182 matches
-
Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, În virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau infatuare pentru unii sau pentru alții. Unificarea nu Înseamnă Întronarea unicității, topirea polivalențelor Într-o paradigmă singulară, totală, Înțepenită. Ea va fi totală numai În privința unor anumite componente, dar secvențială, graduală, potențială, virtuală sau chiar indezirabilă pentru alte aspecte (și este bine că se Întâmplă astfel). Europa viitorului va arăta ca un mecanism
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
singur tip de ritual, legat de atingerea stării de transă, adică de fabricarea prin mijloace rituale a unor multiple identități, În vederea vindecării, divinației sau alungării duhurilor rele. Dificultățile acestei tipologii, ca și ale oricărei tipologii a universului ceremonial, derivă din polivalența riturilor sau a elementelor lor constitutive: sacrificiul poate apărea În rituri de vindecare, În acte magice de influențare a fenomenelor meteorologice, În diferite ceremonii religioase sau În rituri politice. Elemente specifice riturilor de trecere apar și În șamanism, și În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1976; C. King, 1993). Carnavalultc "Carnavalul" Carnavalul a generat numeroase descrieri etnografice, reconstituiri istorice, narațiuni și evocări literare și, firește, nenumărate ipoteze teoretice. Niciuna dintre ele nu pare a fi În Întregime satisfăcătoare, iar acest lucru se explică, probabil, prin polivalența structurală a carnavalului: el se individualizează prin caracterul eterogen (include rituri și elemente ritualice din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este condusă de tinerii localnici -, iar la cealaltă găsim exprimarea ostilității colective În cea mai crudă formă, având ca finalitate ostracizarea victimei, acoperirea de rușine, eliminarea ei din grup (E.P. Thompson, 1981, p. 274). Definițiile din lucrările de specialitate subliniază polivalența și polisemia acestui ritual: Formă ritualizată de justiție populară, care are ca scop atragerea atenției asupra transgresiunii ordinii morale și sociale și, prin aceasta, Întărirea standardelor vieții comunității, drepturile tradiționale și comportamentele adecvate. ș...ț Elementele fundamentale În orice charivari
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Pillat, Tradiție, 88-116; Streinu, Clasicii, passim; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’epoque des lumières, Sibiu, 1945, 365-429; G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1965, 11-26; Vianu, Studii, 545-559; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, passim; Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
vrea decît să sintetizeze toate aceste modalități materiale ale transmisiei. Noțiunea de mediasferă, după cum vedem, conține efectele cumulative ale tuturor înțelesurilor pe care le poate avea cuvîntul "transport" într-un anumit loc și la un moment dat. De aici provine polivalența sau instabilitatea mediologului, care nu se poate conecta doar la o singură rețea (de intercunoaștere și co-oficiere), nici la o instituție profesională unică. Mediile au drept operatori jurnaliști, de formație umanistă, încorporați în comunitățile literare. Telecom-urile operează cu tehnicieni
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
proces de inovare, de mobilitate și de interferență a acestora, ca cel prin care trece astăzi Întreaga metodologie de instruire și educație. De aici și incorectitudinea unor clasificări care nu se dedică În mod constant unuia și același criteriu. Însăși polivalența specifică unor metode creează dificultăți suplimentare În ceea ce privește stabilirea poziției lor Într-un grup sau altul, deoarece funcția și respectiv locul fiecăreia diferă de la o situație la alta. O metodă poate, de exemplu, să devină demonstrativă Într-o secvență de Învățare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
idealistă. Dar astea nu sunt motive întemeiate. 25 ianuarie 1975. Thalassa 1tc "25 ianuarie 1975. Thalassa1" Dragă domnule director, Vă trimit alăturat, cu o dedicație ca semn al sincerei mele prietenii - chiar dacă în cazul de față nu este lipsită de polivalențe și de lungi vibrații aluzive -, Thalassa lui Ferenczi. Nu este un text sacru. Dar sunt sigur că, de exemplu, Marcuse, Barthes, Jakobson sau Lacan îl iubesc. Este o carte a „originilor” psihanalizei, nu se poate să n-o iubești. Citiți
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de mare emoție (46/1962), iar anul 1963 este marcat de apariția, în numărul 3, a studiului lui Matei Călinescu, Universul poetic și varietatea stilurilor, care, în ciuda unei aparente aserviri ideologice în terminologie, lansează o idee care va face carieră: polivalența necesară a mijloacelor de expresie, capacitatea lor de a servi „cauza” indiferent de zona culturală din care provin. Și Al. Piru semnează un „suspect” articol despre Umanismul cronicarilor (14/1963), în care ecoul discuției mai vechi pe tema umanismului capătă
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Pentru Clujul anilor tinereții mele ar fi trebuit să se nască din nou Bacovia” (interviu cu Romulus Guga), ECH, 1981, 4-5; Moraru, Semnele, 190-192; Gorcea, Structură, 119-123, 161-164; Ileana Berlogea, Un dramaturg de mare originalitate, CNT, 1983, 43; Paul Dugneanu, Polivalența creatorului, CNT, 1983, 43; Diaconescu, Dramaturgi, 224-227; Valentin Silvestru, Ora 19:30, București, 1983, 227-232, 442-446; Felea, Aspecte, III, 74-78; Ghițulescu, O panoramă, 244-249; Const. Ciopraga, Simfonie neterminată, VR, 1986, 12; Grigurcu, Existența, 317-323; Măciucă, Motive, 166-202; Rotaru, O ist.
