172 matches
-
3.6.2. 5.3.6.3.2. Șasiul dinamometrului cu control al coeficienților 5.3.6.3.2.1. În cazul șasiului dinamometrului cu control al coeficienților la care caracteristicile absorbției sunt determinate de coeficienții dați ai unei funcții polinomiale, valoarea Fpau (vj) pentru fiecare viteză dată se calculează conform procedurii menționate de la pct. 5.3.6.1. la pct. 5.3.6.2. 5.3.6.3.2.2. Dacă se definesc caracteristicile sarcinii astfel: coeficienții a, b și
jrc6019as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91191_a_91978]
-
dată se calculează conform procedurii menționate de la pct. 5.3.6.1. la pct. 5.3.6.2. 5.3.6.3.2.2. Dacă se definesc caracteristicile sarcinii astfel: coeficienții a, b și c se determină prin metoda regresiei polinomiale. 5.3.6.3.2.3. Șasiul dinamometrului se reglează în funcție de coeficienții a, b și c obținuți la pct. 5.3.6.3.2.2. 5.3.6.3.3. Șasiul dinamometrului cu reglor digital poligonal F* 5.3.6
jrc6019as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91191_a_91978]
-
960 Hz - Pilot: 2 800 Hz -Avertizare: 1 520 Hz - Structura telegramei: - Numărul trenului: 1111 1111 0010 - Șase caractere zecimale codificate BCD (zecimale codificate binar) - 2 poziții de informații de câte patru biți fiecare - Cod de redundanta de sapte biți, polinomial: 1110 0001 (H=4) - Transmisia telegramelor: - 600 biți/s - Modulare FSK "0" = 1 700 Hz, "1" = 1 300 Hz - Mesaje (codificare dată în reprezentare hexazecimală) - De la cale către tren: - Transmisie voce 08 - Oprire de urgență 09 - Testare 00 - Accelerare 04
32006D0679-ro () [Corola-website/Law/294945_a_296274]
-
800 Hz - Ton pentru apel de urgență: 1 520 Hz - Structura telegramei: - Numărul trenului: 1111 1111 0010 - Șase caractere zecimale codificate BCD (zecimale codificate binar) - Două poziții de informații a câte patru biți fiecare - Cod de redundanta de sapte biți, polinomial: 1110 000 1 (H=4) - Transmiterea telegramelor: - 600 biți/s - Modulare FSK "0" = 1 700 Hz, "1" = 1 300 Hz - Mesaje: - De la cale către tren: - Afișajele prezentate mecanicului: - Cutie de mișcare caldă - Instrucțiunea nr. 9 (utilizată pentru PA la distanță
32006D0679-ro () [Corola-website/Law/294945_a_296274]
-
960 Hz - Pilot: 2 800 Hz - Avertizare: 1 520 Hz - Structura telegramei: - Numărul trenului: 1111 1111 0010 - Șase caractere zecimale codificate BCD (zecimale codificate binar) - Două poziții de informații de câte patru biți fiecare - Cod de redundanta de sapte biți, polinomial: 1110 000 1 (H=4) - Transmiterea telegramelor: - 600 biți/s - Modulare FSK "0" = 1 700 Hz, "1" = 1 300 Hz - Mesaje (codificare dată în reprezentare hexazecimală) - De la cale către tren: - Transmitere voce 08 - Oprire de urgență 09 - Testare 00 - Accelerare
32006D0679-ro () [Corola-website/Law/294945_a_296274]
-
zonă - Numărul canalului plus numărul trenului în cinci caractere zecimale sau patru caractere alfanumerice codificate în format BCD (zecimale codificate binar), sau număr de semnal (trei octeți). - Numărul vehiculului trenului (șase cifre) (trei octeți) - Cod de redundanta de sapte biți, polinomial: 110011011 (H=4) - Transmiterea telegramei: - 1 200 biți/s - Modulare FFSK, "0" = 1 800 Hz, "1" = 1 200 Hz - Mesaje (codificare dată în reprezentare hexazecimală) - De la cale către tren: - Testare 00 - Transmitere voce 02 - Alertă prin difuzor 04 - Așteptare la
32006D0679-ro () [Corola-website/Law/294945_a_296274]
-
și numerice pentru diverse cazuri de astfel de ecuații. Al-Tusi a dezvoltat și conceptul de funcție. Matematicianul indian Mahavira și Bhaskara II, matematicianul persan Al-Karaji, și matematicianul chinez Zhu Shijie au rezolvat numeroase cazuri de ecuații cubice, cuartice, cuintice și polinomiale de ordin superior, utilizând metode numerice. În 1637, Rene Descartes publică "La Géométrie, inventând geometria analitică și introducând notația algebrică modernă. Un alt moment crucial în evoluția algebrei moderne l-a constituit determinarea soluțiilor generale pentru ecuațiile cubice și cuartice
