183 matches
-
timp" vizează să obțină, după formula consacrată, "zero stoc, zero întârziere, zero pană, zero defect, zero hârtie". Aceste rezultate sunt atinse prin mai multe metode: debitul producției este pilotat de aval (kanban-ul), toți salariații sunt asociați la politica de calitate, polivalența și responsabilitatea salariaților sunt stimulate... Este totuși greu să considerăm că modelul fordian a fost abandonat, pentru a se trece la altul. În primul rând, modelul fordian rămâne prezent în anumite sectoare de activitate. În al doilea rând, el funcționează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
asigură în prezent 70% dintre locurile de muncă din Franța), factori legați de evoluția tehnologică și de scăderea costului echipamentului informatic și al telecomunicațiilor. În privința acestui din urmă factor, Vallery scrie: "NTIC favorizează dezvoltarea formelor de organizare flexibilă care asociază polivalența și policompetența, îndepărtându-se astfel de modelele clasice de organizare a muncii" (2001, p. 569). De remarcat că munca la distanță este prea puțin dezvoltată în Franța. Pentru Bereziat, Lagorce și Turbe Suetens (2000), ea cuprinde doar 1,8% din
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
propus de Avanzini, înseamnă deopotrivă formarea persoanelor adulte (ceea ce se traduce prin acțiuni de „reciclare” sau de „reconversie”), formarea permanentă (adică efortul de ameliorare a calificării inițiale, vizând evoluția individului, destabilizarea unor vechi deprinderi și restructurarea personalității), educația adulților (lărgirea polivalenței, modificarea statutului persoanei prin dobândirea unei culturi solide) și educația permanentă, prin fixarea unor scopuri ambițioase de dezvoltare, augmentarea polivalenței personale. Educația adulților are deci un specific al său, ea răspunde nevoilor indivizilor (de a învăța sau de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
adică efortul de ameliorare a calificării inițiale, vizând evoluția individului, destabilizarea unor vechi deprinderi și restructurarea personalității), educația adulților (lărgirea polivalenței, modificarea statutului persoanei prin dobândirea unei culturi solide) și educația permanentă, prin fixarea unor scopuri ambițioase de dezvoltare, augmentarea polivalenței personale. Educația adulților are deci un specific al său, ea răspunde nevoilor indivizilor (de a învăța sau de a se schimba) și dorințelor acestora (de a acumula și a schimba condiția lor socială și personală), stimulează inventarea strategiilor de (auto
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sau pentru alte recompense, cât pentru plăcerea de a învăța; * conceptele sunt conștientizate și aprofundate; * se fixează legături stabile cu alte cunoștințe, etc. * În cadrul acestui capitol au fost prezentați, în mod separat, factorii stimulativi ai creativității. Numărul lor mare și polivalența acestora dau o imagine a complexității fenomenului creativității. Mai trebuie știut că factorii creativității evoluează într-o simbioză greu de disociat, cu multiple virtuți compensatorii. Ca urmare, nivelul creativității este rezultatul atât a fiecărui factor separat, cât și a acțiunii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de azi. Poate este valabil de multe ori, dar nu întotdeauna. Revenind la aspectele tratate în prezenta lucrare, s-a justificat că creativitatea este favorizată de o largă paletă de factori: psihologici, biologici, sociali și culturali. Numărul lor mare și polivalența acestora dau o imagine a complexității fenomenului creativității. Mai trebuie știut că factorii creativității evoluează într-o simbioză greu de disociat, cu multiple virtuți compensatorii. Ca urmare, nivelul creativității este rezultatul atât a fiecărui factor separat, cât și a acțiunii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
la o responsabilizare. În schimb, în literatură cititorul este cel care însuflețește personajele, iar ficțiunea permite un joc mai liber al pulsiunilor agresive. Această formă de reverie cu ochii deschiși care este lectura îl trimite pe cititor la instabilitatea și polivalența fantasmelor proprii: foarte puțini dintre cititorii lui Sade ar suporta să vadă pe ecran un număr mare de scene pe care le citesc, desigur, cu plăcere în romanele acestuia. Este, de altfel, suficient să întărești caracterul fictiv al narațiunii prin
