104 matches
-
și În jos briciul. Îndepărta treptat crema albă, spumoasă, de pe obrazul bronzat și se identifica tot mai mult cu parfumul fin al apei de colonie, al flacoanelor de Yardley For Men, trei, patru flacoane pentru diferite Împrejurări, așezate elegant pe policioara de porțelan, alături de alte articole bărbătești de toaletă, săpunuri, șampoane, sticluțe care miroseau a bărbat fin, for men only, ca În revista Esquire. Din cînd În cînd fredona cîte un cîntec, parcă pentru a-și dovedi că glasul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
N-au fost oamenii, a fost chiar casa cea de la care așteptau siguranță și fericire, acoperișul, tavanele, pereții, cărămizile și mortarul. Sînt aproape sigur că au pătruns în ea cu hotărîrea de a deveni una cu fiecare colțișor și fiecare policioară, astfel încît să devină imposibil nu doar din punct de vedere social, dar chiar biologic, ca ei să fie vreodată smulși de acolo. Lor le convenea o casă atît de strîmtă și întunecoasă pentru că rostul ei era acela de a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de pe-a policioarei scânduri. Dar în satu cela-n care ședea Împăratul dornic Era și un om de samă, un fruntaș... fusese vornic; (45) Avea trei feciori din cari doi or fost cum or fi fost, Oameni harnici și ca lumea - da cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc uscat și mintă Împlu casa de-o mireasmă pipărată și prea sfântă. 675O beșică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstrue, Pintre care trece-o dungă mohorâtă și gălbue, Cofa-i albă cu flori negre și a brad
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
această dată nu-mi puteam permite să trișez. După două minute, am scuipat către marginea chiuvetei, ca să nu fac zgomot, după care mi-am clătit iar gura și am spălat chiuveta. Am pus periuța la loc și am luat de pe policioară deodorantul. Am pulverizat la amândouă axilele, unde în urmă cu două zile îmi răsesem părul. Mi-am cercetat fața și am constatat că era încă fină de la bărbieritul de dimineață, așa că mi-am aplicat pe obraji un parfum și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acum, mi-a încolțit în cap. Îmi spuseseră de multe ori că nu e bine să mă duc la Platon neînsoțit, și dacă aș fi stat mult să mă gândesc probabil aș fi renunțat, așa că am înhățat repede cheile de pe policioară și am ieșit tiptil pe casa scărilor. Am coborât scările cenușii, pline de crăpături, despre care emiteam adesea păreri prăpăstioase în cazul producerii unui cutremur, și am ajuns în fața ușii de la beci. Am descuiat ca grijă lacătul mare și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și frunze verzi, și un opaiț cu mucul ars aproape tot. Pe brâul sobei, de jur împrejur, erau înșirate câteva mere... iar pe peretele dinspre răsărit, în colț... iconița Sf. Gheorghe și un smoc de busuioc, de la ”Ziua Crucii”, pe policioara candelei. E curat, e liniște, e răcoare si miros bun a busuioc si mere... Aerul din iatac, lucrurile... par sfinte, par amintiri vagi din basme, din cărți citite de demult, care dau simțurilor un fior de evlavie si de mister
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca o umbră și, când intră în chilia lui, răsuflă lung. Nu era să întreprindă un lucru estraordinar? - Întunericul îngreuiat cu miros de rășină a chiliei lui era pătruns numai de punctul roș al unei candele care ardea pe o policioară încărcată cu busuioc uscat și flori de sub icoana îmbrăcată cu argint a Mântuitorului. Un greier răgușit cânta în sobă. El aprinse o lampă neagră, împlută cu untdelemn; lumina ei fumega pâlpâind. Încet, încet ochiul luminei se roși... el se așeză
