796 matches
-
ăștia de ai noștri, iugoslavi, croați, sârbi, mă rog, toate națiile, români, unguri, slovaci, adică tot ce fusese Ungaria, că atunci când Cehia a fost desființată Slovacia a fost dată ungurilor. Acolo am putut ajuta foarte mult... Îi examinam și pe polițai, scoteam și dinți, făceam și chirurgie... - dar acolo am Învățat chirurgie de la chirurgul-șef al spitalului, era un internist-șef director. Și la Început mi-a spus: „Știi că dacă ai să faci..., te trimit și acolo ai să putrezești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-șef” - „Bine, văd eu”, dar, așa, furios. Se Îmbrăca și venea... Domnule, nu am dus-o rău, adică mâncare aveam, de lucrat puteam să lucrez, soră-mea avea dreptul să vină de două ori pe an. S-a Înțeles cu polițaiul care era șeful spitalului și Îi mai strecura niște bani pentru ca el să-și ia angajamentul să mai aducă niște mezeluri, fructe și ziare din când În când. Că nu era voie să citești ziare. La sfârșitul anului ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru rănile suferite de polițiștii timișorei, chemați sâmbătă seară să calmeze o petrecere dată în cinstea tăieii moțului unui copil, oferită de mama unuia dintre bărbații care au sărit la bătaie cu lanțuri și pari: "S-au bătut între ei polițaii. Și-au dat cu bastoanele-n cap unul la altul". Trei timișoreni, care sărbătoreau sâmbătă seară la tăierea moțului unui copil într-un bloc de pe strada Miorița, au atacat mai multe echipaje de poliție, care au fost solicitate la 112
Explicație halucinantă pentru bătaia cu lanțuri încasată de polițiștii chemați să liniștească câțiva petrecăreți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30388_a_31713]
-
variantă halucinantă pentru rănile polițiștilor: "l-au bătut în spital, în căruț, în fața mea. Era cu cătușe. Mi l-au bătut în spital de mi l-au omorât, criminalii ăștia. Cu pistolul la cap. Nu scăpați voi așa ușor. Pe polițai nu-i luați ca pe criminali, că ei au fost criminalii aseară? Să-mi omoare copiii mei". Întrebată cum de polițiștii au fost grav răniți, femeia a susținut că "au tăbărât treizeci de polițai pe trei oameni. S-au bătut
Explicație halucinantă pentru bătaia cu lanțuri încasată de polițiștii chemați să liniștească câțiva petrecăreți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30388_a_31713]
-
Nu scăpați voi așa ușor. Pe polițai nu-i luați ca pe criminali, că ei au fost criminalii aseară? Să-mi omoare copiii mei". Întrebată cum de polițiștii au fost grav răniți, femeia a susținut că "au tăbărât treizeci de polițai pe trei oameni. S-au bătut între ei polițaii. Și-au dat cu bastoanele-n cap unul la altul".
Explicație halucinantă pentru bătaia cu lanțuri încasată de polițiștii chemați să liniștească câțiva petrecăreți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30388_a_31713]
-
luați ca pe criminali, că ei au fost criminalii aseară? Să-mi omoare copiii mei". Întrebată cum de polițiștii au fost grav răniți, femeia a susținut că "au tăbărât treizeci de polițai pe trei oameni. S-au bătut între ei polițaii. Și-au dat cu bastoanele-n cap unul la altul".
