232 matches
-
-ság" → "adatolhatatlanság" „imposibilitate de a documenta”. Afixele derivaționale poartă foarte multe nuanțe de sens sau sensuri față de cuvântul-bază. Pentru formarea substantivelor există sufixe: La rândul lor, prefixele pot fi: Din alt punct de vedere semantic, afixele se pot grupa în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix polisemantic este de exemplu "-tor", care poate forma adjective ("delăsător"), nume de instrument ("stingător"), nume de agent ("desenator"), nume abstracte ("numărătoare") etc. Sufixul "-at/-et", bunăoară, care face ca verbul să fie factitiv, nu
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
derivaționale poartă foarte multe nuanțe de sens sau sensuri față de cuvântul-bază. Pentru formarea substantivelor există sufixe: La rândul lor, prefixele pot fi: Din alt punct de vedere semantic, afixele se pot grupa în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix polisemantic este de exemplu "-tor", care poate forma adjective ("delăsător"), nume de instrument ("stingător"), nume de agent ("desenator"), nume abstracte ("numărătoare") etc. Sufixul "-at/-et", bunăoară, care face ca verbul să fie factitiv, nu este polisemnatic, ci omonimul lui "-at/-et
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
polisemantismul este însușirea unui cuvânt de a evoca mai multe sensuri, capacitatea acestuia de a indica fie mai multe caracteristici semantice ale aceluiași obiect, fie caracteristica semantică comună a mai multor obiecte. Unii lingviști tratează și polisemia afixelor. Un cuvânt polisemantic dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printr-o caracteristică comună. De exemplu caracteristica semantică „scălda”, „spăla” leagă formele "băi" („scalde”), "băi" („scăldători”), "băi" („camere de spălat”) și "băi" („localități cu instalații speciale destinate curei balneare”). Cuvântul polisemantic are
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
cuvânt polisemantic dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printr-o caracteristică comună. De exemplu caracteristica semantică „scălda”, „spăla” leagă formele "băi" („scalde”), "băi" („scăldători”), "băi" („camere de spălat”) și "băi" („localități cu instalații speciale destinate curei balneare”). Cuvântul polisemantic are în general un sens de bază, și sensuri secundare derivate din acesta, această relație motivantă fiind încă percepută de vorbitori. Se consideră că în general sensul de bază este independent de contexte, pe când sensurile derivate sunt condiționate sintagmatic de
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
prim de compunere savantă "myco-", de la grecescul "μυ ́κης" „ciupercă”). Multe cuvinte își schimbă sensul în cursul istoriei limbii și chiar în cursul vieții unui același vorbitor. Dintre sensurile dobândite, unele se pierd, altele se mențin, putând rezulta cuvinte polisemantice. De exemplu, cuvântul "toilette" (diminutivul lui "toile" „pânză”) avea inițial sensul „bucată mică de pânză”. De aici a ajuns să denumească succesiv: În limba actuală, "toilette" continuă să fie polisemantic, având sensurile b), c), d) și, la plural, sensul g
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
dobândite, unele se pierd, altele se mențin, putând rezulta cuvinte polisemantice. De exemplu, cuvântul "toilette" (diminutivul lui "toile" „pânză”) avea inițial sensul „bucată mică de pânză”. De aici a ajuns să denumească succesiv: În limba actuală, "toilette" continuă să fie polisemantic, având sensurile b), c), d) și, la plural, sensul g) ("les toilettes"). Schimbarea de sens se poate face prin procedee ca: În franceză, din cauza unor particularități ale evoluțiilor fonetice, omonimia este mai frecventă decât în celelalte limbi romanice. De exemplu
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
orașe, 25 comune și 12 sate. Președintele raionului Strășeni este Mihai Popa (PDM), ales în 16 iulie 2015 (coaliția PDM-PL-PCRM). Componența Consiliului Raional Strășeni (33 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Strășeni este un toponim de origine polisemantică, putând proveni fie din deformarea cuvîntului „străjeni”, fie de la cuvîntul „strașnic”. Ecoul evenimentelor din trecut se regăsește și în denumirea unui cătun de codru: haiducii, acești păunași ai Codrilor, băgau groaza în boierii care circulau pe drumurile spre Chișinău (sec
Raionul Strășeni () [Corola-website/Science/297501_a_298830]
-
în Al. Macedonski, ci mai degrabă în Mihai Eminescu. Chiar dacă se diferențiază de eminescianism și de toată poezia românească anterioară, cu toate că iese din orizontul rural și cântă orașul, parcul, marea, plecările, tărâmurile exotice, cultivă stările evanescente, crepusculare, visarea, privilegiază simbolul polisemantic, muzicalitatea, respinge expresia discursivă, practică versul liber și sugestia, s. românesc exprimă o sensibilitate mai apropiată de cea eminesciană decât de cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a celorlalți „poeți blestemați” și rezistența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
