254 matches
-
religios În Japonia se exprimă prin Îndeplinirea de ritualuri ce se Înscriu În viața socială a individului. Hisayasu Nakagawa Una dintre caracteristicile culturii japoneze este maniera În care se focalizează pe profunzime. În vreme ce monoteismul e agresiv, o trăsătură particulară a politeismului constă În a trata lucrurile mai profund și În a sublima o tehnică Într-o filozofie. Matsutaro Morita Rutine creatoare? De-a lungul Întregii sale istorii, Arhipelagul Nipon a pus Întotdeauna accent pe căutarea și tratarea colectivă a informației pentru
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
lasă adepților Porticului cosmogonia panteistă, materialismul energetic; celorlalți le abandonează radicalismul teoriei atomiste. Morala, da, principiile etice, desigur, înțelepciunea practică - fără nici o îndoială, exercițiile spirituale, maximele referitoare la comportamentele efective - evident; dar nimic mai mult. Nici monism, nici materialism, nici politeism: Montaigne este... creștin. 16. Recuperări bigote. Despre religia lui Montaigne s-a spus totul - inclusiv contrariul, a ceea ce s-a scris... Unii vorbesc de ateismul său, or asta înseamnă a neglija sincera și răspicata sa condamnare a pozițiilor ateiste, a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și inspirație pentru că datoria și scopul său sunt doar didactice: el vrea să prezinte adevărul creștin. După ce expune facerea lumii, având poate ca model Hexameronul lui Ambrozie, poetul abordează în prima carte și alte teme importante: liberul arbitru și condamnarea politeismului. În a doua el declară că știe foarte bine că a cânta adevărul nu e în contradicție cu sarcina poetului și de aceea descrie condiția nefericită a omului, ajuns să trăiască în mizerie după pierderea bunurilor de care se bucura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
10, 20, 21, 29). Uneori (1, 4), tema iudeilor este introdusă prin opoziție cu cei ce nu sunt nici iudei și nici creștini; uneori, acestora le sunt rezervate considerații separate unde sunt condamnate cultul aștrilor, idolatria și fatalismul (6), sau politeismul (9). Așa cum am spus, exegeza textelor biblice însoțește dezvolatrea diferitelor tematici; însă, în anumite cazuri, atenția se concentrează asupra interpretării Scripturii: de exemplu, când e vorba despre nașterea și sacrificiul lui Isac, simbol al lui Cristos (5), sau, în general
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și inspirație, pentru că datoria și scopul său sînt doar didactice: el vrea să prezinte adevărul creștin. După ce expune facerea lumii, avînd poate ca model Hexaemeronul lui Ambrozie, poetul abordează în prima carte și alte teme importante: liberul arbitru și condamnarea politeismului. în a doua carte declară că știe foarte bine că a cînta adevărul nu e în contradicție cu sarcina poetului, și de aceea descrie condiția nefericită a omului, ajuns să trăiască în mizerie după pierderea bunurilor de care se bucura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
10, 20, 21, 29). Uneori (1, 4) tema iudeilor este introdusă prin opoziție cu cei ce nu sînt nici iudei, nici creștini; pe alocuri, acestora le sînt rezervate considerații separate unde sînt condamnate cultul aștrilor, idolatria și fatalismul (6), sau politeismul (9). Așa cum am spus, exegeza textelor biblice însoțește dezvoltarea diferitelor tematici, însă, în anumite cazuri, atenția se concentrează asupra interpretării Scripturii: de exemplu, cînd e vorba despre nașterea și sacrificiul lui Isac, simbol al lui Cristos (5), sau, în general
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aparțin lui Tertulian, lui Iustin, lui Origen sau lui Theodoret). Lucrarea cuprinde șapte cărți. În primele trei, apologetul prezintă și respinge principalele doctrine filozofice și religioase păgâne. Sunt tratate următoarele teme: 1) Existența Providenței (împotriva epicureilor); 2) Originea greșelilor (denunțarea politeismului ca pseudoreligie a lui Satan); 3) Denunțarea pseudofilozofiei păgâne; Următoarele patru cărți au un caracter pozitiv (cu toate că polemica nu dispare niciodată în întregime): 4) Despre adevărata înțelepciune (creștină); 5) Despre cultul fals (păgân); 6) Despre cultul adevărat; 7) De uita
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștine de natură practică și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, Înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară Între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse În volumul al VII-lea din Filocalie, Stăniloae reia subiectul În cadrul unei Întinse
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
