâna stăpânului cum îl înșfacă de aripi. Înțelese că-i sosise ceasul din urmă. În drum spre butucul în care stătea înfiptă securea, auziră în spate bătăi de aripi și cârâit. Stăpânul se opri. Cocoșul se
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Îți mulțumesc, prietene, dar nu te puteam lăsa să mori în locul meu! ... În acea secundă, securea se abătu asupra gâtului său. Curcanul înțelese: cocoșul se prefăcuse că este bolnav, în ogradă. Simțea că i se face rău. Se retrase după poiată și-și plânse îndelung prietenul. MOTANUL ȘUȘUREL Soarele abia atinse cu razele sale călduțe cântecele păsărilor, când Șușurel și-a dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
din 25 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului nu mai vin ca altădată copii cuminți cu un colind. acum se sare peste poartă și numai euroi pretind. aș lăsa-o descuiată, dar vine fiscul și mă-ntreabă, câte găini am în poiată și dacă am acte pe roabă. mă controleaz-apoi în pod, să vadă câte nuci am strâns, dacă nohanul e pe rod și câtă țuică am produs. îmi intră-n grajd și mă înjură, că paie am, dar ce folos? că
... ŞI NU MAI VIN CA ALTĂDATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351847_a_353176]
-
măguri, vârfuri, văi și guri În arcul dulcelor curburi Peste versanți rotunzi, abrupți De sărutări scobiți și supți, Sculptați și șlefuiți sublim... Iubito, hai să ne muntim, Într-un motel din Retezat Să mă bucegi, să te carpat, Într-o poiată din Gutâi Să fiu iubitul tău dintâi, Într-o cabană din Parâng, De dor și spaimă să te strâng, Într-o cocioabă din Suhard Să arzi când mă aprind și ard... Într-un cerdac din Făgăraș Să te dezmierd, iubindu
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
ale ei succesuri Se hlizeau și turcii De sub a lor feșe... DANIEL: Pardon! Fesuri ! Mulți știu rumanește Precum nea Vanghele Zic aeropoarte Și trag la hotele... La friptură stec Ei vor crastaveți Și-i scurma talentu’ Că i-e mari poieți. Scriu literatura În limba iengleză Dar vin din Caracal Și-s căzuți în freza. Bat câmpii pe câmpuri Intră-n politică Și-apoi după gratii Prinși cu-ocaua mică! Pe la tribunale Lacrimi grele storc Fiincă porcul râma Și râma nu
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
Mulțimea a început să râdă, iar în clipa următoare l-au ovaționat pe marele poet al Franței. Oare știm ce semnifică versus ? Nimic altceva decât un vers, al unei poezii sau al unui poem. Totuși a fost folosit de mari poieți latini în conjuncturi speciale. Citez din dex.ro: FACIT INDIGNATIO VERSUS (lat.) indignarea făurește versuri - Iuvenal, „Satirae” QUIDQUID TENTABAT DICERE, VERSUS ERAT (lat.) orice încearcă să spună era vers - Ovidiu, „Tristele” Primul citat este dat în sensul peiorativ, apare că
VICTORAŞ VERSUS MUTU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369754_a_371083]
-
speriat, pe urmă însă, a început să râdă atât de frumos, ca bunicuței i-au dat lacrimile și a strânso cu mult drag la pieptul ei. -Te iubesc mult, mult, Mam'male! -Și eu te iubesc, păpușă mea dragă. Lângă poiata păsărilor, stă Labus, un câine mare căruia nu i se potrivește numele, tocmai de aceea, de câte ori se apropie cineva de el, îi oferă scurt labă lui nespus de mare și pufoasa. Este foarte blând cu cei din casă dar devine
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]
-
timid de verigile ce îmbucau ansamblul de curele și trase gura de ham odată cu hamul de pe trupul slăbănog al animalului obligându-l cu un îndemn scurt să-și părăsească locul. Odată scăpat dintre huble Puiu-și îndreptă pașii spre mranița de lângă poiată. Se trânti zgomotos în pătura de colb plăcut ce-i mângâia pielea arsă de soare. Tolănit pe spate cu picioarele aruncate în aer se rostogolea de pe o parte pe alta alungând gângăniile și petele de transpirație împrimate de ham. Se
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
o moșoaică dintr-un par, o clăti, se spălă pe mâini, apoi își umezi buzele sorbind rațional din lichidul răcoros. Nu mai avea timp de dus la fântână. Vaca trebuia mulsă. Peste un sfert de ceas se-ndrepta tăcut spre poiată c-un șiștar și-un ibric plin cu apă călduță, urmat în tăcere de un motan tărcat. Deschise ușa grajdului, așeză cu grijă ciuveiele pe un tamburel, apoi privi scurt spre țarcul vițelului. Portița tremura zgomotos impinsă cu putere de