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
articolul său din 1905, intitulat Zur Theorie der Moduln und Ideale, care a apărut în Mathematische Annalen. În acest articol el a pus bazele a ceea ce acum se numește Teoria Lasker-Noether pentru un caz special de ideale, într-un cerc polinomial. El a fost și un filozof și un bun prieten lui Albert Einstein. Mai târziu în viața sa a devenit un umanist, scriind cu pasiune despre nevoia de inspirație și de educație structurată, pentru stabilizarea și securitatea omenirii. El s-
Emanuel Lasker () [Corola-website/Science/299899_a_301228]
-
încheiate de teoria Galois. Ramurile moderne ale geometriei diferențiale și geometriei algebrice abstractizează studiul geometriei în direcții distincte: geometria diferențială accentuează uzul sistemului de coordonate și al direcției, pe când geometria algebrică definește obiectele mai degrabă ca soluții la diverse ecuații polinomiale. Teoria grupurilor investighează conceptul de simetrie în mod abstract, făcând legătura între studiul structurii și al spațiului. Topologia face legătura între studiul spațiului și studiul schimbărilor, punând accent pe conceptul continuității. Studiul schimbării este o necesitate mai ales în cazul
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
predicția evenimentelor astronomice și, câteodată, de ritualurile religioase. Aceste nevoi au dus la împărțirea matematicii în ramuri ce se ocupau cu studiul cantității, structurii și spațiului. Primele descoperiri matematice țin de extragerea rădăcinii pătrate, a rădăcinii cubice, rezolvarea unor ecuații polinomiale, trigonometrie, fracții, aritmetica numerelor naturale etc. Acestea au apărut în cadrul civilizațiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe valea Indului. În Grecia antică, matematica, influențată de lucrările anterioare și de specificațiile filozofice, generează un grad mai mare de abstractizare. Noțiunile
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
și spațiul au roluri importante în geometria analitică, geometrie diferențială și geometrie algebrică. În cadrul geometriei diferențiale apar conceptele de „fascicul de mătase” ("fiber bundle") și calculul spațiilor topologice. Geometria algebrică descrie obiectele geometrice prin intermediul unor seturi de soluții ale ecuațiilor polinomiale, combinând conceptele de cantitate, spațiu și studiul grupurilor topologice, acestea combinând noțiunile de structură și spațiu. Grupurile Lie sunt folosite în studiul spațiului, structurii și schimbării. Topologia are foarte multe ramificații și a fost domeniul din matematică cu cea mai
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
dimensiuni, formulele ce exprimă distanța euclidiană sunt mult mai complicate decât teorema lui Pitagora, dar pot fi derivate plecând de la aceasta. Un exemplu tipic în care distanța dintre două puncte este convertită în coordonate curbilinii poate fi găsit în cadrul aplicațiilor polinomialelor lui Legendre în fizică. Formulele pot fi deduse folosindu-se teorema lui Pitagora cu ecuațiile ce fac legătura dintre coordonatele curbilinii și cele carteziene. De exemplu, coordonatele polare pot fi scrise ca: Cele două puncte cu locațiile și sunt separate
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
formulă matematică din toate timpurile”. Euler apare de altfel cu trei dintre primele cinci formule din acest clasament. În plus, Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. El a găsit, de asemenea, o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe, prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor, inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. De asemenea, Euler a fost primul matematician care
