448 matches
-
doua, reprezentată de Titu Maiorescu, P. P. Carp, Mihail Kogălniceanu și Take Ionescu. Opunându-se atribuirii răspunderii penale pentru acte politice, P.P. Carp arăta că "„în politică, greșelile se îndreaptă nu se răzbună.”" În aceeași idee, Take Ionescu acuză de politicianism și demagogie acțiunea conservatorilor. Astfel, în interpelarea sa din 19 februarie 1889, el susținea că: "„Propunătorii dării în judecată declară că opoziția unită nu a luptat ca să înlocuiască un om, ci ca să răstoarne un sistem. Așa e. Dar dacă e
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
Dimitrie A. Sturdza. La alegerile organizate de noul guvern Take Ionescu nu a reușit să fie ales. Take Ionescu a folosit următorii doi ani pentru a călători, dar și pentru a ataca guvernul liberal din afara parlamentului, cu orice ocazie. Culmea politicianismului a reprezentat-o campania violentă pe care a dus-o împotriva caterisirii mitropolitului Ghenadie Petrescu, afacere la originea căreia se afla chiar el. Reușește să reintre în parlament cu ocazia unor alegeri parțiale desfășurate la începutul lui 1897 când este
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
cuprinse multe dintre articolele din perioada refugiului la Iași. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1912 a participat la scenariul filmului “Războiul pentru independență”, alături de Petre Liciu, Constantin Nottara, Aristide Demetriade, în regia lui Grigore Brezeanu. A scris scenariul filmului „Cetatea Neamțului”, (1914). Pentru acest film a apelat la
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
în timpul vieții și cea postumă - "Revizuiri și adăugiri" - cât și exegeza despre scrierile sale. Este remarcată contribuția lui la dezvoltarea învățământului filosofic în România. Sunt studiate contribuțiile originale ale C. Rădulescu-Motru în analizele asupra conceptelor: personalismul energetic, vocația, psihologia etnică, politicianismul, etnicul românesc, formele fără fond, gregarismul și individualismul, tradiția. Este argumentată teza că doctrina personalismului energetic despre personalitate - cea mai înaltă formă de energie cosmică- se înscrie între sistemele filosofice universale. Este pusă în evidență dimensiunea interdisciplinară a exegezei lui
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
economice). Într-un articol din 1930, face cîteva observații de o îngrijorătoare actualitate pentru noi: "Astăzi țara nu mai crede în virtuțile parlamentarismului, astăzi țara este chiar potrivnică, nu numai parlamentarismului, dar într-o egală măsură chiar ideii de partid. Politicianismul cu excesele sale, cu abuzurile, cu dezlănțuirea poftelor hrăpărețe, a asimilat ideea de partid cu imaginea unei bande în acțiune. Există astăzi un faliment general al partidelor, o pornire vrăjmașă a întregii țări împotriva partidelor, iar drumul spre dictatură este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
chipului țării lor, a vieții lor de zi cu zi, europenii reacționează, noi suntem aici gata să-i acuzăm de rasism, de nazism și de alte necivilizate, neconstituționale erezii. Ba chiar, l-am auzit pe un politician spunând că ... din politicianism Romano Prodi a cerut măsura drastică a expulzării cetățenilor nesiguri din țara lui! Câtă obrăznicie. Îți aperi cetățenii de violențe pe care nu le-au mai trăit niciodată înainte, din politicianism! Ca și cum atitudinea infractorilor noștri, etnici romi sau români, aici
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
l-am auzit pe un politician spunând că ... din politicianism Romano Prodi a cerut măsura drastică a expulzării cetățenilor nesiguri din țara lui! Câtă obrăznicie. Îți aperi cetățenii de violențe pe care nu le-au mai trăit niciodată înainte, din politicianism! Ca și cum atitudinea infractorilor noștri, etnici romi sau români, aici sau acolo, ar fi constituțională. Ca și cum acei romi care nu muncesc nici aici, nici acolo, sunt europeni. Dar despre lucrurile astea nu dezbat televiziunile noastre. Nici despre cât de europene sunt
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în comitetul de conducere al Societății Scriitorilor Români. Articolele pe care le scrie aproape zilnic mărturisesc dorința lui de a contribui la consolidarea statului român și la desăvârșirea Unirii, ridicând totodată probleme specifice Transilvaniei și încercând să se opună imixtiunii politicianismului în viața cotidiană a acestei provincii. Experiența socială acumulată până la 1916 îl face să judece cu acuitate viața politică de după Unire. Membru al Marelui Sfat Național, deputat, senator, vicepreședinte al Senatului, se implică pasionat în dezbaterea modalităților de afirmare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
