253 matches
-
au arătat că alte situri preced colonizarea de la Anakena cu mulți ani, măi ale la Tahai, unde viețuirea umană pare a fi cu câteva sute de ani mai timpurie decât la Anakena. Insula a fost, cel mai probabil, populată de către polinezieni care au ajuns acolo pe canoe sau catamarane. Acești navigatori au pornit fie din Insulele Marchize (la 3200 kilometri distanță) fie din Insulele Gambier (insula Mangareva, aflată la 2600 kilometri distanță). Atunci cand căpitanul Cook a vizitat insula, unul dintre membrii
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
pe canoe sau catamarane. Acești navigatori au pornit fie din Insulele Marchize (la 3200 kilometri distanță) fie din Insulele Gambier (insula Mangareva, aflată la 2600 kilometri distanță). Atunci cand căpitanul Cook a vizitat insula, unul dintre membrii echipajului sau, care era polinezian din Bora Bora, a fost capabil să comunice cu locuitorii insulei. Limba cea mai asemănătoare cu pascuana este mangarevana: între cele două limbi se remarcă o similitudine de 80% în ceea ce privește vocabularul acestora. În 1999 a fost realizată o călătorie cu
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
Bora Bora, a fost capabil să comunice cu locuitorii insulei. Limba cea mai asemănătoare cu pascuana este mangarevana: între cele două limbi se remarcă o similitudine de 80% în ceea ce privește vocabularul acestora. În 1999 a fost realizată o călătorie cu ambarcațiuni polineziene din insula Mangareva spre Insula Paștelui. Călătoria a durat 19 zile. Conform tradițiilor orale consemnate de către misionari în anii 60 ai secolului XIX, la început există pe insula un sistem de clase foarte clar delimitate, având în frunte un „ariki
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
numărul total de locuitori. Printre locuitorii notabili care au fost capturați se regăsea și conducătorul suprem al insulei precum și moștenitorii săi, dar și pe cei care erau capabili să scrie și să citească inscripțiile rongorongo, singurele dovezi ale unei scrieri polineziene descoperite până acum. Atunci cand traficanții de sclavi au fost obligați să-i repatrieze pe polinezienii răpiți dintr-o serie de insule din Pacific, au debarcat cu bună știință și purtători de variolă, fapt care a condus la o epidemie devastatoare
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
suprem al insulei precum și moștenitorii săi, dar și pe cei care erau capabili să scrie și să citească inscripțiile rongorongo, singurele dovezi ale unei scrieri polineziene descoperite până acum. Atunci cand traficanții de sclavi au fost obligați să-i repatrieze pe polinezienii răpiți dintr-o serie de insule din Pacific, au debarcat cu bună știință și purtători de variolă, fapt care a condus la o epidemie devastatoare ce s-a raspandit din Insula Paștelui până în Insulele Marchize. Populația pascuană s-a redus
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
o specie de palmier acum dispărută ("Paschalococos disperta"), înrudită cu palmierul de vin din Chile ("Jubaea chiliensis"). Acest palmier ajungea la maturitate în circa 100 de ani. Eforturile cercetătorului Tony Hunt, dar și ale altora, au demonstrat faptul că șobolanul polinezian, adus de primii coloniști, a avut un rol major în dispariția palmierului din Râpă Nui. Urme de dinți de șobolan pot fi văzute pe 99% dintre nucile descoperite în peșteri sau în diferite situri arheologice, ceea ce a dus la concluzia
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
primii coloniști, a avut un rol major în dispariția palmierului din Râpă Nui. Urme de dinți de șobolan pot fi văzute pe 99% dintre nucile descoperite în peșteri sau în diferite situri arheologice, ceea ce a dus la concluzia că șobolanul polinezian a împiedicat, practic, reproducerea acestor arbori. Acest lucru, plus faptul că multe zone au fost defrișate pentru a face loc noilor așezări au condus în cele din urmă la extincția palmierului din Râpă Nui acum circa 350 de ani. Arborele
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
fi pierdut locurile de cuibărit. Eroziunea solului generată de lipsă copacilor este și ea prezenta în câteva locuri. Mostre de sedimente arată că aproape jumătate din speciile de plante native au dispărut iar structura vegetației a fost dramatic modificată. Dar polinezienii au fost la origine fermieri și nu pescari iar hrană lor era asigurată de culturile de bază (cartofi dulci, manioc, banane) în vreme ce carnea de pui era sursă de proteine cea mai importantă și nu carnea de pește. Au fost întâlnite
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