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plutea aceeași lumină densă. Îl așteptau cu masa întinsă. Erau toți acolo, bunicul în capul mesei, cu părul alb, revărsat până la barba colilie, în spate bunica, sprijinindu-se cu mâinile de umerii lui, în aceeași poziție ca în fotografia de pe policioară făcută când se întorsese el de pe front, apoi părinții, tineri, și fratele lui, mort de tuberculoză la șapte ani. Totul era ca atunci, masa de lemn negeluit, scaunele scunde, fără spetează, lavița cu cerga înflorată, covorul de pe perete înfățișând căprioare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de portocala lui ; Melania i-o puse sub pernă, fără să-l întrebe ceva despre această neobișnuită dorință. Până atunci, în afară de cărți, pe care le rânduiau, odată citite, pe policioară, Coltuc nu avusese alte lucruri de care să aibă grijă, căci, în fața rătăcirilor ori a lăcomiilor de tot felul, oricum nu ar fi avut cum să apere ce era al lui. Venise vremea să se concentreze asupra cărții. Se aplecă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nici nu știi când vine, deodată, bătrânețea... Își trase capul din chenarul ferestrei și se îndreptă din șale, strâmbându-se de durere. Apoi se cotrobăi prin buzunare și scoase o pungă de plastic, legată la vârf. O desfăcu, răsturnă pe policioară conținutul, adăpostind mărunțișul cu palma. — Câți zici că sunt ? întrebă, privindu-l cu șiretenie, de parcă n-ar fi știut. Jenică nu se hazardă. Începu să numere, dând, cu două degete, mărunțișul dintr-o parte în alta. — Cinșpe lei, spuse la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unchiul că trăgea cu urechea. — Oricum nu prea aude... — Tocmai de-aia. Să tragi cu urechea când ești surd e și mai urât. Fata pe care n-o mai chema Beatrice și care din acest motiv își lăsase ciorapii pe policioara din baie, ghemotoc între celelalte haine, nu intrase încă în numele cu care se trezea dimineața singură, în patul ei. Se cocoță în pat, frecându-și mai departe părul. — Am uscător de păr, își aminti Maca. — Unul roșu, de plastic, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine/ ce adulmecă moartea". Și încă: "moartea mea este sfiala/ cu care spun nu/ este o policioară de cărți/ pe care le citesc și le scriu/ este mai nimic/ este mai nimic/ este mai nimic// este cea mai mică stea de pe cer". Fantasmele acestui mai nimic care este literatura bântuie prin mai toate paginile cărții de debut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
i-o ia înainte, pentru că dorea să vorbească îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana în care monahul cu scriptele înscria dania și numele dăruitorului, puse o pungă pe policioara stranei și-și spuse răspicat numele: — Lavinia. Egumenul rosti în șoaptă o binecuvântare și femeia se lăsă în genunchi în fața lui. Lacrimi i se rotunjeau în colțurile ochilor, când spuse: — Aș dori, dacă se poate, o icoană care să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însoțitorului impresii, fu înghețată parcă de o pală de liniște. Nu se mai auzeau nici respirațiile și nici foiala celor ce băteau mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine chipul și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu și da seama, dar avea carnea tare pe ea și pielea albă și rumenă. Zâmbi și gropițele înțepară amândoi obrajii. Era puțin emoționată. Se îndreptă spre o firidă cu policioare de nuc. Nu era încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fior de frig îl străbătu din cap până-n picioare. Intră în ogradă, mâhnit, cu un cărbune aprins în inimă. Petre plecase. Era singur în toată casa. Pe masă îl aștepta mâncarea rece. Nici n-o atinse. Luă o carte de pe policioara de la căpătâiul patului și se așeză la masă să citească, să-și omoare vremea și mai ales să-și ostoiască gândurile. Literele se încurcau, fugeau și se vălmășeau. Și inima-i era plină de mustrări nedeslușite. " Dacă nu vine, înseamnă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Marii creatori sunt spuziți de singurătate. Cultura ar putea recicla chiar și instinctele. Pictorii Renașterii au devenit repede celebri deoarece lor le pozau numai îngeri și sfinți. Există scriitori mari, alții de raftul doi și restul, care cad de pe orice policioară. Cernoziomul artei îl dau salahorii fără posteritate. Ai curaj în artă când spui da. Pentru că negațiile înfloresc pe buzele tuturor. Receptarea unei capodopere este urmată de convalescențe tulburătoare. Toate capodoperele sunt interactive. Arta agită conexiunile din noi. Artiștii cosmopoliți navighează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
