105 matches
-
ele reprezintă calități diferite ale guvernării. Tot ceea ce putem spune este că ele diferă. Definițiile democrației au în mod invariabil multe în comun, deși diferă în priorități și accente. Abordarea idealistă se potrivește în special unei democrații stabile; comparînd o poliarhie sigură cu democrația ideală apare competiția dintre bun și mai bun, putîndu-se așadar încuraja un cerc virtuos al îmbunătățirii continue a instituțiilor democratice. Într-o democrație nouă, însă, abordarea trebuie să fie diferită. Cînd oamenii de știință dintr-o democrație
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a avut dezmembrarea Uniunii Sovietice asupra schimbării de regim. Slovenia este o țară care a făcut parte din Iugoslavia comunistă, dar anti-stalinistă. Deși nici una dintre ele nu poate fi descrisă ca o democrație ideală, acest lucru este valabil și pentru poliarhiile stabile. Ceea ce contează aici este că toate nouă sînt substanțial mai democratice, sau cel puțin mult mai puțin nedemocratice decît erau în perioada comunistă. Cînd Freedom House a evaluat regimurile respective sau din țările predecesoare, în 1985, nici unul nu a
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de majoritatea opiniei publice, cît și prin acțiunile elitei. Dar sprijinul poate fi retras, dacă actualul regim rămîne departe de idealurile democratice; modelul lui Dahl implică tocmai acest lucru. Idealurile democratice devin un standard care exercită presiuni pentru îmbunătățirea instituțiilor poliarhiei existente. Se presupune că cererile populare vizînd mai multă democrație vor încuraja elitele să ofere reforme instituționale care să conducă la o democrație completă. Ce fac oamenii atunci cînd trebuie să aleagă între a sprijini un nou regim, cu toate
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cu aspirații democratice. Problema analitică este: ce fel de întrebări ar trebui puse? Teoriile idealiste pun accent pe valorile și țelurile indivizilor și pe procedurile care transmit guvernanților vocea poporului. Dacă luăm în considerare distincția lui Dahl între democrație și poliarhie, oamenilor li se poate cere să compare regimul actual cu un standard ideal. Prima parte a acestui capitol trece în revistă o serie de indicatori care pun accent pe idealurile democratice. Deoarece ipoteza lui Churchill se referă la competiția între
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
diferite ale democrației; un partid social-democrat sau socialist poate pune accent pe beneficiile sociale și economice, un partid liberal pe drepturile individuale, iar un partid conservator pe autoritatea instituțiilor (cf. Barnes, 1967). Presiunile metodologice vizînd crearea unui indicator unidimensional al poliarhiei încurajează de asemenea reducerea ideii de democrație la o scară unică. James L. Gibson arată cum poate fi obținut acest lucru dintr-o multitudine de întrebări despre democrație, puse în Rusia și Ucraina. Chestionarul cu întrebări închise al lui Gibson
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
intervievatul l-a cunoscut pe durata întregii sale vieți. Coeficienții, atît cei negativi cît și cei pozitivi, urmează logica "răului mai mic" din ipoteza lui Churchill: un regim rău poate fi preferabil, dacă alternativa e și mai rea. În timp ce teoria poliarhiei a lui Dahl identifică doar locurile întîi și doi, această scară de valori poate cuprinde întreaga gamă de regimuri, de la cel mai bun sau cel aflat pe locul al doilea, pînă la penultimul sau cel mai rău. Distanța dintre două
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
poate cuprinde întreaga gamă de regimuri, de la cel mai bun sau cel aflat pe locul al doilea, pînă la penultimul sau cel mai rău. Distanța dintre două regimuri cotate cu -100 și -50 este la fel de mare ca diferența dintre o poliarhie cotată cu +50 și o democrație ideală cotată cu +100. Nemulțumirea față de regimul comunist se apropie de -100, astfel că orice alt regim este de preferat. În loc de a modela democratizarea ca o încercare de a merge spre un ideal de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
LUCKMANN, Thomas, Construirea socială a realității. Tratat de sociologia cunoașterii, București: Editura Univers, 1999. BIRD, Colin, The Myth of Liberal Individualism, Cambridge: Cambridge University Press, 1999. CASTORIADIS, Cornelius, The Imaginary Institution of Society, Cambridge, MA: MIT Press, 1975. DAHL, Robert, Poliarhiile. Participare și opoziție, Editura Institutul European, Iași, 2000. DAHL, Robert, Despre democrație, Iași: Editura Institutul European, 2003. DASCAL, Marcelo, GRUENGARD, Ora, Knowledge and Politics. Case Studies in the Reationship Between Epistemology and Political Philosophy, Boulder, San Francisco & London: Westview Press