cu toții atașați prejudecății - perpetuată printr-un susținut efort istoric - că ar exista o esență atemporală a poeziei. Cum nu se poate demonstra cu argumente raționale că o asemenea esență există, iar evidența că limbajul poetic nu este exclusiv „simbolic, metaforic, polisemantic, muzical, ermetic, esențialmente liric” se impune de la sine, Gh. Crăciun elaborează, în spiritul recuperator și integrator al poeticii postmoderne - fără a abuza însă de ultimul termen 189, pe care îl consideră, în egală măsură, restrictiv și, pe alocuri, imprecis - un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar versul, deși descătușat de rimă și de ritmul clasic, își accentuează muzicalitatea. Prin Cartea Clara (1986) se revine la tonul baladesc al începuturilor, dar cu o expresie mai cizelată și cu vibrații interioare intense, fiecare baladă fiind construită pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Dionysos, o preoteasă a tainei, în opoziție cu Oedip, un nefericit al adevărului, alergând, ignorant, în abisurile acestuia la porunca lui Apollo” (Mircea Ghițulescu). Valoarea literară a piesei se sprijină pe intriga abil condusă, pe tragismul intens, pe simboluri poetice polisemantice și structuri narative de o deosebită forță evocatoare. Altă piesă, Dracula în Carpați (2002), realizează o sinteză sui-generis între idei din cronici, documente și sugestii oferite de narațiuni, legende despre Vlad Țepeș, cu multe elemente de fantastic preluate nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
Puterea ei de comunicare crește proporțional cu capacitatea ei de a fi obraznică, impertinentă și de un curaj inconștient. Ea este din această cauză și o limbă profund poetică, pentru că orice limbă care se naște prinde în ea în chip polisemantic toate înțelesurile realității, o sintetizează și o redă în mai multe straturi semantice. În puține texte de teatru am întâlnit atâtea aforisme de adâncime filozofică, așa cum este cazul pieselor sale. În acest sens, este suficient să preiei această zonă subliminală
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu aproximație, cu sensuri „deduse” din anumite enunțuri. În ajutorul celor ce nu au siguranță în exprimare se recomandă a se apela la instrumente normative: pentru corectitudinea formală - la Îndreptarul ortografic, ortoepic; pentru sensuri la dicționare de sinonime, antonime, cuvinte polisemantice, DEX, etc; Elevii citesc mult, urmărind subiectul în sine, însă puțini sunt acei care se opresc asupra notelor ce explică termeni noi. Ei trebuie să se obișnuiască să folosească în exprimare termeni neologici, care și-au confirmat dreptul de a
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
gânduri și sentimente și calitatea de artă pură - „idealism însuflețit de concepții moderne” (Ovid Densusianu, Sufletul nou în poezie, Ideal și îndemnuri), icoană a puterii „sintetice” a intelectului (D. Caracostea, Pentru cultura artistică în școală) și, în descendență mallarméeană, veșmânt polisemantic al ideii (Pompiliu Păltănea, Adevăr și legendă). Având curajul și forța de a se desface de prejudecăți și de a pătrunde dincolo de concret, simbolismul e văzut capabil să ajungă la tiparele ultime: instinctul vital și conștiința universală și absolută. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
ceea ce este exprimabil (sentimente, idei, atitudini); (b) închis, adică poate vorbi despre sine (ceea ce se întâmplă, de exemplu în cazul emoticonilor, care pot fi emiși sub formă de "string-uri" de semne n.n.); (c) precis, prin faptul că expresiile sunt polisemantice și regulile nu sunt universale (exact ca în cazul perpetratorilor fluizi n.n.); și (d) prezintă contradicții logice (ceea ce, putem afirma, se petrece adeseori în vortexul semantic al limbajului online n.n.). Aceste caracteristici ale limbajului natural în genere sunt specifice și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
conlocuitoare. Fenomenul poate fi desemnat prin termenul polionimie. De exemplu, Oradea, Tîrgu-Mureș, Tîrgu-Secuiesc, Sighișoara sunt numite în maghiară Nagyvárad, Marosvásárhely, Kézdivásár hely, Segesvár; Brașovul este în germană Kronstadt, Cîmpulungul era în slava veche Dlugopole. Numele de locuri nu pot fi polisemantice, dar pot fi polideictice, în sensul că pot indica referenți diferiți, în urma unor asocieri, prin incluziune spațială (teritorială), contiguitate, apartenență etc. De exemplu, Abrud numește un oraș în județul Alba, un pîrîu afluent al Arie șului și un sat în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
București, 2006, pp. 38-89. 3 Georg Henrik von Wright, Normă și acțiune (Studiu logic), traducere de Drăgan Stoianovici și Sorin Vieru, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 18. 4 Expresia logică deontică a fost contestată uneori, termenul fiind considerat polisemantic. Termenul deontic, de origine grecească, înseamnă ceea ce trebuie, ceea ce e necesar, iar Jeremy Bentham utilizează termenul de deontologie pentru a denumi știința moralității. Deontologia s-a constituit ca ramură a eticii, preocupată de problemele obligației morale. Deoarece astăzi prin cod
