105 matches
-
a avut dezmembrarea Uniunii Sovietice asupra schimbării de regim. Slovenia este o țară care a făcut parte din Iugoslavia comunistă, dar anti-stalinistă. Deși nici una dintre ele nu poate fi descrisă ca o democrație ideală, acest lucru este valabil și pentru poliarhiile stabile. Ceea ce contează aici este că toate nouă sînt substanțial mai democratice, sau cel puțin mult mai puțin nedemocratice decît erau în perioada comunistă. Cînd Freedom House a evaluat regimurile respective sau din țările predecesoare, în 1985, nici unul nu a
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de majoritatea opiniei publice, cît și prin acțiunile elitei. Dar sprijinul poate fi retras, dacă actualul regim rămîne departe de idealurile democratice; modelul lui Dahl implică tocmai acest lucru. Idealurile democratice devin un standard care exercită presiuni pentru îmbunătățirea instituțiilor poliarhiei existente. Se presupune că cererile populare vizînd mai multă democrație vor încuraja elitele să ofere reforme instituționale care să conducă la o democrație completă. Ce fac oamenii atunci cînd trebuie să aleagă între a sprijini un nou regim, cu toate
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cu aspirații democratice. Problema analitică este: ce fel de întrebări ar trebui puse? Teoriile idealiste pun accent pe valorile și țelurile indivizilor și pe procedurile care transmit guvernanților vocea poporului. Dacă luăm în considerare distincția lui Dahl între democrație și poliarhie, oamenilor li se poate cere să compare regimul actual cu un standard ideal. Prima parte a acestui capitol trece în revistă o serie de indicatori care pun accent pe idealurile democratice. Deoarece ipoteza lui Churchill se referă la competiția între
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
diferite ale democrației; un partid social-democrat sau socialist poate pune accent pe beneficiile sociale și economice, un partid liberal pe drepturile individuale, iar un partid conservator pe autoritatea instituțiilor (cf. Barnes, 1967). Presiunile metodologice vizînd crearea unui indicator unidimensional al poliarhiei încurajează de asemenea reducerea ideii de democrație la o scară unică. James L. Gibson arată cum poate fi obținut acest lucru dintr-o multitudine de întrebări despre democrație, puse în Rusia și Ucraina. Chestionarul cu întrebări închise al lui Gibson
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
intervievatul l-a cunoscut pe durata întregii sale vieți. Coeficienții, atît cei negativi cît și cei pozitivi, urmează logica "răului mai mic" din ipoteza lui Churchill: un regim rău poate fi preferabil, dacă alternativa e și mai rea. În timp ce teoria poliarhiei a lui Dahl identifică doar locurile întîi și doi, această scară de valori poate cuprinde întreaga gamă de regimuri, de la cel mai bun sau cel aflat pe locul al doilea, pînă la penultimul sau cel mai rău. Distanța dintre două
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
poate cuprinde întreaga gamă de regimuri, de la cel mai bun sau cel aflat pe locul al doilea, pînă la penultimul sau cel mai rău. Distanța dintre două regimuri cotate cu -100 și -50 este la fel de mare ca diferența dintre o poliarhie cotată cu +50 și o democrație ideală cotată cu +100. Nemulțumirea față de regimul comunist se apropie de -100, astfel că orice alt regim este de preferat. În loc de a modela democratizarea ca o încercare de a merge spre un ideal de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
special pentru „cumpărăturile de obiecte casnice”, pentru „moda vestimentară” și pentru „problemele civice și politice”. Pentru acestea din urmă, statutul social și gradul de participare socială sunt criterii de influență decisive (Mendras și Forsé, 1983, p. 83). Conflict, competiție, coaliții: poliarhia Într-o societate modernă complexă, elita conducătoare este diversificată și comportă grupuri ce apără interese specifice. Astfel, elitele economice și cele politice sunt confruntate cu mize diferite și se reclamă de la legitimități specifice. În gestionarea curentă, ele au totuși relații
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu diferă semnificativ de cele ale elitelor politice, administrative sau religioase. După cel de-al doilea război mondial, a avut loc o anumită diversificare, fără a putea însă vedea în asta indiciile unei transformări semnificative (ibidem, p. 101). Noțiunea de poliarhie Oricare ar fi raporturile dintre elitele de la putere, s-a propus ca regimurile pluraliste să fie calificate mai degrabă ca poliarhii decât ca democrații. Noțiunea se înscrie într-o schemă de clasificare propusă de Robert Dahl (1971, pp. 5-16). Această
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o anumită diversificare, fără a putea însă vedea în asta indiciile unei transformări semnificative (ibidem, p. 101). Noțiunea de poliarhie Oricare ar fi raporturile dintre elitele de la putere, s-a propus ca regimurile pluraliste să fie calificate mai degrabă ca poliarhii decât ca democrații. Noțiunea se înscrie într-o schemă de clasificare propusă de Robert Dahl (1971, pp. 5-16). Această clasificare a regimurilor politice - și a rolurilor elitelor politice corespunzătoare - se bazează pe două dimensiuni distincte: contestarea și participarea. Aceste două