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
citat de A. Dragnea clasifică principiile în două categorii: generale: conștiinței de sine (motivației); realității (imitarea unor acțiuni din realitate); accesibilității și rezolvării cu succes a sarcinilor; de dirijare a efortului: continuitatea antrenamentului (efort tot anul); progresivitatea efortului; multilateralitatea și polivalența pregătirii; alternanța ciclică a antrenamentului. În pregătirea sportivilor principiile generale de adaptare a acestora sunt după N. Hoștiuc următoarele: supraîncărcării progresive; continuității în aplicarea încărcăturii; specificității adaptării; alternanței ciclice; proiectării sportivului; variabilității situațiilor propuse; evaluării. Așadar continuitatea pregătirii sportive, la
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
înțeles ca discurs intermediar, textul publicistic nu doar al lui Arghezi, ci al tuturor scriitorilor consacrați devine incitant prin caracterul său eteroclit, potențând nu doar diverse, ci și divergente sensuri de lectură. Referindu-ne îndeosebi la Arghezi, discursul publicistic, prin polivalența sa, întregește complex opera literară, ca suport documentar, de mărturie socio-istorică, dacă ne gândim, de pildă, la gazetăria politică și socială și la cea explicit polemică, în genere, unde funcția social-ideologică a discursului este atât de pregnantă; apoi, ca infrastructură
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îndepărtați reușind sau eșuând "împreună" prin împărtășirea moștenirii lor culturale; interesul stârnit de aceste imagini exotice se leagă în oglinda holistică pe care o oferă dificultăților prezente ale întreprinderilor naționale. Direcțiile urmate de aceste transferuri ideologice sunt deci demultiplicate, iar polivalența celor din urmă se înscrie într-un context de mondializare prezentat ca o sfidare a întreprinderilor naționale fragilizate. Această trecere a endogenizării unei figuri exotice epurate și simplificate la o distanțare față de modernitatea exotică în același timp complexă și dualizată
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și când găsi-voi singurul cuvânt/ în cercul nopții să te-ncânt?..." Însă nu de singurul cuvânt e vorba aici, ci de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i Ardere se vrea un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Whirligig of Taste, Londra, 1929, și Fashion in Literature, Londra, 1931 ; F. P. Chambers, Cycles of Taste, Cambridge, Massachusetts, 1928, si The History of Taste, New York, 1932; Henri Peyre, Writers and Their Critics: a Study of Misunderstanding, Ithaca, 1944. 23. "Polivalența": cf. George Boas, A Primer for Critics, Baltimore, , 1937. 24. F. Pottle, The Idiom of Poetry, Ithaca, 1941; ediție nouă, 1947. 25. Criticii secolului al XVIII-lea "n-au putut explica virtuțile poeziei perioadelor mai vechi și, de fapt, nici
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Dar și absolvă. Mizele ei comerciale sunt considerabile și chiar a devenit, în relațiile internaționale, o armă diplomatică: statele luptă între ele prin "mari expoziții" (Turcia și Grecia disputându-și Metropolitan Museum de la New York pentru "a câștiga în imagine"). Fecundă polivalență. Funcțiile care fac mașinăria "artei" să se învârtă cu toată puterea sunt mediatice, fiscale, diplomatice, politice, patrimoniale, turistice, dar nu, sau numai secundar, "artistice". "Economie și cultură, aceeași luptă" vrea să spună că, de fapt, cultura nu luptă alături, ci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
religiilor indo-europene. În această privință, metoda structuralistă, care se poate aplica și la studiul altor religii, este cel puțin la fel de importantă ca a sa redescoperire a miturilor indo-europene. Cu siguranță, ea este acel aspect al cercetării sale de o incredibilă polivalență, care a suscitat cea mai mare atenție și care, bineînțeles, a fost puternic combătut în cercurile de orientare tradiționalistă. Tot în anii ’40 au apărut și primele lucrări deschizătoare de drumuri ale românului Mircea Eliade - în prezent profesor la Chicago
