184 matches
-
politic. În Germania de Est, mai multe tipuri de cercetări empirice au fost realizate asupra elitelor după 1989, mai ales sociologice (de exemplu, În cadrul proiectului „Itinerare de viață est-germane” de la Max-Planck-Institut für Bildungsforschung sub conducerea lui Karl Ulrich Mayer) și politologice (Întemeiate pe datele furnizate de noile dicționare biografice, precum cele ale lui Hans-Ulrich Derlien). Studiile asupra noii elite manageriale au luat și ele amploare după 1990. Întrebările legate de reînnoirea sau continuitatea elitelor din fosta RDG - noile landuri federale (NBL
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
comunism, Editura Fundației PRO, București, 2003. Macovescu George, Jurnal, vol. I, (1952-1982), Editura DOMINOR București,, 2006. Marino Adrian, Viața unui om singur, Editura Polirom, Iași, 2010. Nițescu M., Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forțat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu politologic, Editura Humanitas, București, 1995. Opriș Ioan, Cercuri culturale disidente, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. Sipoș Marina, ""Zvîrcolindu-se dintr-o moarte în alta": Ion Caraion", în Observatorul Cultural, nr. 212/2004 http://www.observatorcultural.ro/ Zvircolindu-se-dintr-o- moarte-intr-alta-Ion-Caraion Someșan Maria, Iosifescu Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Fond CC al PCR, Secția Administrativ-Politică, dosar 17/1959, ff. 1-42. 21 Scrisoare publicată în Guvernați și guvernanți..., pp. 217-218. 22 Ibidem, p. 219. 23 Apud M. Nițescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forțat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu politologic, Editura Humanitas, București, 1995, p. 188. 24 Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, pp. 132 și urm. 25 Apud Dorin Liviu Bâftoi, op. cit., p. 367. 26 "Dosarele Istoriei", an VIII, nr. 8/2003, p. 27. 27
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o perspectivă asupra nomenclaturii, așa cum apare ea În documentele oficiale ale partidului. Însă tocmai din această opțiune metodologică - aceea de a lucra aproape În exclusivitate pe baza documentelor și de a nu face apel la alte analize istorice, sociologice sau politologice care au abordat natura regimurilor staliniste - provin inconvenientele studiului semnat de Nicoleta Ionescu-Gură. O primă observație care poate fi făcută ține de necorelarea diverselor modificări aduse În structura partidului și a nomenclaturii, cu evenimente politice, crize sau tendințe de normalizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
cunoscută de milenii, astăzi reprezentând un fenomen permanent al relațiilor internaționale, o componentă esențială a politicii mondiale, dar și a dreptului internațional. Există o literatură abundentă preocupată de această chestiune, cea mai mare parte a ei având profil istoric sau politologic, care tratează din unghiuri specifice diferitele componente ale problematicii alianțelor. Această problematică este tratată în cea mai mare măsură ca modalitate de promovare a interesului național, în special al celui de securitate. Indiferent dacă este vorba de marile puteri sau
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
pare mult mai demnă ca interes. Probabil de aceea nașterile au intrat doar În sfera de interes a unor femei: Gail Kligman, cercetătoare care s-a ocupat de politica pronatalistă În România lui Ceaușescu, din perspectivă combinată (antropologică, etnologică, sociologică, politologică), și Maria Bucur, care, departe de a avea doar o perspectivă de istoric - specialiștii În științe sociale, mai ales politologii, vor Înțelege bine cât folos pot dobândi În urma abordărilor ei -, caută rădăcinile tendințelor colectiviste și totalitare În ispitele eugeniste ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Da, dar ele nu au fost niciodată parte a unui dialog, nu doar național, În interior, ci și internațional. Vladimir Tismăneanu: Marea majoritate a acestor oameni - deocamdată prefer să-i lăsăm nenumiți -, atât cât au citit literatură occidentală, sociologică, filosofică, politologică, cum vrei să-i spunem, au citit-o fie În traducerile pe care le publicau Editura Politică sau Editura Științifică, fie Într-o franceză aproximativă, nu Într-una studiată academic... Mircea Mihăieș: După ureche! Vladimir Tismăneanu: ...fie În traducerile-pirat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
colecție să Îl caute. Gabriela Adameșteanu Însă s-a enervat extraordinar: „Voi râdeți, și acest om va ajunge la un moment dat să ne terorizeze pe toți!”. Nimeni nu-și Închipuia la momentul respectiv, În 1990 - ceea ce arată limitele predicției politologice -, că vor exista 10%, cum i-am numit eu, debusolați. Ei sunt mai mult decât niște demenți. Demența are și ea cauze, și În cazul de față este vorba de disperare. Întrucât ai pomenit de acești tineri, trebuie să discutăm
