738 matches
-
era hiperliterarizată, eu veneam cu ideologia mea, pe care n-o puteam manifesta, din cauza constrângerilor, în primul rând. Pe urmă eram încă oarecum ,naiv", între ghilimele, și mă supăram că nu eram înțeles sau că ideile mele nu erau înțelese. Polemizam uneori nestudiat, și asta mi-a atras animozități. Și, în felul acesta, s-a ajuns la această singurătate, care acum văd că începe să fie recuperată, văd reviste care îmi fac numere omagiale și, în sfârșit... parcă, parcă, o altă
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
al domnului Blaga" (Timpul, 18-21 mai 1941). El l-a acuzat pe Blaga că i-a preluat ideile și conceptele. Acesta din urmă i-a răspuns ironic, cu "aserțiuni calomnioase" și "atacuri ad hominem", după cum pretinde Botta. Cei doi au polemizat în presă, cu replici de tipul (Blaga despre Botta) "obraznic și laș", "invidie", "disperare", "incoherență", "bîlbîieli", "nerușinarea cuiva care s-a întărîtat", autor de "pompoase și foarte turburi cuvinte", "semi-român" cu "ascendență amestecată" etc. sau (Botta despre Blaga) "agent al
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
sobri și serioși ce nu știu să rîdă, mesianici prin excelență, cărora li s-ar cuveni parcă să le mulțumim continuu că există. Zîmbetul nu le este prieten, iar cînd, din motive regizorale, încearcă să rîdă, rînjesc. Este greu să polemizezi direct cu ei, deoarece, din capul locului, exclud posibilitatea de a greși". De unde un discurs cu nerv, viguros colorat, înțesat cu plastice momente, aidoma unui cozonac umplut copios cu stafide: "Parcă am fi în țara lui Caragiale și Eugen Ionescu
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
Felul incalificabil în care a ales să mute discuția în domeniul dosarelor de cadre, adică cerând la modul isteric sancționarea administrativă pentru o opinie exprimată public, indică enormul dispreț față de "republica bananieră" pe care a părăsit-o: cu subdezvoltații nu polemizezi, îi dai ordin președintelui țării să-i zvârle pe brânci afară! Ca să-l ajut să realizeze dimensiunea grotescă a denunțului, e ca și cum eu m-aș adresa mai-marelui universității Fullerton, dl. Milton A. Gordon, și l-aș pârî pe Suceavă pentru că
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
descriu drumul lui Keraban prin Dobrogea, pe atunci provincie a Imperiului Otoman. Informațiile despre ținut și locuitorii săi, despre formele naturale și despre așezări precum Cernavodă, Galați, Tulcea, Constanța sunt toate de "sorginte livrescă", observă Hobana, indicând și unele surse. Polemizează în acest punct cu ipoteza hazardată a unui Simion Săveanu, cercetător mai vechi care susținuse că Jules Verne a călătorit în România și încă în mai multe rânduri. Sprijinit totdeauna pe documente, pe cercetări sigure, rigurosul Hobana respinge exagerările, speculațiile
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
acum? Și unii și alții vor să năruiască instituțiile neconvenabile, să deșertifice și să dezinfecteze, cu deosebirea minimă că pentru ultima operație unii foloseau rășina iar alții vor să recurgă la sare. În jurul "Generației ‘27" Gabriela Gavril în TIMPUL (nr. 76) polemizează cu Dan C. Mihăilescu pe tema "Generației ^27", care pentru acesta ar reprezenta un model viabil, "fecund" și astăzi. Eseista ieșeană crede dimpotrivă că avem de-a face cu un "fapt cultural relativ îndepărtat și fără putere de iradiere în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
în a cărei editură îi apare cartea, și a lui G. Ibrăileanu, fiind pe deasupra elogiat peste măsură tocmai în paginile "Vieții românești" (ceea ce era firesc) de un alt detestabil, D. Caracostea (ceea ce nu era deloc suportabil), cu care E. Lovinescu polemizează în partea a treia a articolului din 1915, neacceptând cuvintele entuziaste ale acestuia. Mi-e foarte clar acum, la capătul acestei investigații de istorie literară, că debutantul Gala Galaction, într-un fel colegul de generație al lui E. Lovinescu (cu
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
și intens erotic "acuza" orice mijloc, inclusiv, dacă nu mai ales, pe acela politic. Partidul era-n tot și în toate și, deși nu se dezvăluia, se dădea în vânt după amorul liber. Cartea este vie tocmai pentru că reușește să polemizeze cu mistificările din viața și chiar literatura din anii teroarei istoriei.