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
în mai multe discipline academice. Grupurile matriceale, de exemplu, pot fi folosite pentru a înțelege legi fundamentale ale fizicii, în teoria relativității restrânse, sau fenomene de simetrie în chimia moleculară și cristalografie. Conceptul de grup a apărut în legătură cu studiul ecuațiilor polinomiale, efectuat de către matematicianul francez Évariste Galois în anii 1830. După contribuțiile venite din alte domenii, cum ar fi teoria numerelor și geometria, noțiunea de grup s-a generalizat în preajma anilor 1870. Pentru a explora grupurile, matematicienii au dezvoltat diferite notații
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
abelian, ceea ce face ca structura acestui grup să fie mai complexă decât cea a numerelor întregi. Conceptul modern de grup abstract s-a dezvoltat din mai multe domenii ale matematicii. Motivația originală pentru teoria grupurilor a fost căutarea soluțiilor ecuațiilor polinomiale de grad mai mare ca 4. Matematicianul francez din secolul al XIX-lea, Évariste Galois, pe baza muncii anterioare a lui Paolo Ruffini și Joseph-Louis Lagrange, a dat un criteriu pentru existența soluțiilor unei anume ecuații polinomiale în termeni de
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
căutarea soluțiilor ecuațiilor polinomiale de grad mai mare ca 4. Matematicianul francez din secolul al XIX-lea, Évariste Galois, pe baza muncii anterioare a lui Paolo Ruffini și Joseph-Louis Lagrange, a dat un criteriu pentru existența soluțiilor unei anume ecuații polinomiale în termeni de grup de simetrie al rădăcinilor polinomului. Elementele acestui grup Galois corespund anumitor permutări ale rădăcinilor. La început, ideile lui Galois au fost respinse de contemporani, fiind publicate doar postum. Grupuri de permutare mai general au fost cercetate
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
este abelian. "Grupurile de simetrie" sunt grupuri compuse din transformări de simetrie ale unor obiecte matematce date—fie de natură geometrică, cum ar fi grupul de simetrie al pătratului din exemplul introductiv, fie de natură algebrică, cum ar fi ecuațiile polinomiale și soluțiile lor. Conceptual, teoria grupurilor poate fi văzută ca fiind studiul simetriei. Matematica simetriilor simplifică mult studiul obiectelor geometrice sau analitice. Se spune că un grup "acționează" asupra unui alt obiect matematic "X" dacă fiecare element al grupului efectuează
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
ea dă informații și despre grup. Reprezentările de grup sunt un principiu de organizare în teoria grupurilor finite, grupurilor Lie, grupurilor algebrice și grupurilor topologice, mai ales grupurilor (local) compacte. "Grupurile Galois" au fost dezvoltate pentru a ajuta rezolvarea ecuațiilor polinomiale identificând caracteristicile de simetrie ale acestora. De exemplu, soluțiile ecuației de gradul doi "ax" + "bx" + "c" = 0 sunt date de Schimbând "+" și "−" dintre termenii numărătorului expresiei, permutarea celor două soluții poate fi văzută ca fiind o (foarte simplă) operație a
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
soluții. Oricum, aceste considerente conduc la interpretări de natură complexă și filozofică a matematicii, atât conceptual cât și tehnic. În geometria algebrică clasică, obiectul esențial al interesului îl reprezintă grupul tuturor punctelor care satisfac simultan una sau mai multe ecuații polinomiale. Spre exemplificare, sfera tridimensională în spațiul euclidian tridimensional formula 1 poate fi definită ca mulțimea tuturor punctelor formula 2 care satisfac ecuația: Astfel, un cerc "înclinat" în formula 1 poate fi definit ca mulțimea tuturor punctelor formula 2 care satisfac simultan următoarele două ecuații
