358 matches
-
În sîmbăta aceea trebuia să vin la tine. Bine că ai reușit și azi. Cezar începe să cînte. Izbucniri vocale țîșnite spre ceruri se sting în unduiri blînde de vînt primăvăratic. Jeturi de lavă care revin reci în lava cu pojghița neagră. Jumătăți de revoltă, resemnare de drum spre veșnicie. Cîntecul se oprește și insatisface foamea de a înșela construcția lumii acesteia. Vezi, coane, mi-au ucis trupul, dar nu-s supărat pe nimeni. Știu, Cezar. Dacă... Dacă, ne-dacă, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
candelă spartă, câțiva stropi au picurat în cenușă, furnicile au ascuns firimituri de Dumnezeu sub altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă mai mișc). Posibil, un sfânt a coborât din icoană să moară om. Lumina rodește cât mai adânc, pojghița asta gelatinoasă se va spăla odată cu prima brumă. Astăzi nu am fost singur, o cârtiță, doi castori și câțiva șoareci au trecut să mă vadă. M-am simțit ca la spitalul de urgență în zi de vizită. Aș putea interpreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copiilor. Pe cât de înfiptă, hotărâtă, țanțoșă și plină de sine era numai cu câteva minute mai devreme, brusc a devenit un pământean obișnuit, supus unor dileme ale vieții și parcă situația o înnobila ca femeie cu nebănuite virtuți. Odată abandonată pojghița de soldățoi, a intervenit și împăcarea cu situația dată pe care a exprimat-o într-un fel aparte, cu amărăciune și durere: No, nicevo!... Nicevo!... Dar și-a continuat meditația despre sărăcie și suferință, despre vorbe și realități. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se împodobesc, peste noapte, cu reclame ciudate, prezentând un iepuraș, luna și un hamburger uriaș, având la mijloc, deasupra chiftelei de carne, un ou prăjit, turtit într-o formă rotundă și plată, care face să se întrevadă în centru, prin pojghița albă, miezul auriu al gălbenușului. Ați ghicit, poate, presimțitori fiind acum ai maniei metaforizante nipone, că oul simbolizează luna plină, despre care se spune că atinge o frumusețe ireală în a doua jumătate a lui septembrie (15 septembrie, după calendarul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se fi poticnit și să fi bâjbâit mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-am dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis: Dacă va cădea și se va prăpădi, atunci toată istoria asta va dispărea. O pojghiță subțire de gheață îi acoperea părul pieptănat peste cap. Așa sunt serile de primăvară sus, pe vârful muntelui Ava. Câteva săptămâni mai târziu un episcop s-a dus la editură. Și directorul editurii a fost foarte prevenitor. De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
generație spontanee, ci se nasc din mentalități și sunt menținute de acestea: deși par a avea valoare universală, deși par chemate să se extindă, ele nu pot dăinui decît acolo unde mentalitatea e favorabilă. Instituțiile politice și legile sunt o pojghiță subțire, mentalitățile - placa tectonică subiacentă. Legile și instituțiile aderă mai mult sau mai puțin la mentalități, după cum s-au născut spontan din ele sau nu." (p. 345) În concluzie, o carte erudită scrisă de un autor căruia nu-i lipsește
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
nr. 449 din 13 noiembrie) și care scăpase, nu se știe de ce, Cronicarului. Norocul e că a fost reluat pe portalul LITERNET și astfel a putut fi citit și înțeles cu tot cu mâhnirea sinceră care l-a produs. Dacă scăpăm de pojghița de snobism sub care ne ascundem, de obicei, reacțiile adevărate la finele câte unei dramatizări "nonconformiste", îi vom da totală dreptate acestui bun cititor și spectator dezamăgit. Să-l ascultăm: ,Gata, m-am săturat! Nu mai vreau spectacole Ťdupăť. Vreau
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7837_a_9162]
-
poate reda substanța unui spirit filozofic. Și totuși, repudierea dosarului nu o putem împărtăși. Pentru exegeți și biografi, paginile de față sunt o mană cerească. Cu o condiție însă: să ai discernămîntul de a citi selectiv, dînd la o parte pojghița deformatoare a opticii celor care îl filau pe Noica. Căci, ceea ce este frapant în orice dosar informativ este grila de schimonosire prin care angajații Securității își urmăreau victimele. Viața lui Noica, privită prin ochii celor care îi întocmeau notele informative
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
