91 matches
-
descopereau pe Eminescu" și ne dă un semnificativ portret privindu-l pe om, ca înfățișare fizică, dar și pe scriitor, observându-i conversația "uluitoare" și arta epistolară: "Era un bărbat voinic, dar scund, cu timbru vocal în falset, de o politeță protocolară exagerată; îți strângea mâna timp de câteva minute, rămânând în tot timpul descoperit și spunându-ți Ťdomnia-tať. "Ca și în tabletele sale, desfășura, când era în vervă, o trâmbă de metafore despre oameni și lucruri, cu caracteristici totdeauna inedite
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
spune, în finalul unui articol care oferă un amestec normal, cred că ăsta e cuvîntul, de pro și contra, dar fără să topească atitudinea într-o neutralitate antipatică, așa: "Și apoi din propria sa activitate critică - spre a-i întoarce politeța - nu-și dă seama d. Lovinescu de singurătatea austeră în care rămîne, în clipele cele mai personale ale intuiției sale critice? E de ajuns să pomenim de cercetările sale artistice din ultimul timp, îndeosebi asupra cîtorva poeți din generația nouă
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
în anii de-acum ea doar s-a adaptat timpurilor și a devenit, întrucîtva, dominantă: "Un filozof, care pe lângă filozof mai era - se vede treaba - și un hâtru bun de glume, a spus cândva: ŤDacă pe lume n'ar fi politeță, oamenii n-ar veni în contact între dânșii, decât pentru a se lua de părť". O precizare necesară face din mulțimea aceasta, a nemanieraților, un grup mult mai policrom decît s-ar crede, intersectat cu mediile cu care te-aștepți
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
Rodica Zafiu Sistemul actual al pronumelor de politețe românești este destul de diferit de descrierea schematică pe care o propun multe dintre gramaticile noastre. în orice limbă, raporturile între diverse forme lingvistice ale politeții sînt susceptibile de modificări, pentru că depind de factori sociolingvistici (prestigiu, modele străine, transformare internă a
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
substituie (asimetric) doar pronumele el - ea, în vreme ce formele dumisale - dumnealui - dumneaei intră în relație directă cu seria alcătuită din posesiv și genitive: său - lui - ei: persistența acestora și a posibilității stilistice a alegerii au menținut în uz și formele de politețe corespunzătoare (cartea sa/ a dumisale; cartea lui/ a dumnealui; cartea ei/ a dumneaei). Raportul actual (verificabil statistic) al seriei dumnealui, dumneaei, dumnealor cu dînsul-dînsa și cu formele refăcute - domnia lui, domnia ei, domnia sa, domnia lor - poate forma obiectul unei discuții
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
revoltei în stare pură. Dar chiar cel dintîi, din 1916 (manifestul domnului antipyrine), face deja trimitere la morala "drăguțului de "burghez", ironie ce se va regăsi mai tîrziu în "dezgustul dadaist" față de valorile acestuia (familia, "sexul pudic, comod și al politeței", "ierarhie și ecuație socială ", memorie, profetism și speranță în viitor. Cîțiva ani după bătăliile lui Vinea, Voronca sau Sașa Pană cu nepoatele Ziței ("Poezia nu e decît un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vîrstă" sau "gramatica
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
mână (fusese probabil atras de vacarmul făcut de noi) și ne-a privit, trântindu-ne peste umăr: - Aici e grajdul numărul 7? (Ceeace era cam adevărat, căci ne zbenguiam ca niște cârlani.) La care eu țâfnos, dar cu o desăvârșită politeța, i-am răspuns: - Da domne director, grajdul numărul 7 ce cu onoare conduceți! La care el a rămas o clipă surprins, (îl lovisem sub centură, cum avea să-mi mărturisească peste câțiva ani) apoi a iesit glonț din clasa mușcând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Gaittany aminti lui Ioanide că a doua zi urmau să se-ntîlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferian Manigomian, Ioanide protestă cu o vehemență crescândă. - Dar ai spus că vii! obiectă zâmbind deconcertatGaittany. Nu înțelesese bine, sau aruncase vorba din politeță, fără a medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, excesul de iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