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Heinz Eulau, Samuel Eldersweld, Morris Janowitz (eds.), Political Behaviour. A Reader, The Free Press of Glencoe, 1956, p. 39. 21 Giovanni Sartori, op. cit., p. 191. 22 Idem. 23 Terence Ball, Richard Dagger, op. cit., p. 193. 24 Idem. 25 Robert Dahl, Poliarhiile. Participare și opoziție (Editura Institutul European, Iași, 2000), p. 56. 26 Hannah Arendt, Originile totalitarismului (Editura Humanitas, București, 1994), p. IX. 27 Jeffrey Isaac, Democrația în vremuri întunecate (Editura Polirom, Iași, 2000), p. 81. 28 David Miller (coord.), Enciclopedia Blackwell
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și mitologii politice, Raoul Girardet Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler Partide și personalități politice în România postcomunistă, Sergiu Gherghina, Sergiu Mișcoiu Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Politica comparată astăzi, Gabriel A. Almond, G. Bingham Powell Jr., Russell J. Dalton, Kaare Strøm Politica între proporționalism și majoritarism, Alexandru Radu Politicele publice succes sau eșec? Un ghid al modelelor de evaluare, Mirela
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
marfă, importată prin imitație, adoptată cu entuziasm sau impusă din exterior, implementată sau mimată în aproape șaizeci de țări. Este paradoxal că în perioada extinderii geografice a democrației, observăm simptome de slăbiciune în inima vechilor democrații avansate, disfuncționalități persistente ale poliarhiilor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Expansiunea geografică a democrației pare a fi însoțită de slăbirea unor mecanisme esențiale ale poliarhiei postindustriale. Utilizez termenul de "erodare" în mod deliberat. Acest cuvânt pare să exprime cel mai bine fenomenul de neîncredere în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
paradoxal că în perioada extinderii geografice a democrației, observăm simptome de slăbiciune în inima vechilor democrații avansate, disfuncționalități persistente ale poliarhiilor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Expansiunea geografică a democrației pare a fi însoțită de slăbirea unor mecanisme esențiale ale poliarhiei postindustriale. Utilizez termenul de "erodare" în mod deliberat. Acest cuvânt pare să exprime cel mai bine fenomenul de neîncredere în democrațiile avansate. Cuvintele deziluzie, dezvrăjire, îngrijorare, utilizate de către unii autori, sunt insuficiente pentru a-l descrie. Dimpotrivă cuvintele criză, delegitimare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
s-au realizat primele democrații, cît și din punct de vedere contemporan, din perspectiva creșterii numărului de regimuri democratice din ultimii 25 de ani. 4. FAZELE DEMOCRATIZĂRII Obiectivul inițial, care rămîne și cel de bază, al concepției lui Dahl asupra poliarhiei îl constituie evidențierea condițiilor politice fundamentale pentru afirmarea unui regim democratic. După care Dahl susține că acel regim este, pe de o parte, un produs concret, iar pe de altă parte, este menținut și făcut să funcționeze de către un strat
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
II, Mussolini Mitul statului, Ernst Cassirer Mituri și mitologii politice, Raoul Girardet Naționalismele europene, Paul Sabourin Naționalism și națiune, Raoul Girardet O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Politica între proporționalism și majoritarism, Radu Alexandru Politica și statele, Raffaella Gherardi Politicile publice: succes sau eșec? Un ghid al modelelor de evaluare, Mirela Cerkez Poporul contra democrației, Guy Hermet Populismul contemporan. Un concept
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un tricolor enorm... Involuntar, Ceaușescu reitera vechea relație dintre deținătorul puterii politice și artist. Politicianul tinde să devină cosmocrator tocmai pentru că el este trimisul (nu unsul) lui Dumnezeu pe Pământ. El se crede urmașul “monarhului ascuns”, o falsă ipostază în poliarhie. Așa procedează Negru-Vodă cu Manole. Locul de închinare nu se ridică la întâmplare: el este consacrat. Acolo a fost un templu dacic - putem presupune, după vechimea baladei. Părăsit de urmașii “lupilor”, locul de închinare este bântuit de Cel Rău, după cum
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
2008: 699; Norris, 2011: 27). Înainte de a continua, merită să menționăm faptul că Dahl rezervă conceptul de "democrație", pentru un sistem politic ideal, care este pe deplin răspunzător în fața cetățenilor și care nu există în realitate. Din contră, noțiunea de "poliarhie" se referă la regimurile din lumea reală, care asigură o parte din standardele minimale ale democrației, dar nu se confundă niciodată cu aceasta. Poliarhiile pot fi concepute ca regimuri de democrație relativă (niciodată completă) (Dahl, 1971: 8). Din această perspectivă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este pe deplin răspunzător în fața cetățenilor și care nu există în realitate. Din contră, noțiunea de "poliarhie" se referă la regimurile din lumea reală, care asigură o parte din standardele minimale ale democrației, dar nu se confundă niciodată cu aceasta. Poliarhiile pot fi concepute ca regimuri de democrație relativă (niciodată completă) (Dahl, 1971: 8). Din această perspectivă, democrația nu trimite numai la un tip particular de sistem politic, ci și la un proces deschis, care rămâne de fiecare dată incomplet (Tilly