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
bisericești în creațiile populare românești: “Inspirația bisericească hotărât că n-a fost fericită la poporul nostru, ai cărui cântăreți și-au pus sufletul numai când au vorbit de faptele, bucuriile și durerile oamenilor.” Să menționăm, nu din dorința de a polemiza cu N. Iorga, că Marian n-a intenționat să dea o antologie, deci n-a avut în vedere criteriul estetic, ci a voit să publice toate legendele hagiografice despre Fecioara Maria cunoscute de el până atunci, că a voit să
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
Versiunea recentă mă citează de... 49 de ori. Asta e prea de tot! Dar intervine și aici... interdicția. Cărțile mele Pro Eliade și Eliade și Noica nu sunt incluse nici la indice, nici în cuprinsul volumului Dlui }urcanu. în prima polemizez cu Norman Manea, Leon Volovici, Daniel Dubuisson, Alexandra Laignel-Lavastine, în cea de-a doua urmăresc cronologic șubrezenia atacurilor anti-Eliade. Dar să nu fiu cârcotaș și egolatru și să nu insist asupra amănuntelor pro-domo. Spuneam și în recenzia anterioară că marele
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
și care luase drept model în Viața lui Macedonski, biografia lui Eminescu scrisă de maestrul său. Decepționat de oportunismul acestuia, Marino își va orienta acțiunea proprie spre critica de idei generale, ostilă în principiu impresionismului de tip călinescian, și va polemiza cu toți călinescienii generației ^60. Ce e drept, articolele politice de după 1944 ale lui Călinescu sînt, fără excepție, lamentabile. Relativa redresare din articolele strict literare publicate în rubrica din Contemporanul și selectiv adunate în 1965 în volumul Cronicile optimistului a
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
cum a zis atunci înainte de ele Adam: «Acesta este os din oasele mele și carne din carnea mea»?<footnote Origen, La Facere, 3,2 apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 264. footnote> Unii autori patristici nu subscriu lui Origen, ba dimpotrivă polemizează cu ideile acestuia: Metodie din Olimp<footnote Autorul acesta este de părere că hainele de piele nu sunt trupurile Aglaophon sau despre înviere, 1, 39 apud P. Nellas, op. cit., p. 86. footnote>, Epifanie, și la alți antiorigeniști. Astfel, este clar
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
am recunoscut interpretul (Cătălin Crișan) și știu că auzisem, copil fiind, melodia. Mi-a răsărit în minte chiar pe cînd realizam că, în pofida empatiei arătate față de problemele psihicului feminin săptămîna trecută, filmul ăsta chiar mi-a tăiat cheful pentru așa ceva. Polemizam chiar astăzi pe această temă (a protagonistei, lungmetrajul cade doar dacă pică și ea) cu Alex Leo Șerban, el afirmînd că i-a plăcut la film tranziția perechii regale de la un cuplu de marionete comice - vezi presiunea pusă pe ei
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
se reproșează) modernismului atitudini care nu-i sînt deloc caracteristice; criteriul exhaustivității, ca și acela al "punerii la punct definitive" sînt deziderate ale pozitivismului în critică, cîtuși de puțin ale criticii moderniste. Toți criticii moderniști importanți - inclusiv cei români -, au polemizat îndelung cu susținătorii unor asemenea exigente scientiste neadecvate, în cîmpul literar și artistic. O mică paranteză referitoare tot la critică modernista: nu începe, oare, "fictionalizarea" ei și a istoriei literare chiar în modernism și nu în postmodernism, cum crede Mircea
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
proclamînd imperativele imprescriptibile ale personalității creatoare. Încă la nouăsprezece ani, a elaborat un amplu eseu, Naționalism? Libertatea de a ucide (reeditat, sub titlul Personalitatea. Drepturile ei în arta și viața, în 1922, cu o prefață de C. Rădulescu-Motru), în care polemiza acerb cu ideile xenofobe ale lui A.C. Cuza, din Naționalitatea în arta (1908, cu reeditări, prevăzute cu adăugiri, în 1915 și 1927). Pe linia lui H. St. Chamberlain, profesorul universitar ieșean susținea că: "Artă nu poate să existe decît că
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
de la sine: în ce măsură o carte de critică declarat subiectivă, apărută în 1937, mai poate stârni interes acum, la sfârșit de secol? Un raspuns indirect există în prefață și în postfața: cartea conține pagini literare excelente, metoda însăși e interesantă de vreme ce polemizează cu mișcările dominante de la începutul secolului. Însă, mai mult decât atât, Sufletul romantic rămâne o carte de critică: "pasiunea" lui Béguin completează porțiuni de obicei aride într-o panoramă a unei mișcări (biografiile, rezumatele etc.). În introducere autorul declară: "m-
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