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
Rebreanu, București, 1954; Georgescu, Încercări, II, 84-99; Ion Ianoși, Romanul monumental și secolul XX, București, 1963, 383-422; Fanny Rebreanu, Cu soțul meu, București, 1963; Al. Piru, Liviu Rebreanu, București, 1965; Manolescu, Lecturi, 46-53; Cioculescu, Varietăți, 312-325; Săndulescu, Pagini, 128-133; Georgescu, Polivalența, 252-257; Lucian Raicu, Liviu Rebreanu, București, 1967; Zaciu, Masca, 189-197; Gavril Scridon, Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene, Cluj, 1967; Papu, Luminile, 27-34; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 65-81, 257-261; Puia Florica Rebreanu, Zilele care au plecat, București, 1969
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
1969, 51; Veronica Porumbacu, „Poeme”, VR, 1970, 4; Mircea Iorgulescu, „Evocări de călătorie”, RL, 1971, 6; Mircea Iorgulescu, „Castelul de apă”, LCF, 1973, 9; Felea, Secțiuni, 371-376; Nicolae Balotă, „Aud cântând America”, RL, 1974, 10; Raicu, Critica, 215-217; Emil Manu, Polivalența Margaretei Sterian, SPM, 1977, 357; Dan Hăulică, Margareta Sterian, CNT, 1977, 39; Sorin Titel, Două prozatoare, RL, 1977, 46; Felea, Aspecte, I, 224-227, II, 42-46; Tudor-Anton, Ipostaze, 158-162; Olga Bușneag, Margareta Sterian, București, 1977; Nicolae Manolescu, Drumuri ale creației, RL
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
Profira Sadoveanu, În umbra stejarului, București, 1965; Cioculescu, Varietăți, 350-366; Const. Ciopraga, Mihail Sadoveanu, București, 1966; Ivașcu, Confruntări, I, 253-268, II, 219-224; Regman, Confluențe, 7-24; Săndulescu, Pagini, 112-127; Scrisori - Ibrăileanu, I, passim; Sevastos, Amintiri, 190-200, 486-488; Ciopraga, Portrete, 77-102; Georgescu, Polivalența, 5-61; Papu, Luminile, 21-26; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 189-197; Zaciu, Masca, 177-188; Baconsky, Marginalii, 7-21, 143-149; Felea, Reflexii, 31-38; Piru, Panorama, 203-223; N. Tertulian, Eseuri, București, 1968, 59-72; Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, București, 1968; George Muntean
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
272-273; Munteano, Panorama, 205, 266-268; Călinescu, Ist. lit. (1941), 811-812, Ist. lit. (1982), 896-897; Vianu, Arta, II, 226-231; Felea, Dialoguri, 250-260; Streinu, Pagini, III, 28-30; Mihail Petroveanu, Studii literare, București, 1966, 139-148; Streinu, Versificația, 193-194, 197; Călinescu, Eseuri, 86-104; Georgescu, Polivalența, 241, 243-246; Arghezi, Scrieri, XXVII, 440-441; Manolescu, Metamorfozele, 58-60; Tomuș, 15 poeți, 200-209; Vinea - 5 ani - Remember, TR, 1969, 30 (semnează Ștefan Aug. Doinaș, Ion Oarcăsu, Ovidiu Papadima, Dumitru Micu, V. Fanache); Ardeleanu, Proza, 215-226; Cubleșan, Miniaturi, 232-238; Ion Pop
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
București, 1956; Dima, Studii, 125-143; Baltazar, Evocări, 205-209; Mircea Anghelescu, Al șaselea roman din ciclul Comăneștenilor, ST, 1964, 1; Eftimiu, Portrete, 37-41; Brădățeanu, Istoria, I, 80-81; Manolescu, Lecturi, 27-45; Negoițescu, Scriitori, 99-133; Săndulescu, Pagini, 5-94; Streinu, Pagini, IV, 266-269; Georgescu, Polivalența, 217-221; Zaciu, Masca, 69-102; Stănuța Crețu, Duiliu Zamfirescu poet, ALIL, t. XX, 1969; Mihai Gafița, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 7-42; Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Zaciu, Glose, 33-38; Barbu, Sine ira, 251-253
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
ele”, că „s-a desprins de legionari, dar este la curent cu faptele lor” ori că „tot mai expansiv, cutează să vorbească despre trecutul lui legionar, pentru a restabili adevărul” ș.a. Al. Săndulescu observa pertinent că „Sanda Stolojan relevă o polivalență a talentului, fiind un observator lucid al evenimentelor politice, un poet sensibil, evocator de oameni și locuri și totodată reflexiv, meditând adesea la destinul omenirii și îndeosebi al Europei”. S. a tradus în franceză cartea lui Emil Cioran Lacrimi și
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