când e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl convertește ușor în șarjă dezlănțuită. Așa se întâmplă în Sectarii (1938), roman-pamflet la adresa politicianismului. Șarja groasă trece dincolo de marginile artei, iar violența demersului este atât de stihinică, încât scrierea se transformă într-o aglomerare de caricaturi stângace, agitate necontenit, obositor și confuz. Clară rămâne doar pornirea dintotdeauna a scriitorului împotriva demagogiei de toate nuanțele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
etern câștigător, oricâte eforturi s-ar face la Cotroceni, la talk-show-urile aservite politicii oligarhilor și în presă. Acest lucru e bine știut de-un Crin Antonescu, dar pare a fi ignorat de Emil Boc. Stranie amnezie! Sau, mai degrabă, un politicianism vâscos, din care primarul zburător al Clujului speră să tragă foloase pentru partid. Eroare totală. Chiar dacă PD-ul ar reuși să revină la guvernare, acest lucru se va produce în numele popularității sale de acum, și nu în virtutea apartenenței la decedata
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
informații oficiale ori oficioase ale vremii și care desenează sfâșietoare contururi ale existenței tragice eminesciene, provocate de o adevărată mafie, ostilă nobilei și îndureratei viziuni a creatorului asupra destinului neamului său în istorie și contemporaneitate. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de absolut, îi supăra chiar pe comilitonii din Partidul Conservator. Căci pentru el nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul nației românești pentru care a trăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această concluzie, specificând că "numai oamenii politici autentici nu sunt robii propriilor interese. Or, după 1989, s-a văzut cu ochiul liber că atât România, cât și Basarabia au dus o lipsă acută de oameni politici, națiunea fiind sufocată de politicianismul cel mai rapace, încât cele două "state românești" au ajuns campioane absolute ale corupției europene". Toți acești politicaștri din ambele state, s-ar cuveni de adăugat, sunt afectați în marea lor majoritate de sindromul conștiinței sfâșiate. Dar Theodor Codreanu nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în dialog cu protestatarii sau pe ogoarele patriei pentru că ,,nici agricultura nu ne este indiferentă". Este absurd, cineva își bate joc cu bună știință de noi și de instituțiile care ne reprezintă. Este o combinație intolerabilă de populism, rea-voință și politicianism de cea mai joasă speță. În legătură cu Roșia Montană rămân, totuși, două întrebări. De ce nimeni nu a dat avizul de mediu până acum și de ce această exploatare a celui mai prețios metal, aurul, nu este făcută de o firmă de stat
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dinamică a descoperirilor științifice pe care lumea obișnuită, omul comun nu o putea bănui. Atunci când discutăm despre țara noastră, din păcate, lucrurile se schimbă din nou. Universitatea nu este un spațiu care să fi scăpat de influența politicii și a politicianismului. Nu știm și nici nu vrem să știm ce este aceea o universitate și din această cauză aceste instituții au devenit centre ale întunericului și minciunii în loc să fie luminile spre care privește întreaga societate. Universitatea românească de azi este un
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lui C.: conștiința filosofului că aparține unei culturi mici, marginale, fără viitor; credința că România a dormit în istorie și că valorile ei (țăranii, Biserica ortodoxă, cultura populară și peisajul) o țin în continuare într-o insuportabilă inerție; oroarea de politicianismul românesc din anii ’30 și discreditarea în ochii tânărului moralist a formelor democrației; imposibilitatea de a vedea o schimbare a lumii românești printr-o evoluție normală, organică. Mai este, desigur, și natura specială a filosofului, starea lui de revoltă, inaderența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Octavian Andronic, Mircea Cornișteanu, Florin Andrei Ionescu, Leonard Gavriliu, Grid Modorcea, Ion Rotaru, Al. Andrițoiu, Tudor Vasiliu ș.a. colaborează cu o serie de texte umoristice, care urmăresc să aducă în atenția opiniei publice măsuri și hotărâri politice neinspirate, să satirizeze politicianismul patibular al perioadei postdecembriste, să încurajeze literatura de tip umoristico-satiric, văzută ca formă de apărare a valorilor. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289081_a_290410]
-