Geometrie algebrică () [Corola-website/Science/302781_a_304110]
-
Spre exemplificare, sfera tridimensională în spațiul euclidian tridimensional formula 1 poate fi definită ca mulțimea tuturor punctelor formula 2 care satisfac ecuația: Astfel, un cerc "înclinat" în formula 1 poate fi definit ca mulțimea tuturor punctelor formula 2 care satisfac simultan următoarele două ecuații polinomiale: Spațiul afin peste un câmp formula 8 este produsul cartezian formula 9, unde formula 10 denotă dimensiunea spațiului. Punctele lui formula 11 pot fi exprimate in coordonate formula 12. O varietate afină este o submulțime a lui formula 9, ale cărei puncte sunt zerourile simultane ale
Geometrie algebrică () [Corola-website/Science/302781_a_304110]
-
formula 25, unde formula 27 denotă radicalul lui formula 25. De asemenea, pentru orice varietate formula 29 are loc relația Varietățile afine sunt precis mulțimile închise din topologia Zariski. O funcție regulată pe o varietate algebrică formula 31 este restricția la formula 17 a unei funcții polinomiale pe formula 33 (adică a unui polinom in formula 34 variabile cu coeficienți în formula 35). Prin definiție, polinoamele din idealul formula 20 se anulează pe întregul formula 37. De aceea, este mai firesc ca funcțiile regulate pe formula 17 să fie privite modulo formula 39. Astfel
Geometrie algebrică () [Corola-website/Science/302781_a_304110]
-
data de 30 mai 1832, în urma unui duel cu pistoale și a fost înhumat într-un loc rămas necunoscut. În orașul Sartrouville din Franța există liceul „Evariste Galois”. Încă din tinerețe a determinat condiția necesară și suficientă pentru ca o ecuație polinomială să fie rezolvabilă prin formule cu radicali, reușind astfel să rezolve o veche problemă a matematicii. A fost primul matematician care a folosit termenul "grup" ca noțiune matematică de reprezentare a unei mulțimi de permutări. Lucrarea sa "Mémoire sur les
Évariste Galois () [Corola-website/Science/304339_a_305668]
-
sus pentru numere întregi sunt valabile și pentru polinoame. Algoritmul lui Euclid se poate folosi pentru rezolvarea de ecuații liniare diofantice și de probleme chinezești ale resturilor pentru polinoame; se pot defini și fracții continue de polinoame. Algoritmul lui Euclid polinomial are și alte aplicații proprii, cum ar fi lanțurile Sturm, o tehnică de numărare a rădăcinilor reale ale polinoamelor într-un interval dat de pe axa numerelor reale. Aceasta are aplicații în mai multe zone, cum ar fi criteriul de stabilitate
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
creat qualques instrumente de bază de analiză , care s-au dovedit atât de util pentru fizicieni și matematicieni , care transportă numele lui de atunci . Printre acestea se numără funcțiile Legendre , care sunt soluții ale ecuației diferențiale Legendre Soluțiile acestei ecuații polinomiale valori întregi pozitive ale n sunt cunoscute sub numele de polinoame Legendre . Legendre concentrat o mare parte a eforturilor sale de a reduce integralele eliptice , de exemplu , sub formă de cuadratura , unde R este o functie rațională este rădăcina pătrată
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
complex. Atunci, Alegând obținem ceea ce este adevărat dacă și numai dacă sau echivalent: care este inegalitatea Cauchy-Schwarz. În spațiul euclidian R cu produsul scalar standard, inegalitatea Cauchy-Schwarz se scrie În acest caz special, demonstrația se poate face astfel: Fie funcția polinomială în "z" Se observă că este o polinomială cuadratică și că discriminantul său nu este mai mare ca zero, pentru că nu are rădăcini (decât dacă sunt egale toate rapoartele "x"/"y"), astfel avem care dă inegalitatea Cauchy-Schwarz. O demonstrație echivalentă
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]