88 matches
-
anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi... „Adînc pe adînc cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem, e, deopotrivă, descriptiv și evocator, polisemic, fie că-i singur, fie că-i însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu se mai regăsesc în alte române ale ciclului zolist. Confruntarea textelor și imaginilor este impusă și de epocă cercetată, care favorizează dialogul între literatura și artele plastice. Reprezentările scrise, pictate sau de altă natură, formează un ansamblu complex și polisemic 36. Imaginile se modernizează pe parcursul secolului, evoluând de la sacru la profan. Anne Higonnet [2002, p.304] consideră că există o anumită dinamică a schimbării tematice și de forma a arhetipurilor, legată de perioadele de criză ale secolului, una către anul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mult, inferențele bazate pe astfel de răspunsuri funcționează, cel mai adesea, în interesul celor care "controlează atât cunoașterea, cât și puterea pe care aceasta o oferă"798. Principiul al șaptelea al retoricii critice atestă că "fragmentele conțin potențialul pentru interpretări polisemice, mai degrabă decât monosemice"799. Cu toate că, apreciază McKerrow, este aproape superfluu să explicitezi un astfel de principiu, totuși, din princina dominării criticilor moderniste, potrivit cărora "comunicarea mediată [...] promovează declinul criteriilor culturale"800, o astfel de întreprindere merită atenție reînnoită. Criticul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
rezistență" pe care agentul cultural o dobândește față de impoziția unor înțelesuri culturale care nu se potrivesc, neapărat, identității sale. Chiar dacă această achiziție nu este lipsită de valoare, consemnează McKerrow, este vorba, mai degrabă, de o valoare negativă. O retorică critică polisemică, în schimb, "dezvăluie o lectură subordonată sau secundară, ce conține semințele subversiunii sau ale respingerii autorității, chiar în timp ce lectura principală pare să confirme puterea normelor culturale dominante"801. Ultimul și cel mai interesant principiu al retoricii critice sună, simplu: "Criticismul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în lume, fie o scenă de teatru, fie amândouă în același timp. Materia de expresie a textului este lingvistică, pe când cea a reprezentării este multiplă, lingvistică și nonlingvistică. Ea se ordonează diacronic, după o lectură lineară, în opoziție cu caracterul polisemic al semnelor reprezentării. Textul literar presupune o lectură după o ordine a timpului, în timp ce percepția reprezentării presupune la spectator organizarea spațio-temporală și simultană a multiplelor semne. Pentru transformarea textului în spectacol se impune, astfel, o prelucrare a materiei textuale. Printr-
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
atitudinii acestuia, iar specificul acestui tip de limbaj este conferit de parametrii situației de comunicare: protagoniști/roluri comunicative, spațiu, timp, finalități, modalități de expresie. Pe lângă criteriul domeniului de cunoaștere în care sunt folosite, limbajele se diferențiază prin: * caracterul monosemic, respectiv polisemic (există în principiu două căi de constituire a semnificației globale: una monosemică, atunci când delimitarea și jocul câmpurilor semantice conduc la o semnificație unică, bine determinată, și una polisemică, atunci când semnificațiile la care se ajunge sunt plurale, ambigue); * referențialitatea este o
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cunoaștere în care sunt folosite, limbajele se diferențiază prin: * caracterul monosemic, respectiv polisemic (există în principiu două căi de constituire a semnificației globale: una monosemică, atunci când delimitarea și jocul câmpurilor semantice conduc la o semnificație unică, bine determinată, și una polisemică, atunci când semnificațiile la care se ajunge sunt plurale, ambigue); * referențialitatea este o funcție a limbajului orientat spre context, spre extradiscursiv, și reprezintă o extindere a desemnării pe care o întâlnim la nivelul semnelor. La polul opus, funcția autoreferențială sau poetică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în jurul unor dihotomii semantice fundamentale, care conferă unitate și coerență scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul biblic, citate din cronici, discuții din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte ale aceluiași
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