iar hrană lor era asigurată de culturile de bază (cartofi dulci, manioc, banane) în vreme ce carnea de pui era sursă de proteine cea mai importantă și nu carnea de pește. Au fost întâlnite numeroase cazuri de canibalism în mai toate insulele polineziene, si pe vreme de prosperitate și pe vreme de foamete. Așadar, cazurile de canibalism din Insula Paștelui (dovedite prin rămășițele umane asociate cu locurile de gatit, în special în peșteri) nu sunt o dovadă puternică în favoarea prăbușirii civilizației pascuane. În
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
anul 2014 privind independența sau menținerea sa în cadrul republicii franceze. Teritoriile din vestul Pacificului au fost populate încă de acum 50.000 de ani. Popoarele care au colonizat arhipelagurile melaneziene se numesc Lapita. Din secolul XIX în insulă au sosit polinezieni care s-au amestecat cu populația indigenă. Navigatorii europeni au descoperit insulele în secolul XVIII. James Cook a descoperit insula Grande Terre și a denumit-o Noua Caledonia, Caledonia fiind numele latin al Scoției. Comercianți europeni și nord-americani au început
Noua Caledonie () [Corola-website/Science/298489_a_299818]
-
să fie implicată în cooperări internaționale cu țări independente din Oceanul Pacific. Cele două curente politice întâlnite în Noua Caledonie sunt curentul independist, în general de stânga, și curentul loialist, în general de dreapta. Marea majoritate a populației non-europene și non-melaneziene (asiatici, polinezieni, etc.) sunt în general loialiști, dar există și europeni independentiști sau melanezieni (kanak) loialiști. Noua Caledonie rămâne încă parte integrantă a republicii franceze, locuitorii săi fiind cetățeni francezi. Aceștia participă în alegerile prezidențiale și parlamentare franceze, Noua caledonie având 3 posturi
Noua Caledonie () [Corola-website/Science/298489_a_299818]
-
limbi și dialecte. Ele au un număr mic sau chiar foarte mic de vorbitori nativi, dar majoritatea locuitorilor sunt bi- sau chiar plurilingvi. Limbile indigene din Australia și Oceania fac parte din trei familii: australiană, austroneziană (numită în trecut "malaio- polineziană") și papua. Specialiștii nu sunt întotdeauna de acord în privința unor idiomuri asupra calității lor de limbi distincte sau de dialecte ale aceleiași limbi, de aceea numărul limbilor dintr-o grupare este apreciat adesea diferit de diverși autori. Ca urmare, precum și
Limbile Oceaniei () [Corola-website/Science/324959_a_326288]
-
recunoscut un val de 23,8 metri pe care a făcut surf Garett McNamara din Portugalia ca fiind cel mai înalt val pe care s-a făcut surf vreodată. De secole, surfing-ul a fost o parte importantă a culturii Polineziene. Este posibil ca surfingul să fi fost observat pentru prima dată de europeni în Tahiti în 1767 de Samuel Wallis și echipajul navei care au fost primii europeni ce au vizitat insula. Un alt canditat este botanistul Joseph Banks făcând
Surfing () [Corola-website/Science/322804_a_324133]
-
din 1945, una din cele mai înverșunate bătălii din al Doilea Război Mondial, s-a dat pe una din aceste insule nelocuite. Insulele au fost ocupate de către Marina americană începând cu 1945, când locuitorilor descendenți ai occidentalilor, ai filipinezilor, ai polinezienilor sau celor micști li s-a permis să se întoarcă pe insule. Când insulele au fost retrocedate Japoniei în 1968, și evacuaților japonezi li s-a permis să se întoarcă pe insule. Actualmente, practic toți locuitorii sunt cetățeni japonezi, limba
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
cuvant compus construit din cuvintele englezești "biological" ("biologic") și "chronicle" ("cronicar"). De asemenea s-au realizat mai multe filme de animație inspirate din această linie de jucării: Jucăriile sunt personaje diferite. Personajele din linia de jucării sunt bazate pe mitologia polineziana și un set de elemente clasice. Cele mai multe personaje -> eroii protectori Țoa, înțelepții Turaga, si ființele normale, Matorani - aparțin unui element și sunt identificați cu fiecare culoare și prefix al elementului: Sufixul "-koro" înseamnă "oraș", iar sufixul "-wahi" reprezintă un tărâm
Bionicle () [Corola-website/Science/307028_a_308357]
-
Insula Paștelui, având inițial cinci coarde. Este o adaptare a cavaquinho-ului portughez creat în deceniul 1880-90, în Hawaii, de imigranți portughezi. Ulterior răspândit în întreaga Polinezia Franceză și Insula Paștelui cu o sculptura mai rustica, rezultând varianta de ukelele tahitiană sau polineziana. În Polinezia și în Insula Paștelui nu existau instrumente cu coarde înainte de secolul al XIX-lea și cel al XX-lea, fiind un instrument recent cultură ambelor locuri. Intrumentul ukulele este utilizat pe scară largă în muzică insulelor din Polinezia
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
