740 matches
-
Singer. La alegerile din 1932, Ebner a fost reales în Parlament. Însă la alegerile din 1933, din cauza unor sciziuni interne, Partidul Evreiesc nu a reușit să mai aibă nici un deputat. În paralel cu activitatea parlamentară, dr. Ebner a continuat să polemizeze cu demnitate și cu patos în paginile revistei sale în limba germană cu rivalii politici din cadrul obștii sau cu alți lideri politici ca profesorul Nicolae Iorga. În 1933 a fost ales ca vicepreședinte al Congresului sionist în urma decesului lui Leo
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
profesor agregat în Filosofie (1956). În 1963 renunță la activitatea universitară, pentru a se consacra definitiv carierei de ziarist și scriitor. Cariera sa literară începuse deja în 1957 cu romanul "Histoire de Flore" și eseul "Pourquoi des philosophes ?", în care polemizează pentru prima oară cu marxismul. Într-un timp în care majoritatea covârșitoare a intelectualității franceze avea o fermă orientare de stânga, pro-sovietică și antiamericană, în mare măsură sub influența lui Jean-Paul Sartre, Revel - până în 1970 el însuși socialist în cluburile
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
era împletită cu o moralitate prea libertină. Totul se schimbă când este revocat Edictul de la Nantes în 1685, care provoacă o ruptură în sânul comunității științifice. Faimosul matematician și filozof Leibniz, în lipsa unei reconcilieri între catolici și protestanți, drept protest, polemizează publicând în 1696, unele extracte scandaloase din "Diario" lui Burcardo, cu titlul "Specimen historiae arcane, sive anecdotae de vita Alexandri VI Papae". Cartea are mare succes, se retipărește, iar în comentariul său filozoful subliniază "cum nu s-a mai văzut
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
pe criminologii și penaliștii Alexeev, Babaev, Igoșev, Grișanin, Minkovskii, Pobegailo, Rivman, Gauhman, Solopanov, Pleșakov ș.a. În afară de aceștia, participînd la ședințele Biroului criminologic coordonator din U.R.S.S., are rara posibilitate de a-i asculta, de a discuta și chiar de a polemiza cu criminologii Antonean, Avanesov, Saharov, Kuznețova, Kudreavțev, Karpeț, Dolgova, Bluvștein și alți criminologi cu renume în lumea științifică. Valeriu Bujor mărturisește că „anume acest anturaj în cele din urmă m-a format ca criminolog”. În afară de viii purtători ai ideilor criminologice
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
concurs al dezbaterilor pe întreaga Indie, câștigând Medalia de Aur. După terminarea facultății, este numit profesor de filozofie la Colegiul Sanskrit din Rajpur și apoi la Universitatea din Jabalpur. Întreprinde călătorii în întreaga Indie, vorbind în fața unui larg auditoriu și polemizând cu liderii religioși în dezbateri publice. În 1966 Osho demisionează pentru a se dedica în întregime scopului de a iniția omul modern în arta meditației. Începe să conducă tabere de meditație; se adresează curent unor mulțimi de 20.000 - 50
Osho () [Corola-website/Science/326465_a_327794]
-
cercetare științifică relevantă în domeniu, anume lucrările lui Demostene Russo: „"Mitropolia Proilavului”" și "„Lista Mitropoliților Proilavului 1590-1828”". În continuare sunt prezentate cele mai importante aspecte care așteaptă încă o cercetare amănunțită și clarificare. Unul dintre aspectele asupra căruia s-a polemizat mult în perioada interbelică a fost acela al stabilirii identității dintre Meletie Syrigul și mitropolitul Meletie al Proilaviei. Polemica a opus, pe de o parte, pe Demostene Russo care susținea că cei doi au fost într-adevăr contemporani, dar au
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
stat cu trei secole. În contra ideii că s-ar fi format două state este tradiția istorică a descălecatului, care presupune că cete de români din Transilvania au trecut datorită persecuțiilor religioase peste munți, întemeind în scurt timp state puternice. Panaitescu polemizează cu această ipoteză, susținând că dacă ar fi adevărată, ar fi avut loc o întemeiere simultană a unui singur stat. Un fapt suplimentar în ce privește aspectul geografic al problemei este direcția apelor, care în cazul Munteniei și Moldovei este divergentă. Navigația
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
o localitate din Poienile Izei(Maramureș), locul acțiunii e întărit de precizarea momentului: „Când la munte și-au ajuns / Cei mai mari că și-a grăit / Pă cel mic ca să-l omoară...”. Făcând abstracție de colindele transilvănene, Ovid Densușianu va polemiza cu Dumitru Caracostea pe această temă: „De ce nu putem admite că în timpul coborârii turmelor, ciobanul, aflând complotul, și-a arătat dorința de a fi îngropat la stână? Psihologicește, dorința aceasta e explicabilă: pentru oricine, ideea de moarte e asociată cu