țările apusene care au evoluat de la fond spre forme. Omul de cultură, psihologul, filosoful și sociologul Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) a fost discipolul maiorescian care a oferit cea mai izbutită conceptualizare a acestui model, în lucrări reprezentative precum: Cultura română și politicianismul (1904), Psihologia poporului român (1938), Însușirile sufletești ale populației în viața economică a României (1939), Vocația. Factor hotărâtor în cultura popoarelor (1932), Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă și destin (1942). C. Rădulescu-Motru considera că societatea românească a fost prost
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
definită în termenii decalajului dintre psihologia (sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale, tehnologii. C. Rădulescu a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv; pseudocultură versus cultură; semicultură, gregarism versus solidarism; colectivism versus individualism. Politicianismul este definit de autor ca o patologie a regimului democratic prin care sunt falsificate
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv; pseudocultură versus cultură; semicultură, gregarism versus solidarism; colectivism versus individualism. Politicianismul este definit de autor ca o patologie a regimului democratic prin care sunt falsificate finalitățile instituțiilor; acestea devin „mijloace pentru realizarea intereselor personale”. În această practică meșteșugită însă, nu se recurge la influența tradițiunilor sau la violență, ci la consimțământul
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
europenizare a României nu este un lucru rău, considera autorul, ci falsificarea acestui proces este periculoasă, întrucât identifică capriciul individualist cu spiritul individualist apusean; în România, după 1848, inițiativa individului era lăsată la voia temperamentului” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 146). Atât politicianismul, cât și individualismul subiectiv sunt manifestări ale unui fenomen mai general, conceptualizat prin termenul de pseudocultură, aflată la antipodul culturii autentice. Experiența societăților dezvoltate care și-au format o cultură l-a convins pe sociologul român că fenomenul culturii moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fel cum au procedat și misionarii care au difuzat milioane de evanghelii printre popoarele din Africa. „Cooperațiunea socială se bazează pe o identitate de deprinderi, iar nu pe o identitate de termeni” (ibidem, p. 129). În societatea românească, falsificată prin politicianism, pseudocultură, pseudoraționalizare, noțiunile de parlament, alegător, reprezentant, democrație, libertate, egalitate variază de la individ la individ. Ele trăiesc o viață de împrumut, fiind masca altor deprinderi. Instituțiile publice funcționează după principiul real „Ai pe cineva?” la Minister, Tribunal, Prefectură, Bancă, Credit
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de curaj și de energie, o ținută și un ideal social... Se simțea cineva” (ibidem, p.5). Era tratat cu respect, „ca un om puternic”, pentru că-și depășise condiția de veșnic ignorant și ușor de înșelat. Poate că de aceea „politicianismul fără scrupul” a făcut tot ce a putut pentru a frâna, încetini, bloca inițiativele cooperative din sate. Ca o reacție la această acțiune destructivă, Institutul Național al Cooperativei a alcătuit un statut al „Cooperativei de producție și desfacere agricolă” care
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pe cele demo-liberale occidentale. Consecințele acestor tranziții succesive, rapide și contradictorii nu s-au lăsat așteptate. Am în vedere deficitul de cultură politică și responsabilitate civică în rândurile populației, penuria de oameni politici competenți și onești și, în consecință, generalizarea politicianismului populist și clientelar de factură partidocratică, precum și inflația "noilor politicieni". Despre ceea ce s-ar putea denumi "tranziția de după tranziție" putem vorbi, însă, nu numai la scara istoriei, ci și privind actuala "dublă" tranziție postcomunistă, cea "îndreptată spre exterior, cu obiectivul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
că, din perspectivă ecosistemică, sistemul partidelor politice există într-un anumit mediu social-politic, economic, cultural, partidocrația presupunând subordonarea întregului social și a celorlalte părți (statul, societatea civilă, indivizii etc.) partidelor politice. De aici, "deficitul democratic", funcționarea aleatorie a partidelor și politicianismul endemic. Dar, în România postcomunistă ne confruntăm nu numai cu un deficit democratic, ci și cu unul ideologic. Personal, văd deficitul ideologic în dublu sens. Unul, curent invocat, se referă la faptul că partidele și unii oameni politici români nu
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]