semn al unei încrederi suverane în meritul său. Îl detesta și pentru că acesta nu apela niciodată la serviciile sale. Pomponescu nu-și făcea iluzii asupra zelului unui Gulimănescu ori Gaittany. Amândoi se prezentaseră în dimineața aceleiași zile în vizită de politeță, pe temeiul zvonului ministeriabilității. Dan Bogdan, acela care ședea mai rezervat, gata parcă oricând a da un verdict în spiritul justiției și care luase apărarea lui Ioanide, era prea bine cunoscut lui Pomponescu. Avea un număr infinit de frați, surori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se ridicară să plece. Fuseseră destui de mulți și, neavând scaune suficiente, unii stătuseră pe mormanele de covoare, nelipsite în casa lui Manigomian. Acesta nu-și condusese invitații până la ușă, din imposibilitatea de a se mișca, dar, în semn de politeță, se așezase pe sofa ca pe un scaun și se sprijinea cu mâna de un baston, în vreme ce cu cealaltă făcea niște saluturi ca niște temenele. Când salonul se goli, Saferian puse pe servitoare să deschidă ferestrele și fumul începu să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cavalcadă. Suflețel, plin de întîmplarea neașteptată, plecă în grabă spre casă, mânuind convulsiv bastonul, spre a încredința întîi de toate evenimentele nevestei sale. De la el toți prietenii știură că Ioanide a fugit cu Ioana. Madam Valsamaky-Farfara primi pe Hagienuș cu politeța ei obișnuită și cu un zâmbet plin de atracție. Se cunoșteau bine între ei și, ca oameni în vârstă, știau să fie discreți și solidari. - N-ai mai fost de mult pe la mine, domnule Hagienuș,m-ai lăsat, zise madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cinci-șase după amiază. Decanul telefonă secretarului și află că într-adevăr Bogdan ținuse lecția și plecase după aceea din localul facultății. Gaittany retransmise știrea doamnei Bogdan. El nu se gândea la nimic sinistru și vorbi la telefon cu o afectată politeță, bănuind și vreun conflict familial, asupra căruia nu voia să pară a avea vreo informație. Era și o oră tardivă. A doua zi dimineața, la ceasul șapte, Gulimănescu, ieșind din casă, zări în colțul străzii un grup de oameni și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în casă? Întrebă omul cu mustăți.Erminia nu putu să mintă: - Ba a fost! - Unul bubos la față! - Pătat! corectă Erminia, puțin jignită. - Îmbrăcat cu haină de piele? - Da! - Îl cunoști? (Agentul vorbea mereu familiar, evitând sistematic orice formulă de politeță.) - Nu, zise Erminia, azi l-am văzut întîia dată. - Un anume Gavrilcea? - Nu-i știu numele! minți cu mare greutate Erminia,crezînd că prin asta ajută la ceva. G. Călinescu - Și unde e acum? - A plecat cu o mașină, acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
favorabilă. Va întîrzia cu câțiva ani cel puțin socializarea Europei. . - Numai cu câțiva ani? . - Nu cred mai mult, socialismul e inerent dialecticii istoriei,mai curând sau mai târziu structura capitalistă se va prăbuși. - E rău, domnul Smărăndache, rău. Smărăndache, din politeță, proroga data prăbușirii capitalismului. - Poate nu în câțiva ani, în câteva decenii, în tot cazul,faza capitalistă e în declin. Saferian era om deștept, însă capabil numai de speculație comercială, nu și de speculație filozofică și sociologică, deci din prevestirile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și nici o mișcare anormală nu se petrecu în aceste secunde, când prizonierul întoarse capul spre domnul care îl apucase de umeri. Surpriză. Omul nu era Hangerliu, ci un individ oarecare, probabil un dezertor. Răpitorul clanului Hangerliu zise "pardon" cu o politeță naturală și intră în automobil. Toate cele cinci mașini dispărură într-o clipă și soldații urcară pe dezertor în dubă, fără măcar a comenta incidentul, a cărui semnificație n-o ghiceau. Cei zece conjurați se prezentară dezolați la prințesă. Aceasta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Ioanide că a doua zi urmau să se întîlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferian Manigomian, Ioanide protestă cu o vehemența crescândă. ( -Dar ai spus că vii! - obiectă zâmbind deconcertat Gaittany.) Nu înțelesese bine, sau aruncase vorba din politeță, fără a medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, prea multa iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
