3,246 matches
-
nostru descrie neutru, la rece, cărțile de memorialistică din anii '90 care au tulburat o generație de cititori. La fel se întîmplă atunci cînd îi comentează pe Paul Goma, pe Ana Blandiana sau pe Monica Lovinescu. Lipsește cu desăvîrșire tonul polemic, discursul curge molcom printre cărți fierbinți... Singurul moment în care criticul nostru este puțin smuls din propriul ritm se petrece în cronica la Epistolar, cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
armonios", dar care, după spusele lui Lovinescu, deși avea, trupește, "linia apolonică", purta fatalmente "defectul întristător al unei dezarmonii sufletești". Ruptura de serenissimul magistru se produce în 1909, cînd proaspătul academician își citește discursul de recepție, cu un gros substrat polemic, intitulat Poporanismul în literatură. Aroganței i se răspunde cu răceală și dispreț. Oricum, în ciuda onorurilor de care se va bucura pînă la moarte, ca președinte al Societății Scriitorilor Români (1916) ori ca senator de Putna și ministru de Externe în
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
ne-a oferit spectacolul Și mai potoliți-l pe Eminescu, versiunea scenică Grigore Gonța și Cristian Teodor Popescu, primul semnând și regia. Înainte de a vedea spectacolul, într-un foarte scurt dialog cu regizorul, l-am întrebat dacă există și valențe polemice în ceea ce urma să ne ofere. M-a privit puțin surprins de întrebare, ca în final să-mi răspundă afirmativ. Spectacolul este inspirat din perioada când poetul a lucrat la ziarul Timpul și, în afară de Eminescu, cu multă energie și talent
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
atitudine mai energică față de poet, nu se putea împăca ușor cu opiniile, uneori de-a dreptul "scandaloase", în viziunea sa, ale autorului Glossei. La vremea respectivă și Caragiale "s-a bucurat" de un tratament asemănător. Ar fi aici un suport polemic, de sorginte mai veche, de tipul: iată cum erau tratați marii creatori în timpul.... Dar oare numai atunci? E de natura evidenței că în toate timpurile au fost "nepotoliți" și "potolitori". Mai mult, la noi s-a practicat și stilul, deloc
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
pulpana d-sale (unii au zis, malițios, de sub epoleții d-sale, expresie pe care Telefil o condamnă cu hotărîre) printr-o scrisoare oficială de amenințare. Dl Pașcu nu l-a citit, probabil, pe Miron Costin, și nici Biblia, dar talentul polemic l-a condus exact spre una din formulările cele mai celebre referitoare la scurta viață a lumii. Le-a spus anume ziariștilor că viața, ca și firul de ață, se rupe repede. La atîta cultură involuntară, doar scuzele se mai
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
rămîn fără ecou, Fundoianu continuă să facă risipă (și paradă) de idei literare și teme diverse în reviste ca : Rampa, Adevărul literar și artistic, Contimporanul, Sburătorul literar etc.. Negativist cu hrană piezișă din spiritul de frondă personal și din ebuliția polemică a epocii în căutare disperată de „diferențieri”, Fundoianu publică în 1922 Imagini și cărți din Franța. În stilul său agresiv, juvenil arogant, pe care E. Lovinescu îl ironizează cu eleganță, observînd că „ferocele” colaborator oficiază „ca și cum zarafi ancestrali i-ar
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
foc de la perdele,/ Luminile se-așează lin pe scaun,/ Din cratițe bea lapte prins un faun,/ Nasturii cad subțiri de la cămașă,/ Bucătării încinse, pătimașe...” (Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel din urmă) apare amplificat de renunțarea la factorii ce l-ar putea contraria, la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au idei
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
operei lui Sârbu cât și în planul bibliografiei critice. În ciuda referințelor culturale bogate, a instrumentarului tehnic neostentativ și abil desfășurat sau a pasajelor interpretative originale care cer un efort în plus pentru a le judeca pertinența sau adevărul în contexte polemice, lectura curge elegant, chiar captivant spre finalitățile căutate. Cum precizează în Considerațiile finale, Antonio Patraș își axează demersul hermeneutic îndeosebi asupra scrierior “de sertar” - considerate a fi cele mai bune - dar lucrarea monografică îl obligă la o analiză mai amplă
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
și-au reamintit un vechi adagiu potrivit căruia prea strînsa amiciție dintre cele două mari țări nu ar fi de prea bun augur... Oricum pe piața cărților de specialitate, în Germania cel puțin, abundă scrierile politice care analizează critic și polemic actualul context internațional, ascensiunea Americii la rangul de unică superputere, úmbrele imperiului american, aspirațiile sale hegemoniale, periclitarea relațiilor cu bătrînul continent, primejdiile globalizării și ale terorismului etc. Printre autorii interesați de deslușirea surselor și mecanismelor atentatelor sinucigașe, de pildă, figurează