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
Iași, după ce trece cu nota maximă, 20, concursul pentru postul respectiv. Din 1945 se transferă la Universitatea din București. În 1926 debutează cu versuri în "Universul literar", din 1927 colaborează la "Viața literară" și "Gândirea", cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii, "Capricorn". În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei "Viața românească", revista înființată, la Iași, in 1906. La București colaborează cu prestigioasa "Revistă a Fundațiilor Regale", condusă de Alexandru Rosetti
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
umbră timp de peste 300 de ani. La mai multe decenii după ce Brazilia a obținut independența față de Portugalia în secolul al XIX-lea, reputația lui Cabral a început să fie reabilitată de împăratul Pedro al II-lea al Braziliei. Istoricii au polemizat multă vreme privind statutul lui Cabral ca descoperitor al Braziliei, și s-au întrebat dacă descoperirea a fost întâmplătoare sau intenționată. Prima întrebare a fost rezolvată observând că puținele întâlniri cu exploratorii dinaintea sa nici nu au fost observate la
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
iar în timpul postului mare, în fiecare zi; a predicat în toate bisericile orașului și în cele din jurul orașului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând și demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creștinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
rusă reveneau frecvent în dialogul ei cu „cei care și-au părăsit țara”. Spre emigranți Ahmatova se întorcea supărată: Justificările emigranților față de Ahmatova au continuat mulți ani: Roman Gul în volumul "Я унес Россию" („Eu m-am dezbărat de Rusia”) polemiza cu Ahmatova. La părerile lui Gul s-au raliat printre alții Georgi Adamovici și V. Frank. Persoanele apropiate Annei Ahmatova care rămăseseră în Rusia au ajuns practic toate pe lista jertfelor terorii regimului comunist. Singurul ei fiu, Lev Gumiliov, a
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
în cartea "L'esperienza futurista" (1919). În "Le memorie d'Iddio" (1912) exprimă cu violență protestul său antireligios și nihilist, în timp ce în "Le Stroncature" face un rechizitoriu aspru, în numele avangardei culturale, al principalelor opere clasice (Faust, Decameronul, Hamlet etc.) și polemizează cu scriitori contemporani, ca Giovanni Gentile sau Benedetto Croce. În același timp, scrie și opere în spirit tradițional, proză poetică, "Cento pagine di poesia" (1915), sau versuri, "Opera prima" (1917). Din această epocă datează una din operele cele mai apreciate
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
după Diog. Laert., IX, 41) „Mikros dikosmos”. Ea este des citată de Epicur. De asemenea, și Aristotel îl citează foarte des, dar aceasta mai ales ca să-l combată și nu totdeauna cu aceeași obiectivitate. Dimpotrivă, Platon nu-l amin-tește, dar polemizează cu concepția materialistă. Asupra filozofiei lui Democrit avem însă destule date ca s-o putem cunoaște și aprecia. Sâmburele acesteia îl constituie atomistica, pe care, deși n-a descoperit-o Democrit, este totuși meritul lui de a o fi dezvoltat
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
au apărut și traduceri din Friedrich Engels. A condus, împreună cu S. Moruzzi, revista „Îndrumarea” (1908 - 1909). Promotor al pozitivismului lui Auguste Comte s-a mutat la Iași unde, împreună cu Panait Mușoiu, a înființat revista „Munca” în care cei doi au polemizat cu vechiul lor prieten Ioan Nădejde care a devenit social-democrat. a tradus în limba română lucrarea "L’Idéal de la jeunesse" ("Idealul tineretului") de Élisée Reclus și a publicat în 1895 broșura "Determinismul". Tot împreună cu Mușoiu, Panait Zosin a editat "Revista
Panait Zosin () [Corola-website/Science/308789_a_310118]
-
banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei." A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la "Junimea"' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă. La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a publicat împreună cu Vasile
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
talente didactice. Aceste atribute s-au manifestat în atelierul lui Mieß, fapt ce a determinat conturarea primelor elemente de exprimare ale curentului expresionist pe meleaguri transilvane. Ca promotori ai noilor idei de avangardă, artiștii care făceau parte din acest nucleu polemizau adeseori pe marginea esteticii tradiționale, formând în acest mod și un nou crez teoretic. Cu toate că atmosfera în care trăia era una novatoare, Friedrich Mieß nu părăsește propria viziune în arta picturii. Longevitatea sa, pictura de natură academică pe care o