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Constantinescu lansase Campania Națională de Luptă Împotriva Corupției. Am primit un telefon de la un ziarist de la ediția europeană a lui Wall Street Journal, care m-a Întrebat dacă de data aceasta cred că e serioasă chestiunea. Mi-am pus credibilitatea politologică În joc și am spus că da. Nu știu dacă rezultatele acțiunii anticorupție mi-au Întărit credibilitatea. În 1999, pe când la Washington era ambasador Mircea Geoană, s-a aflat În vizită doamna Zoe Petre, superconsilier prezidențial pe probleme internaționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ani. Problema nu este de ce echipa Năstase-Iliescu n-a operat aceste schimbări. Nu le făcuseră, și Întreaga retorică a Convenției Democratice a fost: „Venim la putere ca să facem schimbările”. Unii dintre noi au mers până la a-și pune prestigiul intelectual, politologic și chiar moral În joc. Mircea Mihăieș: Și am ieșit destul de șifonați! Vladimir Tismăneanu: România a trăit o revoluție electorală. Mircea Mihăieș: Da, lozinca pe care a mizat PDSR-ul În ultimele săptămâni din octombrie-noiembrie 2000 a fost foarte clară
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
respectiv director al Institutului de Teorie Politică din cadrul fostei Academii „Ștefan Gheorghiu”. Acum Înțeleg că există și un Institut de Studii Social-Democrate, care se numește „Ovidiu Șincai”. Șincai era un om foarte drăguț de altminteri, dar nu cunosc opera lui politologică. Știu că a fost un apropiat al premierului actual, Adrian Năstase, mulți mi-au vorbit foarte frumos despre el. Dacă băiatul domnului Florian tot se ocupă cu monitorizările, singurul lucru care mă nedumerește este de ce nu l-a mirat și
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
agonică a stagnării. Ion Iliescu În mod cert nu este nici Hugo Chávez, nici Alexandru Lukașenko, cel din Belarus, dar poate fi succesorul lor. Nu știu cum a recepționat președintele mesajul. Eu i-am dat revista, subliniind că e doar analiza mea politologică. Într-adevăr, Iliescu a evoluat de la a fi comparabil cu Milošević și cu Mećiar. Nu l-aș mai pune acum În categoria populismului etnocentric cu tendințe dictatoriale. Mircea Mihăieș: Nu e comparabil totuși nici cu polonezul Kwa›niewski, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
apare În fruntea partidului Victor Ciorbea. Subliniez aceste nume pentru că politica postcomunistă este profund personalizată. Nu avem ideologii formulate În termeni de valori, principii, teorii, doctrine. Ștacheta e destul de coborâtă la acest capitol din punctul de vedere al „altitudinii” discursului politologic În cadrul partidelor. Există un discurs politologic autentic foarte interesant, ce merită cunoscut și salutat, În afara partidelor. În interior, prea puțin - atât cât am văzut eu. S-a Încercat, Însă cele mai multe dintre personalitățile politice nu sunt și intelectuali politici. Mircea Mihăieș
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Subliniez aceste nume pentru că politica postcomunistă este profund personalizată. Nu avem ideologii formulate În termeni de valori, principii, teorii, doctrine. Ștacheta e destul de coborâtă la acest capitol din punctul de vedere al „altitudinii” discursului politologic În cadrul partidelor. Există un discurs politologic autentic foarte interesant, ce merită cunoscut și salutat, În afara partidelor. În interior, prea puțin - atât cât am văzut eu. S-a Încercat, Însă cele mai multe dintre personalitățile politice nu sunt și intelectuali politici. Mircea Mihăieș: Nu e obligatoriu! Vladimir Tismăneanu: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că s-a acționat În cadrul procesului care, În știința politică, se numește europenizare, respectiv adaptarea socială și instituțională la criteriile impuse sau consacrate de Uniunea Europeană. Nu Înseamnă că noi nu am fost europeni, dar acum putem deveni. Europenizare e termenul politologic și politic. Mircea Mihăieș: Trebuie să evocăm o frază... frauduloasă pe care am auzit-o la foarte mulți oameni din România și care sună à la Cațavencu: „Mai lăsați-ne cu Europa voastră, suntem de mult Înea!”. Vladimir Tismăneanu: Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
prin sciziparitate. Cred că Adrian Năstase a nutrit la un moment dat iluzia că poate repezenta un centru paralel de putere În PDSR. Au fost chiar câteva „meciuri” Între cele două palate, dacă e să folosim un limbaj mai puțin politologic. Ion Iliescu a fost și rămâne figura ce a ținut laolaltă partidul, care probabil s-ar fi destrămat fără el. Ce mă face să cred acest lucru? Pentru partidul-stat care a fost PDSR și este PSD, Ion Iliescu a reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
politici consensuale: să ne amintim de situația Marii Britanii din secolul al XIX-lea sau mai recent, de Germania, începînd cu 1933... Însă, chiar dacă această analiză conține cîțiva germeni de adevăr, ea nu trebuie, evident, considerată drept un model de reflecție politologică, ci mai degrabă un document ideologic pe care se bazează orientarea Partidului Laburist și care explică granițele incontestabile ale internaționalismului său. Asemenea motivații vor cîntări greu asupra Internaționalei, încă de la nașterea sa. Britanicii continuă să facă totul pentru a reduce