Explicație halucinantă pentru bătaia cu lanțuri încasată de polițiștii chemați să liniștească câțiva petrecăreți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30388_a_31713]
-
fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai văd pe unde calc. E trecut de ora unu din noapte. Pare pustiu în jurul meu? Doar o senzație. O viermuială ciudată animă, nocturn, drumurile mele. La rotiserie, taximetriștii, polițaii și aurolacii stau la rînd vorbind zgomotos despre fotbal și femei. Prietenul meu, căruia i-am promis că înființăm Partidul Săracilor iar eu voi fi șefă la cadre mă informează scurt și complice cum stă "treaba", cîte adeziuni s-au
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
cu o durere năpraznică de dinți. Spre lauda lor, trebuie să spun că, an după an, vameșii români au făcut progrese în privința limbajului și a politeții. De bine, de rău, au început s-o rupă pe nemțește și pe englezește. Polițaii cu bulan și securiștii cu apucături naziste, care vedeau în tine un vieme infractor sută la sută, au cam dispărut de la fruntarii. Problema cea mare - nu specifică, ci general românească, dar mult mai izbitoare aici, prin contrastul imediat - e aceea
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
de ani; pe lângă sandalele trăsnite, geanta ei arăta de parcă ar fi fost împletită din bandă magnetică. —Mitch o să-ți povestească despre Neris Hemmings, mi-a promis Nicholas. Apare adesea în emisiuni la TV și i-a ajutat chiar și pe polițai să găsească o fată ucisă. E așa de bună încât a vorbit cu vocea soției lui Mitch. Mitch! a strigat. Mitch, fă-te încoa’, bătrâne. —Du-te și vorbește, a zis Barb, cu o voce gâjâită. Eu ies să fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
A scâncit de durere și m-am ghemuit lângă ea, lăsând-o să-mi strângă glezna ca într-o menghină. Cu coada ochiului am observat că atrăseserăm atenția unei mașini de poliție. A tras pe dreapta - la naiba - și doi polițai, cu emițătoarele pornite, au coborât și au venit înspre noi. Unul arăta de parcă se hrănea doar cu gogoși Krispy Kreme, dar celălalt era înalt și chipeș. — Ce se întâmplă? a întrebat Băiatul-Gogoașă. —E în travaliu. Amândoi bărbații s-au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toate ziarele. În fotografii, Mackenzie pare foarte fericită, în ciuda faptului că părea să-l țină cu forța pe mire. Jacqui, Joey și Treakil sunt o familie modernă neconvențională - Joey stă cu Treakil când Jacqui iese în oraș cu frumosul Karl, polițaiul. Ea se gândește să renunțe la interdicția în privința mângâietorilor-delicați, mai ales că frumosul Karl - care e într-adevăr foarte frumos - e tot pe-atât de înnebunit după Treakil, pe cât este și după Jacqui. Totuși, nu se poate nega că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
indigeni; cu un cuvânt, când se vor convinge că guvernul vrea numai depărtarea adevăraților vagabonzi, dar nu caută a asupri și a înjosi pe toți evreii din țară fără osebire. Evreii nu voiesc a deveni un fel de șpioni și polițai; ci, lucrând spre binele țării, cer să li se dea ocaziunea și posibilitatea de a se hrăni ca toți locuitorii țării într-un mod omenesc și onest. Vom merge și mai departe, vom îndupleca pe evrei ca să nu fie cârciumari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vremuri mai bune ar trebui ca guvernul sa le dea aceste mijloace. Trecând apoi la abuzurile administrației, d. Grăjdănescu, între altele, a citat un caz destul de interesant: un cal de furat din Vlașca s-a găsit în grajdul d-lui polițai de oraș. {EminescuOpXI 91} D. ministru de interne a răspuns la semnalarea acestui caz că va pune să se cerceteze și, daca va fi în adevăr cum spune d. interpelator, va destitui pe polițai. Cât pentru pretinsa foamete de care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a găsit în grajdul d-lui polițai de oraș. {EminescuOpXI 91} D. ministru de interne a răspuns la semnalarea acestui caz că va pune să se cerceteze și, daca va fi în adevăr cum spune d. interpelator, va destitui pe polițai. Cât pentru pretinsa foamete de care ar suferi locuitorii din mai multe județe, d. ministru a contestat-o, arătând că porturile Galaților și Brăilei sânt pline de porumb și mai ales că într-o țară ca a noastră, lipsită de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fu astupată cu un portofoliu pe care bravul domn îl schimbă astăzi pe un post de advocat la căile ferate. Altul detronează odinioară pe Domnitor - din norocire în efigie numai - și proclamă o republică, și peste puțin îl vedem galant polițai făcând în scara palatului primirea musafirilor domnești la zile mari. D. colonel șterge odinioară numele M. Sale Domnitorului din livretul soldatului și astăzi se face denunțătorul unor pretinse abuzuri de presă față cu suveranul. O mică deosebire între d. colonel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu suveranul. O mică deosebire între d. colonel și ceilalți doi onorabili pomeniți mai sus, o simplă deosebire de noroc: d. colonel nu va fi ministru, d. colonel nu poate fi advocat al căilor ferate, iar cât despre postul de polițai se zice că el ar fi destinat, în cazul permutării actualului titular, nu d-lui colonel Anghelescu, ci unui coleg al d-sale, onor. senator Simion Mihălescu. [ 13 aprilie 1880] ["FIINDCĂ SE VORBEȘTE... Fiindcă se vorbește în mod care pare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