patru elemente primordiale ale Universului. — Serios? se minunează de formă Rufus. Întreabă plin de solicitudine: — Și care ar fi acestea? — Focul, apa, pământul și aerul. Dacă ești atât de atras de filozofie, suspină în sinea sa evreul, tu - adulatorul unui politeism decăzut - de ce nu te gândești că mișcarea perfectă a corpurilor cerești dovedește existența unei singure Ființe Supreme ce guvernează tot Universul? Lui Moise i-a fost de ajuns să arunce doar o privire pe firmament pentru a respinge falșii idoli
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și tu la ghiveciul ăsta încă o zeitate?“ Dar se stăpânește, întunecat la chip. Inconștient sau nu, adulatorii ăștia de două parale folosesc singurul mijloc pe care-l au la dispoziție pentru a descâlci cât de cât ghemotocul încâlcit al politeismului lor blestemat. Observă privirea severă a lui Vittelius la adresa lui. Se apucă să inspecteze din nou armele, cu fruntea voit încrețită, ca semn al preocupării sale. Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi vine să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
evenimentele și persoanele descrise, cât mai ales pe conceptul de canon, care într-adevăr este normativ. Nu intenționăm așadar să negăm legitimitatea lecturii în credință a Bibliei, o practică milenară de altfel, care nu-și pune astfel de întrebări. 5 Politeism în Israelul antic? Pentru această tematică a se confrunta cu Lang 1981 și Stolz 1996. 5.1. Deuteronom 32,8-9 În Dt 32,8-9 sunt scrise aceste rânduri: Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
1.a); în „iudaismul mediu” (pentru această denumire cf. Boccaccini 1993) numele ’ēl împreună cu forma mai lungă ’ēlohîm sunt utilizate și pentru Dumnezeul lui Israel. De aici reiese clar că textul a fost manipulat pentru a elimina orice urmă de politeism; forma sa originară trebuie să fi sunat așa: Când Cel Preaînalt împărțea popoarele, când îi împărțea pe fiii oamenilor, el a fixat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui ’ēl (adică Dumnezeu). Căci moștenirea Domnului este poporul său, Iacob este partea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
persanilor și li s-a permis tuturor deportaților (nu doar evreilor) reîntoarcerea în patrie. a) Pentru prima dată ne aflăm în fața a două concepte ale credinței lui Israel, care vor deveni foarte repede fundamentale: proclamarea monoteismului absolut, fără compromisuri cu politeismul cananean și fără elemente henoteiste, și mărturisirea Dumnezeului creator, până atunci un aspect cu un profil scăzut în textul biblic. Monoteismul e prezentat aici fără concesii: divinitățile celorlalte popoare nu există sau, acolo unde li se admite existența, nu sunt
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o găleată sau un fir de praf pe o balanță” (40,15). Această idee absolut nouă este articulată în 40,18-19; 41,6-7; 42,17; 44,6; 45,5.15.18 și 46,9-10; noutatea constă în atitudinea polemică împotriva politeismului, nu doar pe planul alegerilor practice, ci și al celor teoretice. Tema este expusă fără ezitări, depășindu-și uneori limitele printr-o absolută răstălmăcire a ideilor care constituiau însăși esența politeismului și a imaginilor care îi reprezentau pe zei: în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și 46,9-10; noutatea constă în atitudinea polemică împotriva politeismului, nu doar pe planul alegerilor practice, ci și al celor teoretice. Tema este expusă fără ezitări, depășindu-și uneori limitele printr-o absolută răstălmăcire a ideilor care constituiau însăși esența politeismului și a imaginilor care îi reprezentau pe zei: în primul fragment semnalat mai sus, ca și în al doilea, fabricarea idolilor este considerată o lucrare exclusiv umană, un produs al unor meșteșugari pricepuți și generoși; al cincilea fragment presupune chiar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Siriei și Canaanului începând cu epoca neoasiriană). Cu toate acestea, Yhwh a inclus Ierusalimul în poporul său. Dar la acest act de iubire, locuitorii cetății au răspuns cu ingratitudine: au refuzat convertirea și au practicat formele cele mai josnice de politeism preluate din Canaan (Ez 16,15-22; cf. Os 2,4-15); la această formă de cult se referă și Ez 16,23-35 (cf. 2Reg 23,11 pentru cultul solar; cf. Ez 8,14 pentru cultul lui tammûș, cf. 6.2.g
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
necanonică nu se reduce la a reprezenta existența socială după modele prestabilite (cum este pozitivismul modernității); mai curând, menirea sociologiei este de a prezenta, prin comprehensiune, ceea ce există socialmente în toată multiplicitatea formelor și interacțiunilor socioculturale experiențiale, în "policulturalismul și politeismul valorilor". Apoi, pentru că Michel Maffesoli crede, fără rezerve, în postulatul sociologiilor fenomenologice și subiective: "a ști să trăiești și a ști să spui merg împreună"; cu alte cuvinte, trăitul social este o experiență reflexivă de sociologie profană, față de care sociologul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Răului, într-un înțeles propriu abstracțiilor transcendentale, adică depășind obișnuința de a