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
tot aer periferic - acesta e portretul pe care, în linii îngroșate, îl compune Bucureștii mahalalelor. Cartea se deschide cu un text oarecum programatic al editurii, o scurtă prezentare a felului în care studiul acesta ajunge în fața cititorului, și care așază polemic miza cărții: distanțarea față de imaginea-clișeu a Bucureștiului idilic, construită în timp de scrieri și albume nostalgice. Din trecutul Capitalei, volumul selectează în principiu partea neagră, maladivă, secvențe ce au atras mai puțin sau chiar deloc interesul istoricilor și care alcătuiesc
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
această formulă o culme și un adevăr vrednic de nemurire?” „Popor după popor va primi oare botezul sovietic?” Răspunsul, care va veni foarte curând, autorul Jurnalului nu-l mai consemnează. Totodată să observăm că Galaction are curajul să fie și polemic. Atunci când „oratorii roșii” (este expresia lui) îi atacă pe liberali (18 martie 1947) și memoria lui I. I. C. Brătianu, el îi ia apărarea (în însemnările lui jurnalistice) marelui om politic. Deși nu l-a iubit, recunoaște onest că acesta „rămâne
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
omor, îl pocnesc peste bot, / Îl dau cu capul de pereți, îl strîng de gît / Pe cel care mă deranjează...” Sonetele din Hinterland pot fi citite și în cheie culturală, ca replici la poeți, poezie, filozofi, mitologie și în cheie polemică, ca replici la lumea noastră. Dar ar fi păcat să nu fie citit în cheie pur poetică, adică în voia armoniei lor triste, ca în acest nou (și mereu vechi) Levant: Să părăsim, prieteni, Levantul, arcă moartă, Purtată de famelici
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
aulică sau învechită și uzul descalificant: „Mie mi se par ușor forțate chiar și formele verbale ale lui «a conchide», de-aia încerc să le evit și pe-alea folosind perifraze” (id.). Evident, discursul corectitudinii provoacă în forumuri și reacții polemice, cu argumente previzibile (e important să se realizeaze comunicarea, contează fondul și nu forma, normele se schimbă, respectarea lor strictă împiedică libertatea și expresivitatea etc.) sau reduse la simpla exprimare a disprețului pentru chestiune („vai domle ce sa zic nu
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
confirme xenofobia romanului, acesta, deși propus pentru primele două premii literare în ordinea importanței pecuniare și simbolice (Goncourt și Médicis) a dispărut din listele cu nominalizările finale. Procedînd astfel, establishmentul cultural francez n-a făcut altceva decît să justifice derapajele polemice ale incriminatului. Houellebecq a demonstrat astfel că politicul comandă literarul (deși această subordonare se regăsește uneori în propria-i carte) și că obiectul principal al criticii sale acide - homo occidentalus - nu este departe de minabilul portret pe care i-l
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
omului”, The Americam Way, Le Guide du routard, musulmanii, chinezii, islamul și monoteismul în general, sociologia, arta contemporană, Jacques Chirac, Jacques Attali, sado-masochismul. Acuzațiile sînt tranșante, nuanțele nu-și au aici locul. Sentința proferată împotriva monoteismului rămîne antologică pentru maniera polemică “în bloc” a lui Houellebecq: “Plus une religion s’approche du monothéisme songez-y bien, cher monsieur -, plus elle est inhumaine et cruelle” (p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe să treacă fără regrete
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
care aveau în comun cu romanul doar criteriul cantitativ al numărului de pagini, așa cum este cazul pretinsului roman Americana îndrăgostită de Vasile Pop sau a celor cinci nuvele reunite sub un singur titlu, Strigoii, de N. Porsenna. Scandalizat de receptarea polemică a cărții lui Dem. Theodorescu, În cetatea idealului, pe care o consideră defavorizată de opinia criticilor, nu consemnează însă în nici un fel apariția lui Ion sau a Pădurii spânzuraților. În dramaturgie, preferă cronicile teatrale, limitându-se la rezumat și la
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