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Lui nici că-i păsa. Coada-i, săltată, dansa voioasă în aer exprimând mulțumire. Cu pas hotărât moșul se apropie de el. C-o mână, îl apucă de cureaua lată cât palma ce-i împrejmuia gâtul trăgându-l spre el. Poiata se transformă într-un ring de luptă. De o parte, trupul obosit al bătrânului cu osul călit de atâtea încercări, de cealaltă Ninel - proaspăt, încăpățânat ca un catâr și imprevizibil. Secunde bune cei doi se confruntară fară ca vreunul să
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
smiorcâind stăruitor. - Te-a răzbit, ai?! Păi ce eu am mâncat? Se-nserase de-a binelea și el tot trebăluia prin curte. Ba să-nchidă la găini, ba să facă porții la câini și s-astupe la beci, apoi fuga la poiată să-l bage-n țarc pe Aghiuță. Cerul era împodobit ca pomul de Crăciun. Ușa chilerului era larg deschisă. Bătrânul stătea pe un prag de prispă cu picioarele proaspăt spălate. Undeva lângă sobă o voce cunoscută denunța, zi de zi
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
ea să țipe ca nebuna: - Fa, ești chioară sau te faci că nu vezi !? Uite-ți curca în boscheți : cum se ouă , săraca! E plouată ca tine de ieri de la hram! - Ia mai lasă-mă-n pace ! Ce n-are poiată? Ce caută-n boscheți, curva dracului de curcă!!!! Costel Zăgan , DEȘERTUL DE CATIFEA (113) Referință Bibliografică: ALTE SOLICITĂRI ALE VIEȚII DE LA ȚARĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1043, Anul III, 08 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
ALTE SOLICITĂRI ALE VIEŢII DE LA ŢARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342069_a_343398]
-
artistic într-un veritabil spectacol vizual. Evantaiul expozanților este alcătuit de astă dată din 18 artiști: Angelica-Mirela PAGU, Alina-Elena LĂZĂREANU, Andreea Alexandra Stela JUDUC, Ana-Maria OVADIUC, Cristina LAURIC, Cristina IACOB, David CROITOR, Gabriela POPOVENIUC, George ȘPAIUC, Ionela OLARU, Ioana Cezara POIATĂ, Liviana PÎNZARU, Mihai Pînzaru PIM, Oana CHINCHIȘAN, Rodica POSTOLACHE, Alexandru RACU, Olga GODOVANIUC și Marcela GRAMATIC. În marea aventură a artei pe care o parcurg, ei își propun să trăiască experiența eului și a senzorialității imaginative. Fiecare artist tinde să
DE LA STATIC LA DINAMIC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342578_a_343907]
-
personal inconfundabil, intitulată „Fiat Lux”, ne propune întoarcerea la originea Lumii, la acel Big-Bang generator de creație. Staticul inițial, transformat într-un uriaș angrenaj dinamic, având ca impuls cuvântul imperativ rostit de Dumnezeu, are ca suport primordial Lumina. Ioana Cezara Poiată prin cele două lucrări, „Peisaj din Mitoc” și „Pictorul înflorind primăvara”, surprinde, în lumină și culoare, trăirile și efervescența primăverii în bucuria creației. Alina Elena Lăzăreanu, de această dată, prin tehnica modelajului, ne ajută să intrăm în lumea copilăriei și
DE LA STATIC LA DINAMIC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342578_a_343907]
-
Knecht nu este K., un ajutor de călău a rămas fără slujbă, na. Altul și-a mâncat nevasta ca pe o savarină, a fost iertat, avea oricum o vină. Dar capcana justiției este-ncurcată. Curcile râd și se joacă-n poiată. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Justiție / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
operația, s-a trezit pacientul, dacă totul a fost bine, omul e bine. Din vacanța anului II, m-am dus la spital și am întrebat la care dintre seniori mă duc să mă țină. Am bătut la ușă, la profesorul Poiată și am zis că vreau să fac neurochirurgie. Cred că a zis că ori sunt nebun și nu e bine să se pună cu mine, ori chiar vreau să fac asta și atunci tot sunt nebun. Primul șoc? Primul șoc
„Vine Dumnezeu la spital ca pe domeniul lui, fără să înțeleagă nimic din actul medical, din boli, nimic” () [Corola-blog/BlogPost/337795_a_339124]
-