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
comun decât sensul etimologic al acestui cuvânt, de "lipsă, absență, omisiune". Termenul elipsă denumește "fenomene lingvistice destul de variate, cuprinse prin tradiție în aceeași categorie" (ELR, s.v.). Denominația utilizată nu reflectă, așadar, realitatea lingvistică, deoarece se referă, în termeni generali și polisemantici, la fenomene diferite care se petrec în limbă. Or, spre deosebire de cuvânt, la care nu există o legătură necesară între semnificant și semnificat, "în cazul termenului, legătura dintre noțiune și desemnarea ei nu este arbitrară, ci se datorează consensului între specialiști
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cuprinsul unui anumit domeniu de specialitate. (...) Această caracteristică fundamentală a termenului este la originea postulatului monosemiei lui"14. Un termen trebuie să aibă, așadar, într-un anumit domeniu de specialitate, un singur referent, nu mai mulți. Deși există numeroși termeni polisemantici, ei sunt utilizați cu sensuri diferite în domenii distincte ale cunoașterii. Polisemia unui termen se datorează tocmai apartenenței sale la mai multe domenii de specialitate, dar nu este admisibilă în cadrul unui singur astfel de domeniu. Termenul este "o unitate semnificantă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
mod logic că rezultatul nu este un cuvânt nou, ci același cuvânt, care a achiziționat un înțeles suplimentar. Orice tip de schimbare semantică creează polisemie, deci toate cuvintele al căror sens s-a modificat în urma condensării devin, nu-i așa, polisemantice. Dacă am adopta acest punct de vedere, ar trebui să ajungem la concluzia că procedeul condensării nu duce decât la o extindere a sensurilor cuvintelor; reținerea dintr-o sintagmă sau dintr-un compus a unui singur element ar fi însoțită
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
la o extindere a sensurilor cuvintelor; reținerea dintr-o sintagmă sau dintr-un compus a unui singur element ar fi însoțită de o reinterpretare semantică a acestuia; ar fi vorba de același cuvânt, care a dezvoltat un nou sens, devenind polisemantic ori sporind complexitatea polisemiei sale, și care, eventual, și-a schimbat și categoria lexico-gramaticală. În concepția unuia dintre semanticienii germani contemporani de marcă, Andreas Blank, tipurile de schimbări semantice lexicale sunt următoarele: metafora (de ex. engl. mouse "șoarece" > "maus [la
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
lexicale" sau "absorbții", indiferent cum le tratează cercetătorii și dicționarele, sunt cuvinte noi, datorate unor inovații lexicale, nu unor evoluții intrinseci ale sensurilor termenilor care au făcut parte din compusele sau sintagmele de bază și care să fi devenit, brusc, polisemantice. Este adevărat că acest proces este diacronic, dar, întrucât în cazurile tipice de condensare nu putem vorbi de veritabile modificări de sens, ci de unități lexicale nou formate, rezultatele condensării nu trebuie și nu pot fi confundate, în sincronie, nici
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
confundate, în sincronie, nici cu efectele simplei restricții sau specializări semantice, nici cu acelea ale unei metonimii obișnuite. Acesta este, de fapt, motivul pentru care "absorbția nu are o realitate sincronică proprie" în privința polisemiei: ea produce cuvinte noi, nu cuvinte polisemantice. Ca să folosim exemplele date de autor, sensul "automobil" al substantivului sp. coche nu constituie, în opinia noastră, o restrângere (sau o specializare) a înțelesului "trăsură" al aceluiași termen, ci o scurgere în elementul determinat a semnificației sintagmei coche automóvil (spre deosebire de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
rezultat prin metonimie din "organ musculos mobil care se află în gură"). În consecință, semnificanții sp. coche și germ. Weizen reprezintă fiecare, cu sensurile lor menționate mai sus, câte două cuvinte autonome și monosemantice, în timp ce lat. homo și lingua sunt polisemantici, fiind moșteniți ca atare în mai multe limbi romanice. Adepții analizei condensării ca mecanism de evoluție semantică explică adesea acest tip de "schimbare de sens" drept consecință a relației de contiguitate care există între elementele unităților lexicale complexe (care pot
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sintagmă sau compus) din care provine printr-un procedeu specific de formare regresivă. Desigur că, privite exclusiv sincronic, fără ca istoria lor să fie implicată, rom. pasăre, fr. maçon și tc. dalak par a fi, fiecare în parte, cuvinte unitare și polisemantice, cu o configurație bine definită. Totuși, chiar și în sincronie, nu se poate trece cu vederea că trăsăturile semantice distinctive ale fr. maçon1 "zidar" și maçon2 "membru al unei loji francmasonice" sunt atât de deosebite, încât cele două cuvinte nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]