noștri ar renunța bucuroși la toate celelalte libertăți, numai pe aceasta una s-o păstreze deplină. Ei sânt pururea atât de nerăbdători de-a exercita această accesibilitate încît siluiau chiar împrejurările și se numeau ei pe ei înșuși prefecți, casieri, polițai, miniștri, prezidenți de republică, chiar dacă n-ar fi fost decât în îngusta circumscripțiune a fericiților Ploiești. Dar democrația română nu e tare numai în accesibilitate, ci și în creațiune de posturi. Astfel, de exemplu, administrația drumurilor de fier a trecut
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un câine căruia i se ia osul de sub nas: "Și la ce îți folosește?". Chiar așa, la ce îmi folosește? Pentru a fi confortabil cu mine însumi, îmi venea să-i spun... Pasaj adăugat ulterior: replica aceasta de banc cu polițai, gen La ce ți-a folosit diploma aia' de doctor? Mi-a fost repetată de zeci de ori. Întotdeauna cu răutate. Niciodată nu am fost și nici nu voi fi capabil să dau un răspuns care poate fi înțeles pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu ajutorul unei sticle de un litru de whisky Johnnie Walker, cumpărată de pe aeroportul Heathrow din Londra. Rezultatul a fost unul îngrozitor: timp de trei zile m-a durut capul, am umblat ca un spectru prin campus, aproape frânt de mijloc (polițaii care sunt pretutindeni peste tot mă urmăreau atent din priviri) am vomitat cât un regiment în camera de cămin și, cel mai grav, am reușit să-mi compromit à jamais pofta de a bea whisky.) Constat că pe cartela telefonică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lor le plătea. „Mergeți să-i trecem la colectiv, că n-avem cum, și trebuie să-i trecem”... Și veneau opt sau zece inși de partea lor și intrau În ogradă și: „Unde-i părintele? Cum Îl cheamă?”. Veneau cu polițaiul, cu primarul, cu vicele: „Trebe să treci la colectiv, că nu ai Încotro; dacă nu, vezi tu ci faci, dai pământul”... Dacă nu vreai, Îți lua deștul de aicia-șa și erai trecut la colectiv... Nu vreai nici așa, avea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Păi, nu ne-au zis nimic nici la Focșani, că de la Periprava ne-au dus la Galați și de acolo la Focșani... Ne-a scos afară aicea așa... și ne-a lăsat cum lași o găină. Ne-a zis un polițai: „Băi, da’ voi la ce mai stați?”. „Păi poate că ne mai ia cineva”... „Hai, bă, luați-o!” Primarul Vultureanu fusese anunțat că În seara asta ne dă drumul și au venit niște oameni Înaintea noastră, vreo doi inși: „Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru că n-aveai porumb, te duceai la sfat... „Te treci la colectiv?” Imediat Îți dădea o dovadă și te duceai cu dovada aia până Îți aduceai porumbul... Și din două În două luni sau și din lună În lună veneau polițaii... Mă căta, exact cum mă cătați dumneavoastră, și pe câmp venea până dădea de mine... Milițianul trebuia să mă găsească:„Unde-i bărbatu-to?”. „La prășit.” „Unde, În ce loc?” „Acolo.” El trebuia și să mă ia, și să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venit acasă. Și În ziua de Crăciun, când am plecat să merg la Brașov, m-au arestat din gară. M-au prins și m-au arestat... Aveam 27 de ani. Cine erau cei care v-au arestat? A fost un polițai care era din comună și unul care venise de la Focșani. Nu le mai știu numele, cum Îi chema... Dracu’ să Îi ieie! Și unde v-au Închis? M-au ținut până la 12 la poliție aicea și dup-aia ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
consola care transfigurează realul, îl introduce pe copil în dinamica lor periculoasă, pulverizîndu-i ființa interioară; totul în jur e deformat, mama e "dragonița cu solzi roșii" care "scuipă flăcări", tatăl e ciclopul, iar prietenul acestuia, reptilianul, sora e sirena, iar polițaiul, în fața căruia ajunge inevitabil e căpcăunul, într-o lume care pare "mai reală decît realitatea": consola video, căreia îi lipsește tasta de pe "telecomanda realității" e universul familiar, e noua sa familie schilodită, unde băieții sînt "eroi", fetele, "creaturi", profesorii, "vrăjitori
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
trebuia să mai stea în excursia asta. Apoi a venit echipajul de poliție. Din mașină a coborît unul mai gras ca tata, uniforma pleznea pe el și-și tîra cu greutate picioarele. Pe insigna lui era scris Lucian Zup. Celălalt polițai era slab și nu făcea altceva decît să-l urmeze pe primul. Căpcăunul s-a îndreptat spre Alin, ca și cum doar el ar fi existat. Poate-l vedea mai relaxat sau se simțea apropiat de un erou care părea că-i
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]