la betonare sau în funcție de rezultatele încercărilor de laborator, pentru cazuri conform pct. FII.5.2 ); ... (ii) înainte de betonare suprafață rostului de lucru va fi bine curățată îndepărtându-se betonul ce nu a fost bine compactat și/sau pentru a înlătura pojghița de lapte de ciment și oricare alte impurități, după care se va uda; ... (iii) înaintea betonării, suprafața betonului existent este udată și lăsată să absoarbă apa, după regula: betonul este saturat, dar suprafața zvântată. ... ... ... FII.5.4. La structurile din beton impermeabile
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 11 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264482]
-
care vor fi confecționate în baza unui proiect de execuție, se protejează prin grunduire și vopsire, conform normelor specifice și trebuie să acopere întreaga suprafață a elementului metalic. Înainte de aplicarea stratului de protecție anticorozivă, suprafața metalului trebuie curățată de pojghița de laminare și de alte impurități și să fie perfect uscată. (9) Lemnul utilizat în construcții civile, industriale și agrozootehnice poate fi expus acțiunii unor: (a) agenți biologici xilofagi (ciuperci, insecte); ... (b) factori de mediu (umiditate, din cauze interne sau
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265184]
-
cosmopolit de care dă dovadă menționînd ficțiunile lui Borges, tema strict literară atacată, fără nici o trimitere politică, fac din intervenția lui Crohmălniceanu o oază interesantă de necontaminare politică și dau o idee despre ce se întîmpla în sistemul literar dincolo de pojghița festivismului politic patriotard. Doar că acest festivism patriotard se bucură în continuare de cea mai mare vizibilitate publicistică, fiind servit de cele mai ilustre condeie. Gazeta literară de joi 3 septembrie 1964 are pe prima pagină, la loc de cinste
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4942_a_6267]
-
Cristina Alexandrescu Părintele Arsenie Boca a realizat în anul 1968 o pictură despre care se zice că a prevestit evenimentele importante ale secolului XX. Pe pojghița varului de frescă din pronaosul bisericii din Drăgănescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o începând cu anul 1968, părintele a strecurat inexplicabil câteva imagini premonitorii, neobișnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York
Arsenie Boca, pictura care ar fi prezis marile evenimente ale secolului XX by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62961_a_64286]
-
rutina cotidiană s-a consumat, se revine la viața dintotdeauna, aceleași meschinării, aceleași angoase, aceeași lipsă de iubire. Dar eu, ca traducător, ca tălmăcitor, ca povestaș al scrierilor altora, mă simțeam privilegiată, intuiția și sensibilitatea îmi spuneau că abia zgâriam pojghița gheții: material exista din abundență, totul era să am răbdare, să caut prin biblioteci, în podul cu vechituri al anticarilor, în revistele ce-mi parveneau păcălind cenzura ori direct, în cărțile primite de la turiștii spanioli pe care începusem să-i
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
consecințe grave asupra intelectului și sensibilității. Cu multe trepte deasupra este Up in the air al lui Jason Reitman care te ridică în al nouălea cer pentru a-ți da drumul de acolo fără parașută, un film subtil care sub pojghița de amuzament începe să doară, și ceva mai puțin complicat, dar destul de complicat, It's complicated regizat de Nancy Meyers. Prin imbecilitate se detașează cu grație filmul lui Marius Th. Barna, Casanova, identitate feminină, titlu înșelător pentru o porcărie color
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
Citindu-i volumul Distinguo, o culegere de eseuri, evocări și dialoguri, i-am regăsit însușirile de atunci. Autorul pare un spirit cochet care pune preț pe delicatese livrești și pe trufandale teoretice. Seamănă cu un numismat care jubilează numai dacă pojghița monezii găsite atestă o neașteptată raritate istorică. În plus, o undă de sfătoșenie moldovenească, dar cu totul nemucalită, îi străbate textele, autorul simțindu-se bine în pielea unui povestitor ce are predilecție spre evocarea elogioasă. Nu are malițiozități sau uri
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
nu. {tii că zicea că-n zece ani o să moară. Chiar avea o anume... - Tati. Hai s-o lăsăm mai moale cu discuția asta. - OK. Nici o problemă. Sigur. Plouă. Atât de dulce, atât de solid. În grădină cele mai mici pojghițe de pământ, de sub salată și de sub frunzele de fasole înclinate, găurite de cărăbuși, se închid la culoare, murate, frunzele de deasupra lor sclipesc, picură în lumea vegetală ce împărtășește pretutindeni secretul ploii. Rabbit își ia ochii de pe chipul încăpățânat și