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
aspecte diferite care se concretizează prin două procese diferite. Mișcările pe cele două axe; „contestare” și „participare”, definesc porțiunile unui spațiu cu două dimensiuni ocupate de regimuri diferite (vezi schema 3). Fg69 -p89 Liberalizare (contestare publică) Includere (participare) Oligarhii competitive Poliarhii Hegemonii închise Hegemonii inclusive Schema 3. Liberalizare, includere și democratizare (Robert Dahl, „Polyarchy”, op. cit., p. 7) Regimul situat în colțul din stânga jos al tabloului nu comportă nici o posibilitate de participare, nici de contestare. Este ceea ce Dahl califică drept hegemonie închisă
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
democratizare; ea poate fi reprezentată printr-o deplasare în diagonală de-a lungul traseului III, pentru a ajunge în colțul din dreapta sus. Așadar, am fi tentați să rezervăm democrației această porțiune de spațiu. Totuși, Dahl preferă să utilizeze termenul de poliarhie (polyarchy), pentru că, în opinia sa, „în lumea reală, nici un sistem de mari dimensiuni nu este complet democratizat” (Dahl, 1971, p. 8). Așadar, subiacentă acestei distincții terminologice, găsim o concepție comparabilă cu cea a lui Joseph Schumpeter sau a lui Raymond
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Joseph Schumpeter sau a lui Raymond Aron, conform căreia idealul de democrație se traduce empiric prin regimuri sau elite aflate în competiție pentru putere. Dahl se explică: observând că unii cititori vor rezista cu siguranță ideii de a utiliza termenul poliarhie în locul celui de democrație, el consideră importantă „menținerea distincției dintre democrație ca sistem ideal și aranjamentele instituționale care au ajuns să fie socotite ca un fel de aproximație imperfectă a acestui ideal, după cum o arată și experiența” (ibidem, p. 9
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau * Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jos Gotovitch, Jean-Michel de Waele * Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure * Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori * Mitul statului, Ernst Cassirer * Naționalism și națiune, Raoul Girardet * Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler * Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl * Statul criminal, Yves Ternon * Viață fără stat?, Jean-William Lapierre * Politica comparată astăzi, Gabriel A. Almond * Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD", Radu Alexandru În pregătire: Guvernare comparată, J. Blondel Librării în
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
s-au realizat primele democrații, cît și din punct de vedere contemporan, din perspectiva creșterii numărului de regimuri democratice din ultimii 25 de ani. 4. FAZELE DEMOCRATIZĂRII Obiectivul inițial, care rămîne și cel de bază, al concepției lui Dahl asupra poliarhiei îl constituie evidențierea condițiilor politice fundamentale pentru afirmarea unui regim democratic. După care Dahl susține că acel regim este, pe de o parte, un produs concret, iar pe de altă parte, este menținut și făcut să funcționeze de către un strat
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
statului modern. Aceasta a însemnat o ruptură a continuității care, în mod ideal, ne conduce de la libertatea politică a anticilor, exercitată în interiorul agorei, până la libertatea politică modernă (Constant, 1818), exercitată prin instituția votului și prin instrumentele de control utilizate în poliarhii pentru monitorizarea sau corectarea acțiunii coercitive a statului (Dahl, 1971). De la libertatea înțeleasă ca o posibilitate de exercitare a cetățeniei în spațiu public se trece la libertatea înțeleasă ca salvgardare a sferei private față de ingerința statului (Castiglione, 1996). "Pierderea inocenței
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
un tricolor enorm... Involuntar, Ceaușescu reitera vechea relație dintre deținătorul puterii politice și artist. Politicianul tinde să devină cosmocrator tocmai pentru că el este trimisul (nu unsul) lui Dumnezeu pe Pământ. El se crede urmașul “monarhului ascuns”, o falsă ipostază în poliarhie. Așa procedează Negru-Vodă cu Manole. Locul de închinare nu se ridică la întâmplare: el este consacrat. Acolo a fost un templu dacic - putem presupune, după vechimea baladei. Părăsit de urmașii “lupilor”, locul de închinare este bântuit de Cel Rău, după cum
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Comșa, Mircea (2006). Cultură, participare și opțiuni politice. În Sandu, Dumitru (coord.). Viața socială în România urbană. Iași: Polirom. Crozier, Michel, Huntington, Samuel P. și Joji Watanuki (1975). The Crisis of Democracy. New York: New York University Press. Dahl, Robert A. (2000). Poliarhiile. Participare și opoziție. (trad. rom. Mihaela Sadovschi). Iași: Institutul European. Dahrendorf, Ralf (1990). Reflections on the Revolution in Europe. New York: Random House. Dalton, Russel J. (1999). Political Support in Advanced Industrial Democracies. În Pippa Norris (edit.), Critical Citizens: Global Support