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cuvintele lui Dahl (2001: 3408): Deoarece criteriile ideale ale democrației stabilesc standarde foarte ridicate, probabil de neatins, este pe de-a întregul posibil ca un număr din ce în ce mai mare, de cetățeni ai țărilor democratice, să poată ajunge la concluzia că instituțiile poliarhiei nu sunt suficient de democratice. Dacă așa stau lucrurile înseamnă că nivelul acceptabil la care criteriile democratice pot fi considerate atinse, vor urma linia ascendentă pe care au căpătat-o în secolul XX. Este foarte adevărat faptul că poziția lui
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în secolul XX. Este foarte adevărat faptul că poziția lui Dahl a fost puternic influențată de Schumpeter. Totuși există cel puțin două diferențe importante între cei doi. Pe de-o parte, spre deosebire de Schumpeter, Dahl este conștient de faptul că supraviețuirea poliarhiilor depinde parțial de existența mecanismului de checks and balances, principii constituționale al căror scop nu este numai acela al garantării separației puterilor, ci și acela de a evita situațiile în care majoritățile amenință dreptul fundamental al minorităților (e.g. Dahl, 1982
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
constituționale al căror scop nu este numai acela al garantării separației puterilor, ci și acela de a evita situațiile în care majoritățile amenință dreptul fundamental al minorităților (e.g. Dahl, 1982: 87-92; 2000: capitolul 6). De cealaltă parte, dezvoltând noțiunea de "poliarhie", Dahl (1989: capitolul 9) îl critică în mod direct pe Schumpeter, deoarece acesta din urmă acordă mai multă atenție competiției politice decât problemei includerii, ajungând la concluzia că "poporul"ar trebui să decidă cu privire la cine sunt cei care sunt îndreptățiți
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de a participa în procesul de luare a deciziilor (Näsström, 2011). Odată ce am trasat o parte dintre aspectele cheie ale teoriei democrației a lui Dahl, este momentul să ne referim la abordarea sa empirică. Pentru a analiza democrațiile existente sau poliarhiile, Dahl susține că acestea din urmă sunt structurate în jurul a două dimensiuni separate și independente: contestare publică și participare politică. În timp ce prima dimensiune se referă la posibilitatea de a formula preferințe libere și de a se opune guvernului, cea de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
După ce am trasat, din punct de vedere teoretic, relația între populism și democrație, ne vom îndrepta atenția asupra întrebării empirice care privește modalitatea în care actorii populiști afectează democrațiile, așa cum există acestea în realitate, sau, în termenii propuși de Dahl, poliarhiile. Privitor la acest aspect, este important să reamintim că utilizăm o definiție minimală a democrațiilor liberale, definiție care se dovedește cea mai potrivită pentru a le distinge pe acestea din urmă de autocrațiile competitive 6. Așa cum afirmă O'Donnell (1996
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
electorală, în care niciun cetățean nu este exclus de la acest proces, de celelalte cazuri, care includ nu numai arogantele regimuri autoritare, dar și acele țări în care se organizează alegeri, dar cărora le lipsesc acele caracteristici care, luate împreună, definesc poliarhiile. Însă, utilizând definiția pe care Dahl o dă democrației liberale, ne confruntăm cu dilema intensiune-extensiune subliniată de Giovanni Sartori (1970). Astfel, în timp ce noțiunea de poliarhie poate fi aplicată unei clase largi de cazuri evitând dilatarea conceptuală (o extensiune prea largă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în care se organizează alegeri, dar cărora le lipsesc acele caracteristici care, luate împreună, definesc poliarhiile. Însă, utilizând definiția pe care Dahl o dă democrației liberale, ne confruntăm cu dilema intensiune-extensiune subliniată de Giovanni Sartori (1970). Astfel, în timp ce noțiunea de poliarhie poate fi aplicată unei clase largi de cazuri evitând dilatarea conceptuală (o extensiune prea largă), ea are o prea mică forță analitică pentru a distinge diferențele între democrațiile care există în realitate. (intensiune slabă). În consecință, suntem conștienți de faptul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Natura transregională a proiectului pe care îl propunem, implică faptul că avem de-a face cu o serie diversă de regimuri ale democrației liberale. Într-adevăr, rezultatul "celui de al treilea val al democratizării" a reprezentat o extindere semnificativă a poliarhiilor, dar și o diversificare a acestora. Nu este deci surprinzător faptul că în dezbaterea academică accentul s-a mutat progresiv de la explicarea regimurilor de tranziție la evaluarea calității democrației (Mazzuca, 2010; Morlino, 2004; Offe, 2003). Această preocupare este direct legată
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]