literaturii române, București, 1964, 417-462; Crin Teodorescu, Revelația începuturilor, TTR, 1965, 2; Călinescu, Aspecte, 124-136; Micu-Manolescu, Literatura, 159-163; Cioculescu, Varietăți, 344-349; Negoițescu, Scriitori, 250-255; Căprariu, Jurnal, 31-44; Ciobanu, Nuvela, 147-160; Ciopraga, Portrete, 173-202; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 469-513, 657-659; Georgescu, Polivalența, 187-216; Oprea, Mișcarea, 121-139; Regman, Cărți, 155-162; Al. Bojin, Studii de stil și limbă literară, București, 1968, 189-224; Constant Ionescu, Camil Petrescu. Amintiri și comentarii, București, 1968; Manolescu, Metamorfozele, 49-54; Mincu, Critice, I, 186-188; Piru, Panorama, 414-426; Al. Rosetti, Cartea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea versului tradițional, cât și de polivalențele și ambiguitățile versului modernist. Familiarizat cu lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și cea germană), M. a impus un foarte personal repertoriu de metafore și simboluri, mai toate gravitând în jurul „grădinarului” și al „arborelui”. Poezia lui se axează pe
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
fie puse în acord, altele vor rămâne cum au fostă sau mai mult decât atât! Nu putem impune o limbă unică (chiar dacă această realitate ne-ar avantaja în comunicare), pentru că așa ceva este împotriva firii, a unei evoluții firești, a unei polivalențe expresive naturale. Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, în virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau de infatuare pentru unii sau alții. Unificarea nu înseamnă întronarea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, în virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau de infatuare pentru unii sau alții. Unificarea nu înseamnă întronarea unicității, topirea polivalențelor într-o paradigmă singulară, totală, înțepenită. Unificarea va fi totală pentru unele componente, dar secvențială, graduală, potențială, virtuală sau chiar indezirabilă; pentru alte aspecte; și este bine să fie așa. Europa viitoare va arăta ca un mecanism complex, care va
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Lucian Blaga, esența eseisticii literare a lui B., își găsesc motivarea în primul rând în conjugarea a două moduri de înțelegere a lumii. La doi ani după ce publică în „Gândirea” studiul Lucian Blaga, eseist (1934), în care pune în evidență polivalența spirituală a autorului Spațiului mioritic, B. ține la Cluj o conferință, dezvoltată mai târziu în amplul volum Lucian Blaga, energie românească (1938). Văzând creația acestuia drept „expresie majoră a destinului cultural românesc”, eseistul descoperă, în caracterul lui Blaga, „aderarea firească
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
îndepărtați reușind sau eșuând "împreună" prin împărtășirea moștenirii lor culturale; interesul stârnit de aceste imagini exotice se leagă în oglinda holistică pe care o oferă dificultăților prezente ale întreprinderilor naționale. Direcțiile urmate de aceste transferuri ideologice sunt deci demultiplicate, iar polivalența celor din urmă se înscrie într-un context de mondializare prezentat ca o sfidare a întreprinderilor naționale fragilizate. Această trecere a endogenizării unei figuri exotice epurate și simplificate la o distanțare față de modernitatea exotică în același timp complexă și dualizată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
altă parte, simbolul este, Întotdeauna, deschis, În sensul că e susceptibil de a dezvălui semnificații „transcendente”, care nu sunt „date” (nu sunt evidențiate) În experiența imediată ... Un simbol devine autonom În clipa În care s-a constituit ca atare, și polivalența lui ne ajută să descoperim omologări Între diferite moduri de a fi: omologări care prin simpla imaginație a materiei nu le-ar face posibile (). La Eliade Întâlnim elogiul și prestigiul permanent recunoscute simbolului În mentalitatea arhaică și, În genere, rolul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
instituie și impune semnificații, dar le și provoacă, „dă de gândit” (R. Ricoeur), adică „spune mai mult decât spune, nu sfârșește niciodată de spus ... și trebuie mereu reînceput a-l gândi” (/193). Este de fapt o multivalență, o polisemie sau polivalență ce ține de Însăși natura sa, just sesizată de Eliade ceea ce nu-l Împiedică să accepte o logică a simbolului, alături de coerența lor, ambele Însușiri contribuind la integrarea omului În Cosmos, astfel Încât aceasta să nu rămână un fragment impermeabil și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
important În gândirea filosofică. În plus, daimonii nu aparțin unei lumi organizate, paralele cu cea a oamenilor, cum este lumea zeilor, și de aceea nu a existat niciodată o linie de separație Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care, În Purificările sale, ne oferă cel puțin trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]