Amintire și iubire, Liliac, parfum de mai!... VIII. CÂND ERAM COPIL,ODATĂ... GRUPAJ DE POEZII PENTRU COPII, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Când eram copil,odată... Când eram copil, odată, Luăm oul din poiata Și-l dădeam la o dugheana Pe-un ciubuc și o bomboană. Am sustras, a câtă oară? Zahăr cubic din cutie, De pe raftul din cămara; Ce mai rost de bucurie! După ce posteam tot postul, Chiar în sâmbătă cea mare, Gustam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
potop se-apropia. Tu, cotropit de somn, n-auziseși nimic. Casa, clădită pe brâu nalt din piatră de râu și-n cap de povârniș, nu se afla-n pericol, nu! Deci era bine că dormeai! Primejdia era aproape numai de poiata păsărilor și de adăpostul caprelor. Într-acolo îmi îndreptasem pașii în bezna înfrățită cu înverșunarea de ape. Eliberate de sub încuietori, găinile își luară zbor înspre acoperișuri ori crengile mai joase ale dudului din apropiere. Chiar zâmbisem în mine când le
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
p. 105 Picturile și grafica din acest număr de: Alfred Sisley Michelangelo Buonarroti Cela Neamțu Mihai Cătrună Costin Neamțu Albrecht Dürer Dan Hatmanu Dorin Macovei Eugen Mircea Rafael Sanzio Grapa Daniela Jeff Roland Heino Blum Radu Iuliana Camelia Rodica Toth Poiată Radu Darânga Copertele executate în concepția pictorului și graficianului revistei: Mihai Cătrună COLECTIVUL DE REDACȚIE VĂ UREAZĂ LECTURĂ PLĂCUTĂ! Nu uitați!: „Vă așteaptăm cu materiale și propuneri de colaborare pe adr. nomenartis@gmail.com (v. pe site www. nomenartis.ro
DINCOLO DEE TĂCERE, LUNA OCTOMBRIE, 2015 de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380606_a_381935]
-
Măriuca - Zorile se iviseră de mult și animalele zbiereau de foame în curte dar ea tragea de ea încă să se ridice... O moleșeală nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbrăcă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Râni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturnă în găletar... Un junghi îi fulgeră mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lână întrebându-se în gând
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
Măriuca - Zorile se iviseră de mult și animalele zbiereau de foame în curte dar ea trăgea de ea încă să se ridice... O moleșeala nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbracă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Răni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturna în găletar... Un junghi îi fulgera mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lâna întrebându-se în gând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
Măriuca -Zorile se iviseră de mult și animalele zbiereau de foame în curte dar ea trăgea de ea încă să se ridice... O moleșeala nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbracă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Răni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturna în găletar...Un junghi îi fulgera mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lâna întrebându-se în gând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
din plin, Că a fost cerul senin Din seară până în zori, Cum se-ntâmplă deseori, Ține rece la picioare, Că nici una nu-i în stare Să înfrunte micul ger Și de-aceea stau stingher Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
lui, a` lu` cumătru` care-n grotă morăie? Pe sub nas, cu fițe multe,-o căprioară-i face semne: E din nou Fata Morgana înaintea lui, pesemne. Vulpea-și târâie scheletul, e aproape leșinată, Doar în vise întrevede, uneori, câte-o poiată; Are, clar, halucinații: drept în față-i o găină! Se repede, dar copacul e prea dur și... iar leșină. Se ridică-aproape moartă, clătinându-se din oase, Și încearcă să-și abțină vorbele-i morocănoase, Când... zărește, ca prin ceață,-un
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
ori, din toți rărunchii, cântecul său știut și răsștiut de toată lumea. După ce cocoșul înceta din cântat, bietul curcan se dădea de ceasul morții să adoarmă. Găinile erau de părere că stă cam rău cu nervii. Se foia pe leațul din poiată două-trei ore. Când, în sfârșit, adormea și se cufunda în somnul odihnitor, cocoșul începea din nou să cânte, anunțând zorile. - Bă, tu nu ești sănătos la cap! Te omor! Îți pocesc mutra! striga curcanul, înroșindu-și mărgelele. Numai că era
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]