izolabil, limbajul eminescian intră în dialog cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale și îmbogățindu-l cu valențe noi, în funcție de finalitățile discursive ale gazetarului. Ironia, unul dintre instrumentele retorice predilecte ale jurnalistului Eminescu, vine să îmbogățească caracterul polisemic al limbajului publicistic, favorizând desfășurarea vocației artistice a gazetarului. Semnificațiile mesajului jurnalistic sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar. Pe această linie de interpretare, vecinătatea textuală a rubricii intitulate "Revista presei străine" influențează semantica editorialelor semnate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituenților ei semantici. Diferența dintre constituenții preconizați și cei obținuți poate conduce la suprimarea, la adăugarea sau la înlocuirea unora dintre componente."88 Din această perspectivă, lingvistul american definește expresia idiomatică drept "o unitate frazeologică implicând cel puțin doi constituenți polisemici, între care există o selecție contextuală reciprocă a subsensurilor aferente"89. Cu toate acestea, profesorul de la Columbia se vede nevoit să recunoască faptul că "diferența semantică dintre expresiile idiomatice și corespondentele lor literale este [...] în principiu arbitrară"90, ceea ce face
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mult, inferențele bazate pe astfel de răspunsuri funcționează, cel mai adesea, în interesul celor care "controlează atât cunoașterea, cât și puterea pe care aceasta o oferă"798. Principiul al șaptelea al retoricii critice atestă că "fragmentele conțin potențialul pentru interpretări polisemice, mai degrabă decât monosemice"799. Cu toate că, apreciază McKerrow, este aproape superfluu să explicitezi un astfel de principiu, totuși, din princina dominării criticilor moderniste, potrivit cărora "comunicarea mediată [...] promovează declinul criteriilor culturale"800, o astfel de întreprindere merită atenție reînnoită. Criticul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
rezistență" pe care agentul cultural o dobândește față de impoziția unor înțelesuri culturale care nu se potrivesc, neapărat, identității sale. Chiar dacă această achiziție nu este lipsită de valoare, consemnează McKerrow, este vorba, mai degrabă, de o valoare negativă. O retorică critică polisemică, în schimb, "dezvăluie o lectură subordonată sau secundară, ce conține semințele subversiunii sau ale respingerii autorității, chiar în timp ce lectura principală pare să confirme puterea normelor culturale dominante"801. Ultimul și cel mai interesant principiu al retoricii critice sună, simplu: "Criticismul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
surmontată, principii și instrumente care să constituie baza noii paradigme. Este ceea ce face în cele patru volume ale monumentalei sale lucrări La Méthode. Instrumentul de bază al noii gândiri este "conceptualizarea complexă", care presupune 854: a) Articularea unor "macro-concepte multidimensionale", polisemice, în care noțiuni de obicei disjuncte sau antagoniste sunt asociate în lanțuri sau constelații conceptuale inseparabile: "eveniment/element", "autonomie/dependență", "ordine/dezordine/organizare", "sistem/interrelație/organizare", "unu/multiplu", "deschidere/închidere", "haos/cosmos", "individual/generic" etc. b) Joncțiuni conceptuale complexe între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și cum acestea le modelează convingerile și comportamentul. Așadar, trebuie văzut care imagini, figuri și discursuri ale media devin dominante și trebuie urmărite efectele acestora printr-o varietate de circuite, așa cum voi proceda în această carte. Deși toate textele sînt polisemice și pot fi supuse unor lecturi plurivalente în funcție de perspectivele lectorului, nu susțin ideea unui pluralism liberal în care "orice poate fi acceptat". Toate metodele critice pe care le-am expus mai sus pot fi exploatate de studiile culturale critice pentru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
e din ce în ce mai greu de susținut în lumea modernă. Critica deconstructivistă evidențiază motivul din care asemenea programe ideologice eșuează sau își subminează propriile intenții și mesaje. Textele culturii media sînt complexe și necesită lecturi plurivalente. Totuși, ele nu sînt într-atît de polisemice încît să poată însemna absolut orice, astfel că publicul este indus să accepte anumite poziții prin modul de utilizare a mecanismului cinematografic, de televiziune sau al altor forme de media. Deși publicul se poate opune unor interpretări "dominante", nu se
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
adevărului; modelul freudian al semnificațiilor latente și manifeste; modelul existențialist al existenței autentice și neautentice; modelul semiotic al semnificatului și semnificantului. În ansamblu, postmodernismul reprezintă, așadar, moartea hermeneuticii; în locul noțiunii lui Ricoeur (1970) de "hermeneutică a suspiciunii" și lecturii moderniste polisemice a textelor și simbolurilor culturale, apare viziunea postmodernistă conform căreia nu mai există nimic dincolo de suprafața textului, nici profunzime, nici o pluralitate de semnificații pe care cercetarea critică să o descopere și explice. Din această perspectivă postmodernă asupra textelor și eurilor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
importanța în analizarea acelor texte considerate a fi paradigme ale culturii postmoderne deși analiza formei, suprafeței și aspectului este la fel de importantă. Voi demonstra în paginile ce urmează că imaginile, fragmentele și povestirile culturii media sînt saturate de ideologii și semnificații polisemice și, ca urmare, detașîndu-mă de anumite poziții postmoderne (Foucault, 1977; Baudrillard, 1981; Deleuze și Guattari, 1977) critica ideologică continuă să fie o armă indispensabilă în arsenalul critic (vezi capitolul 2 pentru discuția asupra acestei probleme). În plus, mai există o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