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
despre Ion Papuc că și-a trăit destinul în afara tiparelor obișnuite e un biet eufemism. Judecat după cursul insolit pe care i l-a luat viața, Ion Papuc pare un inadaptat cronic de esență fantastă: un intelectual fără aderență la pojghița lucrurilor concrete, absorbit de himere ideale și trăind sub fervoarea unor modele de noblețe clasică. Mai mult, privilegiul de a nu fi stat sub servituți comuniste l-a plătit printr-o carență îngrijorătoare a oricărei inserții sociale, aproape un deceniu
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
cărții, mai precis pînă la paragraful al treilea al capitolului VIII. Aici am fost brusc surprins: o expresivitate insolită, sumbră, mi-a captat atenția. Mai întîi e anunțat motivul: „Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
cărții, mai precis pînă la paragraful al treilea al capitolului VIII. Aici am fost brusc surprins: o expresivitate insolită, sumbră, mi-a captat atenția. Mai întîi e anunțat motivul: «Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire». Prozatorul nu mai e deloc «amabil», nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
neputincios în fața melos-ului. Un asemenea fenomen intim nu poate fi decît trăit, iar trăirea unui concert e irepetabilă, de aceea pretenția de a o eterniza sub forma înregistrărilor de studio e semn de obtuzitate. Un disc nu reține decît pojghița sonoră a unui Ereignis pe care nici o înregistrare, oricît de fină, nu-l poate surprinde, căci discul nu poate reda trăirea protagoniștilor. Un concert e ca un episod de iubire, și a vrea să-l trăiești din nou înseamnă a
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
când era cazul, de trecerea cuvenită (romanele anglistului Dragoș Protopopescu fiind, probabil, cele mai clare exemple), sunt reconstituite detalii de atmosferă și (și cutumele juridice cărora li se datorează), sunt forate cuvinte vechi, din care astăzi a mai rămas doar pojghița (pușcărie, borfaș, mofluz). Nimic din ce este extraestetic (adică istoria, politica, psihologicul, biograficul) nu scapă acestei cărți. Dar, pe de altă parte, nimic din ce e în această Poartă neagră nu trece fără a fi atent monitorizat estetic. Mircea Anghelescu
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
personajelor în raport cu stilistica gesticulației și reflexele mentalitare ale unei epoci. Ceea ce este înșelător în acest roman ține tocmai de facilul aparent care-l alocă unei specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru un excelent subiect de horror romantic cu toată recuzita înscrisă în tradiția romanului gotic englezesc: un strigoi neliniștit și patetic-îndrăgostit, o clorotică fecioară amenințată, maladivă și muribundă, un artist posedat de demoni feminini, o doamnă macabră, o
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
trebuie să spun că mi s-a întâmplat același lucru încă de pe băncile liceului din Arad. Eu sunt copil de țăran, am venit de la țară. în momentul când m-am întâlnit cu Cercul literar eram un flăcău, așa, cu o pojghiță de cultură, dar cu mari pretenții, care citea pe Mallarmé și pe Valéry și traducea din germană și din franceză, dar, în același timp, nu-i putea suferi ca poeți pe Blaga și pe Bacovia, nu-l putea suferi ca
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
voia credinței, spre a nu înnebuni de disperare. După toate evidențele, lumea aceasta e absurdă, numai că spiritul conservator nu admite asta, izgonind absurditatea. Refuzul lui Thomas Molnar de a capitula în fața evidențelor se hrănește din convingerea că realitatea e pojghița sub care pîlpîie un mister ascuns, de aici oroarea de relativism, aversiunea față de tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
a capitula în fața evidențelor se hrănește din convingerea că realitatea e pojghița sub care pîlpîie un mister ascuns, de aici oroarea de relativism, aversiunea față de tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul spiritului -, ori reperul divin nu există, și atunci progresul e vacarmul vulgarităților, relativismul e adaptare la circumstanțe și tehnica e apoteoza vitezelor în îngustimea clipei. Din
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]