câteva observații rapide: faptul că perdelele cu care fusese deja dotat apartamentul și tablourile, cumpărate cu mulți ani în urmă, nu oglindeau deloc gustul meu actual; faptul că atât de multe suprafețe - masa, pervazurile ferestrelor, partea de sus a televizorului, policioara căminului - erau acoperite cu teancuri de hârtii, reviste și casete video, și nu cu ornamente alese cu grijă pentru a da camerei un stil și o personalitate anume; faptul că etajerele cu cărți, pe care le aranjasem personal, cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sub un fals pretext. — Probabil mă crezi foarte naivă, spuse Phoebe, venind lângă el la cămin, dacă te așteptai să vin aici total nebunăuitoare. Atunci de ce-ai venit? — Bună întrebare. Vreau să-ți spun două lucruri. Se rezemă de policioara căminului, întorcându-se din când în când pentru a-i întâlni privirea. În primul rând, deși sunt convinsă că nu știi mai nimic despre artă, că puterea pe care o ai este nocivă și că afacerile tale sunt probabil extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de cineast. Cum se chema? — Nu cred că ai auzit de el, am spus. Era englezesc și nu era făcut de intelectuali marxiști. — Ooo, vrei să mă jignești! Joan aduse două sfeșnice, puse unul pe masă și pe celălalt pe policioara căminului, apoi stinse toate luminile. Abia vedeam ce făceam, dar trebuie să recunosc că a creat într-adevăr o atmosferă stranie. — Suntem toți gata? Eram toți gata, numai că Joan, Graham și Phoebe primiseră toți pixuri și creioane pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
este scris sub forma unei scurte declarații pe care a alcătuit-o acum câteva zile. Dacă n-are nimeni nimic împotrivă, o voi citi acum integral. Înainte de a începe, primul tunet răbufni afară, făcând fereastra să vibreze și sfeșnicele de pe policioara căminului să zăngăne puternic. Acesta a fost urmat aproape imediat de un fulger, care a făcut fețele pline de așteptări ale membrilor familiei să pară brusc, preț de o scurtă, halucinantă secundă, palide și spectrale. — Eu, Mortimer Winshaw, începu avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tomaso Portinari, de pildă, Memling). Trăsăturile, aparent feminine și liniștite, ascund un cavaler fără spaima sângelui. Într-o viață anterioară, Arnold a fost câine 70. Aspasia pare coborâtă din peisajele casnice ale lui Chardin: Femeile cuminți ale lui Chardin! Vase, policioare, faianță, țesături aspre le înconjoară și le rețin religios. O lume casnică, într-o organizare germanică. - Aspasia, scumpa mea, scoate vinul roșu, vârtos! Berbecul acesta își cere însoțitorul! Adu-mi pipa, toarnă în cupe și șezi pe genunchii mei 71
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
într-un sfeșnic de alamă, bine frecat, împrăștie o lumină săracă; două paturi primitive cu așternuturi curate, pe măsuța de la fereastră, o față de masă lucrată cu croșetul, în peretele dinspre răsărit icoana Maicii Domnului, c-un smoc de busuioc pe policioara candelei și o pană frumos împletită din spice de grâu; pe brâul sobei, de jur împrejur, sunt înșirate gutui, mere domnești îi tărtăcuțe; în curte, e liniște și miroase frumos a țară și a fructe de toamnă, pe jos e
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
grindă, iară altul după ușă;/ Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au cu-n cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]