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
II, Mussolini Mitul statului, Ernst Cassirer Mituri și mitologii politice, Raoul Girardet Naționalismele europene, Paul Sabourin Naționalism și națiune, Raoul Girardet O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Politica și statele, Raffaella Gherardi Poporul contra democrației, Guy Hermet Simbolistica politică, Lucien Sfez Stalin și bomba atomică, David Holloway Statul criminal, Yves Ternon LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
a agenților. Dahl nu a negat că societatea era întrucâtva structurată de diverse forțe socio-economice: studiul său despre puterea din New Haven este și o examinare a apariției noilor grupuri sociale care reduc rolul elitelor tradiționale (Dahl, 1963b). Conceptul de poliarhie elaborat de Dahl se bazează pe recunoașterea faptului că democrațiile liberale se definesc mai curând pe baza unei competiții între grupuri decât pe baza unei participări populare masive (Dahl, 1971: 1-9). Este adevărat că a existat o importantă dezbatere teoretică
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
370 și raționament, 368-369 și stiluri de politică publică, 371-374 dezvoltare politică, 61-73 și birocrație, 63 și comunicare, 128 și grupuri, 66-67 și instituționalizare, 65-66 și norme, 65-66 și oportunități, 72 și structuri, 65-68 Polsby, N.W., 66, 105, 168 poliarhie, concept, 368 populism, 52, 169 populiste, partide, Portney, K.E., 375 Portugalia, 50, 159, 166, 167, 179, 185, 212, 231, 253, 287, 329 Powell, G.B., 33, 39, 40, 66, 67, 73, 345, 378, 379, 388, 390 presă, 130-133 proceduri, și constituții
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau * Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jos Gotovitch, Jean-Michel de Waele * Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure * Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori * Mitul statului, Ernst Cassirer * Naționalism și națiune, Raoul Girardet * Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler * Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl * Politica comparată astăzi, Gabriel A. Almond * Statul criminal, Yves Ternon * Viață fără stat?, Jean-William Lapierre * Guvernarea comparată, Jean Blondel În pregătire: Corupția politică, Robery Harris Librării în care puteți găsi cărțile colecției UNIVERSITARIA ALBA-IULIA
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
LUCKMANN, Thomas, Construirea socială a realității. Tratat de sociologia cunoașterii, București: Editura Univers, 1999. BIRD, Colin, The Myth of Liberal Individualism, Cambridge: Cambridge University Press, 1999. CASTORIADIS, Cornelius, The Imaginary Institution of Society, Cambridge, MA: MIT Press, 1975. DAHL, Robert, Poliarhiile. Participare și opoziție, Editura Institutul European, Iași, 2000. DAHL, Robert, Despre democrație, Iași: Editura Institutul European, 2003. DASCAL, Marcelo, GRUENGARD, Ora, Knowledge and Politics. Case Studies in the Reationship Between Epistemology and Political Philosophy, Boulder, San Francisco & London: Westview Press
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Heinz Eulau, Samuel Eldersweld, Morris Janowitz (eds.), Political Behaviour. A Reader, The Free Press of Glencoe, 1956, p. 39. 21 Giovanni Sartori, op. cit., p. 191. 22 Idem. 23 Terence Ball, Richard Dagger, op. cit., p. 193. 24 Idem. 25 Robert Dahl, Poliarhiile. Participare și opoziție (Editura Institutul European, Iași, 2000), p. 56. 26 Hannah Arendt, Originile totalitarismului (Editura Humanitas, București, 1994), p. IX. 27 Jeffrey Isaac, Democrația în vremuri întunecate (Editura Polirom, Iași, 2000), p. 81. 28 David Miller (coord.), Enciclopedia Blackwell
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
105), democrația este, mai degrabă, "un sistem etico-politic în care influența majorității este subordonată/încredințată puterii minorităților concurente care o asigură", în special prin mecanismul electoral. Sau, mai bine-zis, într-o formulare mai simplă, e democratic "mecanismul care generează o poliarhie deschisă, a cărei competiție pe piața electorală atribuie putere poporului, și, în special, impune receptivitatea (responsiveness)10 din partea aleșilor în fața alegătorilor" (Sartori, 1993: 108). Această definiție, mai complexă, nu vorbește doar de participare și opoziție, deja analizate de Dahl, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
participare ("hegemoniile închise"), de la cele cu participare mare, dar fără posibilitate efectivă de competiție ("hegemoniile incluse"), de la cele cu participare limitată, dar cu posibilitate de competiție sau opoziție mare ("oligarhiile competitive"), de la cele în care participarea și competiția sunt mari ("poliarhie"). Dahl [1970] evidențiază trei posibile căi pentru democrație. Prima: competiția precede incluziunea. Se trece printr-un proces, mai mult sau mai puțin gradual, de la hegemonia "închisă" la oligarhia "competitivă", și, apoi, la democrația de masă. A doua: incluziunea precede competiția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]