aprecia "binele și răul pornind de la ceea ce se numește "fantasma lui Unul": Dumnezeu Unul, Adevărul Unul, Finalitatea, Sensul Istoriei și alte majuscule care ignoră pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor" (p. 48), pentru a accepta "atmosfera dionisiacă" ale cărei umbre se întind peste lumea socială. Sociologul fenomenolog s-a hrănit abundent cu seva filosofiei fenomenologice, cu sociologia comprehensivă a lui Max Weber, cu sociologiile subiective ale lui Simmel și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sensul realității. Nu numai să reprezinte existența conform modelelor stabilite, din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea, într-un minuscul canton al lumii: Europa Occidentală, ci să prezinte ceea ce este, în multiplicitatea lui, în policulturalismul lui, în politeismul lui de valori. Împotriva ambiției conceptuale (cine nu face concepte în zilele noastre?), ambiție paranoidă a voinței de cunoaștere, să revenim la ceea ce Heidegger numea "indicația formală". Indicația arată. Și aceluia căruia îi arătăm trebuie să vadă el însuși. Ceea ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spună ceea ce este, ceea ce se vede, ceea ce "se imaginează". Obișnuită fiind să aprecieze binele și răul pornind de la ceea ce se numește "fantasma lui Unul": Dumnezeu Unul, Adevărul Unul, Finalitatea, Sensul Istoriei și alte majuscule care ignoră pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor. Dificultatea de a surprinde consecințele unei ordo amoris care renaște, impactul unei atmosfere dionisiace a cărei orbită se întinde tot mai mult. A recunoaște că în imaginarul și în pre-zenteismul ambiante există un impuls vitalist care pune împreună materialul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
francezi maoiști au apărat aceste lagăre de "reeducare" din China sau Cambodgia. Ei fac astăzi morală ca universitari, jurnaliști de renume sau oameni politici reciclați în reformism sau în dreapta mai mult sau mai puțin extremă. Cu totul altfel este relativismul politeismului, pentru care echilibrul vieții comune nu se sprijină pur și simplu pe reguli de obligație morală, ci pe legi fundamentale ale Ființei. A ști cum acest om, care este finit, efemer, conștient de moartea lui și limitat în timp, poate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unui panteism regresiv. Puțin contează judecata de valoare. Să ne mulțumim cu constatarea de fapt. Să știm să punem ideile și lucrurile la locul lor. În cazul de față, acest insolent și senin mod de a trăi, zi de zi, politeismul valorilor pe care tradiția iudeo-creștină, modernă, le credea depășite. Poate că aici este, de altfel, principala cheie pentru a înțelege bine postmodernitatea: reafirmarea complexului, heterogenizarea tuturor aspectelor vieții. Pluralizare a persoanei, fragmentare tribală, poli-culturalism galopant, iată tot atâtea caracteristici ale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pentru a înțelege bine postmodernitatea: reafirmarea complexului, heterogenizarea tuturor aspectelor vieții. Pluralizare a persoanei, fragmentare tribală, poli-culturalism galopant, iată tot atâtea caracteristici ale vieții sociale. Dacă luăm acești termeni în sensul lor metaforic, avem de-a face, într-adevăr, cu politeismul, cu panteismul chiar. Și este exact ceea ce șochează. Căci substratul cultural pe care s-a fondat modernitatea este chiar marea "fantasmă" a unicului. Și i-am uimi pe unii, agnostici declarați, dacă le-am arăta că sensibilitatea lor teoretică, reacțiile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe căutarea definițiilor ce definesc indefinibilul. Or, chiar indefinibilul pare să caracterizeze modurile de a fi postmoderne. Androginii, identificări multiple, sincretisme religioase, relativisme filosofice, patchworks ideologice, sincerități succesive în dra-goste ca și în politică, iată tot atâtea manifestări ale unui politeism ambiental. Reîntoarcerea lucrurilor complexe. Este complexio oppositorum care reașează echilibrul, personal, colectiv, natural, pe articularea unora față de ceilalți. Nimic nu este separabil sau izolabil. Fiecare îi implică, în sensul tare al cuvântului, pe ceilalți. Astfel, dacă deontologia este tributară situațiilor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Așa cum și vivacitatea diatribelor politice sau religioase (foarte apropiate unele de altele) lasă locul unui scepticism de bună calitate ce admite, de facto, că poate exista un pluralism al valorilor. Pe scurt, pentru a o spune metaforic, un astfel de politeism este o formă elegantă de ateism! Dar această dezangajare nu trebuie să fie analizată ca o simplă pasivitate. Poate exista în această non-activitate expresia unei creativități specifice. Noțiunea misticii renane, reluată ulterior de M. Heidegger: Gelassenheit, poate să ne edifice
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]