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde se va remarca prin numeroase articole. Face critică muzicală și dramatică ("Epoca", 1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie de articole ce vor demonstra multiple însușiri intelectuale ("O familie de poeți"). E prezent în aproape toate domeniile artei și ale vieții publice, încercându-și talentul în numeroase direcții. La 19 aprilie 1887 tipărește revista
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
intitulată "Inocent", Delavrancea apără, chiar și împotriva celui mai mare avocat al timpului, Take Ionescu, pe arhitectul Ion Socolescu, acuzat de crimă cu premeditare. Oratorul și confereințiarul își păstra intactă puritatea sentimentelor, demonstrând sinceritate și patetism. Ține conferințe la Ateneu, polemizează înflăcărat cu politicienii vremii, fiind prezent la toate întrunirile importante ale timpului, în toate având, cum spunea Vlahuță: "„un cult pios pentru popor“" (exemplu, conferința "Țăranul nostru și țăranul mizeriei": "„Însăși libertatea, supremul element al demnității umane, pentru el nu
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
puternică, dar nu voluntară. În colțul gurii strânge luleaua. Privirea îi era întotdeauna tandră cu cei familiali, iar zâmbetul timid ne înștiința discret că ne stă la dispoziție." Cânta la vioară și violoncel, vorbea bine englezește, scria articole în care polemiza cu "bătrânii" liberali și îi mobiliza pe tinerii care îl priveau ca pe un model (așa s-au născut Scrisorile pentru tineretul român), se documentase în bibliotecile din Londra și Berlin pentru teza de doctorat cu titlul Monarhia socială, dar
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
inspide. în anii socialismului, i-a cerut iertare lui Arghezi, care i-a acordat-o de îndată, iar pe mine mă sprijinise, deși adversar, la primirea în Sindicatul ziariștilor. Nu rare erau ocazii ca acestea, de fraternizare între adversarii ce polemizaseră uneori violent. Scriitorii, după vorba lui N. Davidescu, către mine, se citeau între ei, ca să se aibă reciproc la mînă. Bîrfa între confrați nu le învenina raporturile. Chiar unele înjurături, etimologicește infame, ca turcescul ,hai sictir", erau familiare între confrați
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
ministru slovac Tiso și pe primul ministru rutean Voloșin să-și prezinte, oficial, opiniile. Cei doi arbitri, Ribbentrop și Ciano, și-au continuat conversațiile cu delegații la masa de prânz și, apoi, s-au retras în camere separate, unde au polemizat asupra unei hărți. Ciano, protejând interesele ungare, a căutat să mute noua frontieră spre nord; Ribbentrop, protejând interesele cehoslovace, a căutat să o mute în direcția opusă. Datorită nepregătirii și indolenței lui Ribbentrop, ministrul de externe italian a avut câștig
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
teatrolog și profesor universitar, 1 septembrie 2013: ""A scris mult, cu acribie, cu seriozitate: despre teatrul românesc, despre cel universal, despre criticii români. Dar a atacat și subiecte colaterale, și-a impus punctul de vedere față de mondenități și politicieni. A polemizat, ori a vorbit cu tandrețe, despre cărți, spectacole, actori apropiați punctului sau de vedere. Portretizează exact, da verdicte juste, ironizează fin. A condus doctorate și a creat doctori în artele spectacolului. Mă întîlnesc și acum cu el în comisii de
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
Cosmin Ciotloș O.Nimigean, Mortido, ediția a doua,revăzută, Iași,Edit.Polirom,2013,184pag. Într-un număr recent al „Observatorului cultural“, Daniel Cristea-Enache polemiza, dârz, cu două texte de copertă a patra (apar-ținându-le lui BogdanAlexandru Stănescu și lui Doris Mironescu). Am crezut că, negând filiația Tarantino (sugerată de cel dintâi), Cristea-Enache va propune, el, o cheie de lectură pentru Mortido, romanul într-adevăr complicat
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
activității dumneavoastră, spunea că avem de-a face cu un președinte extrem de viu, căpitanul Traian Băsescu; locotenentul său, Mihai-Răzvan Ungureanu, ar fi ceva mai moale, zicea ziarul. Vă simțiți vinovat la capitolul ăsta? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu m-aș grăbi să polemizez cu un articol de ziar a cărui informare rămâne la nivelul unei jurnalistici destul de simple și cu ale cărui concluzii nu sunt neapărat de acord. În ceea ce privește gradul de dinamism al activității politicii externe, eu cred că tot ceea ce spune președintele
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]