precum "găuri negre", "implozie", "cultură excrementală"). Este de preferat să fie analizate atît forma, cît și conținutul, atît imaginea cît și suportul narativ, atît suprafața postmodernă, cît și problematica ideologică mai profundă în contextul unor exerciții specifice care clarifică natura polisemică a imaginilor și textelor și care iau în considerare posibilitatea unor multiple codificări și decodări. Avînd în minte toate acestea, să trecem la examinarea serialului Miami Vice pentru a vedea ce putem afla despre televiziune, despre epoca postmodernă și identitate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
postmoderne care, consideră el, sînt mai degrabă afișiere ce pot fi consultate în vederea obținerii de informații despre terenul cultural vizat decît textele ce pot fi interpretate și supuse discuției. Eu voi susține, dimpotrivă, că Miami Vice are un caracter pronunțat polisemic și este saturat de ideologie, de mesaje și chiar de anumite sensuri și valori specifice. În spatele acestei străluciri tehnice se află numeroase planuri de semnificații, multiple poziții subiective și o problematică ideologică foarte contradictorie. Serialul s-a bucurat de un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
față de acest serial, care posedă, după cum voi încerca să demonstrez, propriile trăiri și investiții afective. Voi încerca în cele ce urmează să aduc dovezi în sprijinul faptului că o lectură critică și hermeneutică a serialului oferă accesul spre bogățiile sale polisemice; este o greșeală să se treacă repede peste asemenea produse culturale, indiferent de modul în care sînt privite și percepute de unii spectatori. Pentru o lectură postmodernă, unidimensională, un produs precum Miami Vice nu este altceva decît o suprafață lipsită
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și percepute de unii spectatori. Pentru o lectură postmodernă, unidimensională, un produs precum Miami Vice nu este altceva decît o suprafață lipsită de profunzime sau planuri de semnificații. În lectura mea însă, forma, subiectul, imaginile se constituie într-un text polisemic cu o multitudine de sensuri posibile care impun lecturi plurivalente care să sondeze diferitele nivele ale textului. Din punct de vedere al interpretării politice pe care eu o dau textului, serialul trebuie citit ca un text social care vorbește despre
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
largă de clase sociale și ocupații, incluzînd atît bărbați cît și femei, care ar reacționa probabil mai bine la imagini ale naturii și puterii decît la cea învechită a cowboyului. În plus și aceste imagini au în mod clar caracter polisemic, deschis unor multiple interpretări accentul pus pe "prospețime la cutie" se armonizează cu imaginile proaspete ale verdelui naturii, dar indică tipul de cultură hedonistă, bazată pe cultul timpului liber din societatea post-modernă și accentul pe plăcerea consumului, a spectacolului și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
asupra structurilor formale sau a construcției de imagini. Consider, spre deosebire de aceste poziții, că publicitatea și alte imagini ale culturii media, departe de a fi plate, unidimensionale și lipsite de codificare ideologică, așa cum pretinde o parte a teoriei postmoderne, sînt multidimensionale, polisemice, prezentînd o codificare ideologică și fiind deschise unei multitudini de interpretări, o expresie a transformării culturii în bun de consum și a încercărilor capitalului de a coloniza întreaga existență, pornind de la dorința de satisfacție. Analizele pe care le-am făcut
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care își dezgolește sînii și își cuprinde pubisul cu mîna, în "Express Yourself", în care apare îmbrăcată într-un costum bărbătesc), părînd să spună: "Iată, sînt într-adevăr femeie". Textele Madonei sînt sisteme de semnificații care proliferează sensuri și mesaje polisemice. Aparițiile sale în videoclipuri subliniază sensurile cuvintelor sau folosesc imaginile pentru a sublinia sau atenua înțelesul versurilor după cum ea însăși hotărăște. Videoclipurile sale sînt adesea sisteme complexe, moderniste, de semnificații care impun un anumit proces de interpretare și care permit
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o semnificație și impun un act de interpretare, cele din aparițiile lui Laurie Anderson se opun interpretării. Arta sa se concentrează într-o erotică a suprafețelor și în jocul de lumini, sunete, mișcare și cuvinte. Textele sale nu au caracter polisemic, rezistă lecturii și se complac într-un joc propriu, cu scopul de a descompune sensul. În vreme ce Madona manifestă tendința de a exploata genurile familiare ale muzicii populare, Anderson amestecă genurile pop, rock, jazz, blues, gospel, clasic și altele, cu un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]