Lichtenberg era "diform, suferind din cauza urâțeniei sale, înzestrat cu o nepotolita senzualitate". Figuri esențial romantice domină Germania în acea perioadă. Aflăm lucruri despre Ritter, "cel mai straniu și mai tulburător" dintre toți, prietenul intim al lui Novalis. Troxler, "irascibilul helvet", polemizează neobosit cu toată lumea, inclusiv cu puterea politică din țara sa. Gotthilf Heinrich von Schubert își scria memoriile care vor cuprinde peste o mie șapte sute de pagini; el întrupează spiritul acelor vremuri: "Schubert aleargă fără zăbava la Jenă la vestea că
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
celor două momente istorice cînd Rusia (apoi URSS) a răpit Basarabia din trupul țării noastre. Noua carte a d-lui Michael Bruchis, o culegere de studii, are un caracter polemic mai pronunțat, păstrîndu-se însă în cadrul acelorași dramatice preocupări. Autorul nostru polemizează, pînă a atinge zonele pamfletului, cu acei istorici și lingviști din Basarabia, care denaturează adevărul. Uneori chiar se reface istoricul acestei manipulări, făcîndu-se referiri la pseudolingvistul I. Ceban, la rolul nefast al Institutului de Istorie al RSS Moldovenești, la aberantă
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
treilea volum din opera literară a lui Hașdeu bucățile sale acid criticate din revistele sale Aghiuță și Satyrul, care atîta au iritat pe cei urzicați acolo. Pare o secțiune mai ușurica din creația lui Hașdeu. Nu este, desi P.P.Carp, polemizînd odată cu Hașdeu, îl trimetea, laconic, "înapoi la Aghiuță". Și, oricum, într-o ediție critică integrală nimic nu trebuie lăsat pe dinafara, inclusiv pamfletele împotriva lui C.A.Rosetti, devenit, apoi, coleg de partid cu autorul nostru. D-nii Stancu Ilin și
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
lei"), aducînd deservicii propriei opere. În martie 1933 îi apare, la Paris, Casa Thuringer și e comentată, în Le Monde, drept o carte reacționara. Lovit și disperat, redactează eseul Omul care nu adera la nimic, în Spitalul Filaret, în care polemizează cu recenzenta din Le Monde, pe care îl dă publicității (în ediția pe care o comentez se publică și acest text). Aici declară: "Iată de ce strig de pe patul meu de suferință: Trăiască omul care nu adera la nimic! O strig
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
n-au bani de aruncat. Americanii sunt în primul rând strategi. Nu putem ști ce socoteli își fac despre echilibrul zonei și echilibrul mondial. La nevoie, ei își pot permite să ne arunce praf în ochi Nu-mi place să polemizez. Prefer să caut partea de dreptate a adversarului. Mă gândesc la replica dată lui H.-R. Patapievici în problema "separatismului" bănățenesc-ardelenesc. Numai exagerarea m-a provocat. Altfel, s-ar putea să existe la noi o sensibilitate (sper că nu și
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
pagina a doua a Contemporanului nr. 26 din 1969, Nicolae Balotă era deja un nume care nu mai putea fi greșit sau confundat, autor al unui însemnat număr de eseuri, mai ales în Familia de la Oradea. Eu însumi, călinescian convins, polemizasem cu el pe tema "direcției noi". Ne cunoșteam și personal. În cronică, remarcam, între altele, enorma cultură, propensiunea spre temeiurile filosofice ale literaturii, didacticismul superior, solemnitățile de stil și respectul aproape religios față de scris. Ca acel monah care sărută coala
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
de la stat pentru sportul pe care il făcuse el. Un polițist era nemulțumit că mulți dintre colegii lui au demisionat pentru a alege meserii mai bănoase ori mai liniștite, ceea ce "altădată" nu se putea, cu una, cu două. Nu am polemizat cu nici unul, fiindcă doream să aflu cît mai detaliat de ce cred ei că era mai bine sub Ceaușescu. Asta deoarece, în ultimă analiza, o parte dintre compatrioții noștri văd în dictatură lui Ceaușescu vremuri mai bune decît ceea ce le oferă
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
din 1935, ăntăreste impresia că G. Călinescu infirmă opiniile unui autor pe care nu-l citează. Mai mult, ai preia ideile, cu ănlăturarea secțiunii considerate insuficient de convingătoare. Vianu e contrariat: "Este corect să nu amintești numele cercetătorului cu care polemizezi? Să discuți numai o parte din materialul lui? să-i falsifici opinia pentru a-ți face sarcina mai ușoară?" La al doilea punct, relativ la cuprinsul ideatic al poemului "Luceafărul", Vianu arată că singura interpretare plauzibilă o avansase el an "Poezia
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
N-am, în afară de o imensă sila, nici un sentiment față de dl Iancu. Cît îi privește pe adevărații jucători... Este deajuns să spun că-i considerăm mai inteligenți. Prostia m-a deprimat întotdeauna. Cu prostii nu m-am simțit niciodată ispitit să polemizez.
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]