separată de Australia, la Nord-Vest, prin Marea Tasmaniei (cca. 2000 km distanță). Cei mai apropiați vecini sunt Noua Caledonie, Fiji și Tonga. Majoritatea populației este formată din descendenții europeni (Pakeha - în limbajul localnicilor), indigenii Măori fiind cea mai mare minoritate. Non-Măori polinezieni (samoanii) și populația asiatică constitue de asemenea minorități importante, în special în orașe. Oficial, Elisabeta a II-a a Marii Britanii este Regina Noii Zeelande și este reprezentată în țară de Guvernatorul General al Noii Zeelande (funcție non-politică). Puterea politică este
Noua Zeelandă () [Corola-website/Science/298131_a_299460]
-
ales democratic. Monarhia Regatului Noii Zeelande include Insulele Cook și Niue, care sunt total autoguvernate, Tokelau, care se transformă în forma autoguvernată, și Colonia Ross pe care Noua Zeelandă o revendică în Antarctica. Noua Zeelandă este una dintre cele mai noi populații formate. Polinezienii stabiliți aici au ajuns în ale lor waka între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea, formând populația și cultura indigenă Măori. Locuitorii Insulelor Chatham se stabilesc în sud-estul Noii Zeelande formând categoria de populație Maoriori, dar încă
Noua Zeelandă () [Corola-website/Science/298131_a_299460]
-
resursele fiind controlate de "iwi" ('trib'). In mod normal două "iwi" nu controlau aceași "rohe". Măori au adaptat la alimentația lor consumul resurselor marine, flora și fauna, vânătoarea marilor păsări moa (care în scurt timp au dispărut), și a șoarecelui Polinezian (Rattus exulans) a cartofului dulce (kumara; Ipomoea batatas), pe care ei le-au introdus în teritoriu. Primii Europeni cunoscuți, care au ajuns în Noua Zeelandă, au fost conduși de Abel Janszoon Tasman, care a navigat în susul coastei de vest a insulelor
Noua Zeelandă () [Corola-website/Science/298131_a_299460]
-
o sursă bibliografică fundamentală în studierea scrierii rongo-rongo. Barthel a transcris aproape toate textele, de la A la B, cu o acuratețe apreciată de CEIPP (Centre d'Etudes sur l'île de Pâques et la Polynésie - Centrul de Studii Pascuane și Polineziene) ca fiind de 97%. Desenele rândurilor nu au fost realizate cu mâna liberă ci prin imprimarea pe un suport de hârtie, suprapus peste original și frecat cu grafit. Fischer, la rândul său, a publicat în 1997 o serie de desene
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
ancoră a lui "Bounty" a fost recuperată în 1957 de Luis Marden în Golful Bounty. Comunitatea din Insula Pitcairn a prins viață cu perspective bune. Era hrană din abundență, apă și pământ pentru toți, iar clima era blândă. Deși multor polinezieni le era dor de casă, iar britanicii știau că vor rămâne toată viața izolaț pe Pitcairn, ei s-au acomodat rapid. S-au născut mai mulți copii. Fletcher Christian a devenit liderul comunității și a dus o politică de dreptate
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
că vor rămâne toată viața izolaț pe Pitcairn, ei s-au acomodat rapid. S-au născut mai mulți copii. Fletcher Christian a devenit liderul comunității și a dus o politică de dreptate și moderație pentru toată lumea. El a vrut ca polinezienii să aibă un cuvânt de spus în chestiunile comunității, la fel ca și europenii. Câțiva dintre răsculați i-au tratat însă pe polinezieni ca pe sclavi, chiar și pe cei de vază, și au încercat să-i priveze de pământuri
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
liderul comunității și a dus o politică de dreptate și moderație pentru toată lumea. El a vrut ca polinezienii să aibă un cuvânt de spus în chestiunile comunității, la fel ca și europenii. Câțiva dintre răsculați i-au tratat însă pe polinezieni ca pe sclavi, chiar și pe cei de vază, și au încercat să-i priveze de pământuri. Localnicii s-au opus acestui tratament incorect, iar relațiile dintre britanici și polinezieni s-au deteriorat. Ostilitatea s-a amplificat când a murit
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
și europenii. Câțiva dintre răsculați i-au tratat însă pe polinezieni ca pe sclavi, chiar și pe cei de vază, și au încercat să-i priveze de pământuri. Localnicii s-au opus acestui tratament incorect, iar relațiile dintre britanici și polinezieni s-au deteriorat. Ostilitatea s-a amplificat când a murit soția lui Jack Williams și acestuia i s-a „dat” o consoartă polineziană drept „înlocuitor”. În pofida eforturilor lui Fletcher Christian de a păstra pacea, polinezienii s-au revoltat. În 1793
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
să-i priveze de pământuri. Localnicii s-au opus acestui tratament incorect, iar relațiile dintre britanici și polinezieni s-au deteriorat. Ostilitatea s-a amplificat când a murit soția lui Jack Williams și acestuia i s-a „dat” o consoartă polineziană drept „înlocuitor”. În pofida eforturilor lui Fletcher Christian de a păstra pacea, polinezienii s-au revoltat. În 1793, a izbucnit un conflict pe Insula Pitcairn între răsculații de pe Bounty și tahitienii care i-au însoțit. Patru dintre răsculați (Jack Williams, Isaac
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]