regate ale Peninsulei Balcanice la convingerea că interesele lor nu colidează cu ale monarhiei austro-ungare, atunci vizita făcută de voiajorii noștri la Belgrad și Severin nu are mai multă însămnătate decât aceea pe care opinia democratică o dă schimbului de politețe diplomatice. Ne 'ndoim cumcă partidele estreme din România și din Serbia, numai de dragul ochilor noștri frumoși ori a vorbelor noastre frumoase, se vor simți înclinate a renunța la acele aspirațiuni cari, în Belgrad, au de țintă formarea unui mare regat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ministrul de esterne declara că "putem primi Comisiunea Mixtă fără să ne abatem de la Tractatul de la Berlin, că încercarea de-a înlătura pe Austria din Comisiune ar fi zadarnică, că cestiunea prezidenței permanente o e cestiune de curtenie și de politeță", acele concesiuni Tractatul de la Londra nu face decât să le înregistreze în dreptul public și să le sancționeze. Toată rezistența deci cu care se laudă foile guvernului nu este decât un neadevăr și o comedie pusă la cale nu pentru a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
gură și mă mâna c-un bici de ață prin casă... Și eu, măgădău mare, le făceam toate pentru că iubeam pe mumă-sa. Se-nțelege că mumă-sa era cuminte... nu mi-a acordat nimica... Din contra... cu tact și politeță i-a arătat domnului poet și literator ușa... și l-a făcut să îmble Franția toată, Germania, Italia... cu amorul în inimă și cu nebunia-n creieri. Dar azi, mulțumită cerului, am scăpat de toate... Azi pun capăt vieței mele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Italiane din Paris și că peste curând va fi silit a se despărți de dânsul. Pre lângă acestea, adăogă Duni, acest minunat diplomat, care din întîmplare are o inimă simțitoare la melodie, a scris un libreto franțozesc pe care, de politeță, eu am început să-l pui pe muzică. În bucata aceasta este un urs ce joacă o rolă foarte mare, o lăptăreasă foarte veselă și în sfârșit doi vânători, bucata întreagă va face să râză și va amuza pe parizieni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spun că oricât ne descurajează uneori solemnitatea și reverența, oricât ni se pare, prin cumulare, că Împiedică, de fapt, adevărata fraternizare, resimțim astăzi tot mai acut, În trivialitatea grăbită a vieții „postmoderne”, nevoia, tocmai, de asemenea reabilitări ale civilității, ale politeței și ale discreției care modelează sensibilitatea. * Liviu Petrescu a fost printre primii critici care au scris despre mine, dar de Întâlnit l-am Întâlnit rareori. Corespondența a suplinit, parțial, lacuna. Efect al exilului, nu mi-au rămas de la el totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bărbat scund, subțire, fragil, de o prevenitoare curtoazie. Cel care scrisese, cândva, că dacă ar fi evreu s-ar sinucide și Îl respinsese pe Dumnezeu, admirându-i Însă pe Führer și Căpitan, se Înfățișa modest și tandru, modulat după regulile politeței. Franctirorul adulat al literelor franceze, o celebritate, locuia Într-o mansardă studențească spre care, până În ultimii ani, când se instalase ascensorul, se cățăra voinicește, ne povestea, de câteva ori pe zi, dar și după miezul nopții, când se Întorcea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și ați vorbit... Vă reamintiți, nu ? se adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de toate) curiozitate - un melanj sentimental pe care totdeauna Sophie l-a trezit în el. Totdeauna, chiar de la acea întâlnire a lor de copii, când, zărind-o, s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mama a fost nevoită s-o capete spre a menaja și capra, și varza, făcînd slalom Între tată, mamă și mătușă. De altfel, nu veți fi prea uimiți să aflați că obținea În fiecare an la școală premiul Întîi la politețe. N-ar fi trebuit să mă mir nici cînd mi-a cerut s-o las În pace pe Maryse: nu-i dădeam oare prilejul să rostească În sfîrșit frazele pe care nu-și Îngăduise niciodată să le spună tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu fleacurile astea. Înțeleg să-i fi cerut socoteală unui Heidegger octogenar asupra trecutului său nazist, dar mamei! Pentru că mi-a aruncat scrisorile! Parcă Îi aud vocea fermecătoare, vocea unei fete care a primit În mod regulat premiul Întîi la politețe Între cele două războaie, În Cetatea Papilor: „N-am păstrat decît cărțile poștale!“. Scenariile de film pe care i le trimiteam tatei i le povesteam și doctorului Zscharnack. El nu era tipul de om care s-o facă pe sihastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]