care mitul valorilor naționale, cu explicita sa coloratură ideologică, nu mai reprezintă un subiect de fascinație, iar spațiul european încetează a mai fi unul exterior, au îmbogățit peisajul artistic românesc adăugîndu-i o altă dimensiune: aceea a imaginii suficientă sieși. Situată polemic față de ambele atitudini mai sus amintite, această nouă tendință repune în discuție sensul și finalitatea actului de creație. Față de mișcarea autohtonistă ea este complet dezinhibată doctrinar și exclude transcendența ca factor necesar în susținerea expresiei, iar în raport cu experiențele neconvenționale, protestatare
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
proporții, o norocoasă lovitură, precum și/sau o capcană la adresa spiritului critic, acela care pune nota reușitei artistice, în primul rând. Singurătatea alergătorului de cursă scurtă, romanul d-nei Gina Sebastian-Alcalay, apărut la Editura Albatros, este, la doar simpla ochire, un titlu polemic, răspunzând altuia, de largă circulație, dar cu grăuntele său enigmatic. La lectură, romanul se dovedește un amplu dosar al existenței unei femei, soție, văduvă, amantă, în dragostea de mamă, de partenerul regăsit, roman alcătuit din jurnale, epistole, narațiuni, cu întoarceri
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
Maiorescu și românii. Deși extrem de incitante sînt și celelalte eseuri, despre urbanismul totalitar, despre dramaturgia din comunism și aceea din postcomunism etc., m-am oprit în articolul de față la acela despre Maiorescu. Întreaga carte merită o discuție, fie și polemică, mai ales dacă luăm în considerare caracterul polemic al majorității punctelor de vedere exprimate de către dl Ciprian Șiulea. În cazul special al eseului despre "formele fără fond", nu am vreo obiecție importantă să-i fac autorului. El mi se pare
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
celelalte eseuri, despre urbanismul totalitar, despre dramaturgia din comunism și aceea din postcomunism etc., m-am oprit în articolul de față la acela despre Maiorescu. Întreaga carte merită o discuție, fie și polemică, mai ales dacă luăm în considerare caracterul polemic al majorității punctelor de vedere exprimate de către dl Ciprian Șiulea. În cazul special al eseului despre "formele fără fond", nu am vreo obiecție importantă să-i fac autorului. El mi se pare a clarifica una din cele mai litigioase probleme
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
convențiile dominante și problemele pe care trebuie să le rezolve, pentru a le depăși. Pentru a-și face meseria, criticul apelează la tradiție și se folosește de limbajul epocii sale, cele două elemente cu care scriitorul adevărat întreține o relație polemică. Cea mai mare problemă a criticii este aceea de a învinge dificultatea pe care o ridică propria semnificație dată tradiției și limbajului, în momentul în care este pusă în situația de a recunoaște caracterul singular al formelor ce nesocotesc această
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
proiectul DramAcum inițiat de un grup de studenți, acum absolvenți de Regie Radu Apostol, Alexandru Berceanu, de pildă și susținut de cîțiva dintre profesorii lor. Fiecare întîlnire, pe anumite teme, cu citit și comentat ad-hoc, cu o atmosferă deschisă și polemică de cenaclu de bună calitate, îmi amintea de anii furioși și consistenți ai studenției mele. Exercițiul dialogului este dorit în acest cerc și exersat cu măsură. E foarte important asta, mai ales cînd trăiești într-o societate arogantă și suficientă
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
sinteză excepțională, toate direcțiile care se manifestă acum pe piața simbolică a artei românești. Dar această inventariere nu este nici pastișă, nici replică, nici parodiere și nici supunere involuntară față de un model preexistent, ci o modalitate, pe jumătate ludică și polemică, pe jumătate implicată și gravă, de a regîndi forma plastică din perspective multiple, în general validate, ca o pledoarie asupra unității fundamentale a gestului artistic, asupra înaltei lui congruențe, dincolo de polimorfismul expresiei, de particularitățile limbajului și de stilistica imediată. În
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
mărurii importante în legătură cu estetica ionesciană, cărțile care au marcat devenirea artistică a dramaturgului, relațiile sale cu România, anii de exil, prietenia cu ceilalți doi mari scriitori români din capitala Franței, Mircea Eliade și Emil Cioran. Chiar dacă prin caracterul său preponderent polemic este altceva decît ne-am fi așteptat, volumul lui Marie-France Ionesco devine o referință fundamentală, imposibil de trecut cu vederea. n Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco 1909-1994, traducere din franceză de Mona Țepeneag, Editura Humanitas, București, 2003
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]