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
partide pare să nu fie nici pe departe terminat. Această constatare trebuie să fie bine nuanțată, căci fiecare țară a atins un alt nivel de democratizare. Acolo unde există un nivel de cristalizare suficient pentru a face posibilă o analiză politologică minimă, adică în Ungaria, Ceho-Slovacia și într-o măsură mai mică în Polonia, se pot trage cîteva concluzii. În raport cu partidele politice din Europa Occidentală, regiune pentru care cele patru țări studiate au constituit mult timp periferia, există atît ruptură cît
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
corespunde cel referitor la voință organică voință reflectată, (nscriu lucrarea respectivă (n galeria celor clasice. (nt(lnim, de asemenea, termeni cum ar fi community, communaut( ș.a. care sunt utilizați, la r(ndul lor, foarte diferit (n studiile filosofice, sociologice sau politologice. Spre deosebire de situația din alte state, termenul "comunitate" nu a avut, până nu de mult, o utilizare foarte largă (n limbajul curent (n țara noastră. (n SUA, de exemplu, (n sens larg comunitatea desemnează cel mai adesea o realitate socială specifică
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
termenului și semnificațiilor sale. Ca unic mod de participare politică uneori, votul cetățenilor este astăzi actul cel mai des întîlnit în viața politică. De aceea, alegerile libere și competitive și sistemele electorale ocupă un loc central în aproape toate abordările politologice contemporane. Și dacă în zilele noastre aproape nici o analiză serioasă nu mai pune la îndoială importanța și semnificația votului democratic, totuși punerea în aplicare a tuturor criteriilor sale rămîne încă destul de problematică nu numai în regimurile implicate în procesele de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a luat naștere și a evoluat. Cu alte cuvinte, tematicile pe care trebuie să și le însușească cel care se apropie de știința politică sînt aproape impuse, fiind cele clasice, în jurul cărora s-a construit, de-a lungul timpului, discursul politologic. Ceea ce trebuie avut în vedere este modul în care este dirijat acest discurs, care sînt temele ce trebuie incluse și care trebuie excluse. Din aceste motive, am considerat că ar fi mai potrivit ca metodologia cercetării politice să fie analizată
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Pe de o parte, evidenta manifestare a autonomiei politicului prin experiențe atît de diferite, și totuși atît de importante, cum ar fi New Deal, nazismul și stalinismul (contra căruia Troțki prevestea chiar o revoluție "politică"), toate impunînd realizarea unei analize politologice aparte (în care contribuția cea mai semnificativă rămîne cea a lui Neumann 1942); pe de altă parte, s-a extins analiza antropologiei politice asupra societăților definibile ca fără stat, (Easton 1959), dar nu fără politică. Sistemul politic Apare astfel evidentă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
calea keynesismului și a "statului bunăstării". Analiza politică, așadar, trebuie să facă față noilor probleme ivite, noilor provocări, extinderii neașteptate a propriului său cîmp de cercetare. 3. PÎNĂ UNDE S-A AJUNS ÎN PREZENT Într-o culegere sintetică de studii politologice de la sfîrșitul anilor '50, Gabriel Almond și Bingham Powell impută științei politice, mai ales celei americane, trei defecte fundamentale. Defectele Pe primul loc se situează provincialismul: analiza politologică a sistemelor politice s-a concentrat în mod special asupra puținelor sisteme
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
UNDE S-A AJUNS ÎN PREZENT Într-o culegere sintetică de studii politologice de la sfîrșitul anilor '50, Gabriel Almond și Bingham Powell impută științei politice, mai ales celei americane, trei defecte fundamentale. Defectele Pe primul loc se situează provincialismul: analiza politologică a sistemelor politice s-a concentrat în mod special asupra puținelor sisteme din spațiul european și occidental, asupra marilor democrații (Marea Britanie, Statele Unite, Germania, Franța) și asupra Uniunii Sovietice. Locul al doilea îl ocupă descriptivismul: majoritatea studiilor se limitau la descrierea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
rațiuni justificate, dimensiunea diacronică a științei politice ar fi oricum destinată să se dezvolte mai puțin decît cea sincronică, a crescut, în rîndul politologilor, preferința pentru di-mensiunea diacronică, înregistrîndu-se conștiința relevanței sale. Însuși faptul că patruzeci de ani de cercetări politologice, chiar făcute într-o manieră nesistematică, au dus la o acumulare de date și interpretări fără precedent în ultimele douăzeci de secole, ne permite o aprofundare istorică, o individualizare a unui mediu social semnificativ și ne îndreaptă atenția, printre altele
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]