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sociologic, lingvistic. Un lingvist rus, V.A. Nikonov, aprecia că, în ceea ce privește toponimia, demersul etiologic deține rolul de pivot al cercetării în raport cu investigarea etimologică propriu-zisă. Îngemănarea celor trei abordări impune caracterul interdiscipli nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
capacităților pentru fiecare din aceste patru domenii trebuie să fie înțeleasă ca tot atâția indicatori care permit institutului de formare să definească obiectivele, conținuturile și modalitățile de formare, adaptându-le la diversitatea și profilul profesorilor stagiari. I. Competențe legate de polivalența meseriei de învățător în predarea diferitelor discipline Este de competența formării profesionale ințialee să precizeze pentru fiecare disciplină sau grupă de discipline, în legătură cu programele din ciclul primar, care sunt conceptele sau noțiunile, cunoștințele, demersurile, metodele sau instrumentele esențiale pe care
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
face parte. •termenii trebuie să fie cât mai conciși posibili, fără ca înțelegerea lor să sufere •termenii noi trebuie să producă derivați •pot fi formați noi termeni prin modificarea semnificativă a unor termeni ai limbii cu condiția evitării ambiguităților •de exclus polivalența unor termeni respectând principiul: un concept definit de un singur termen sinonimia contribuie la apariția unor confuzii, limba tehnică trebuind să •capete claritate și nu varietate •când un cuvânt sau o noțiune sunt înrădăcinate în uz, ele nu trebuie să
Limba, mijloc de comunicare ?ntre oameni si de reflectare a culturii by Florin Teodot T?n?sescu () [Corola-publishinghouse/Science/83664_a_84989]
-
Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea versului tradițional, cât și de polivalențele și ambiguitățile versului modernist. Familiarizat cu lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și cea germană), M. a impus un foarte personal repertoriu de metafore și simboluri, mai toate gravitând în jurul „grădinarului” și al „arborelui”. Poezia lui se axează pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
important În gândirea filosofică. În plus, daimonii nu aparțin unei lumi organizate, paralele cu cea a oamenilor, cum este lumea zeilor, și de aceea nu a existat niciodată o linie de separație Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care, În Purificările sale, ne oferă cel puțin trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui Michel Foucault un stâlp de nădejde, fiindcă și în gândirea acestuia echivocul rezultă tot dintr-o ființă homosexuală. La un moment dat, Foucault și-a mărturisit public înclinațiile homosexuale și comentatorii săi au sesizat că există o corelație între polivalența, aproape obscură, a discursului său și ambiguitatea sexuală. El a acordat o mare atenție unui caz celebru de hermafrodism, cel al lui Herculine Barbin, care a stimulat apariția teoriei celui de al treilea sex, în care a fost inclus și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atribuirile făcute de către profesor în relație cu colectivul de elevi privit ca grup social, cu norme și valori comune. Discursul pedagogic a fost cel mai adesea focalizat în jurul competenței didactice. Opiniile exprimate au favorizat dezbaterea listelor inventar , efect și al polivalenței conceptului. Descriptorii sunt satelizați în jurul stării de corespondență dintre latura socialobiectivă a activității de profesor și cea subiectiv psihologică; În termenii pragmaticii pedagogice, competența didactică este un concept-cheie care traversează nucleul personalității profesionistului oricărui cadru didactic. În logica simplă a
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
ci se datorează preponderenței compuselor, respectiv exclusivității sintagmelor stabile formate din elemente aflate în raport de subordonare. Situația nu este însă la fel de clară în toate limbile; unele exemple germane și englezești, de exemplu, pot fi interpretate în diferite moduri, din cauza polivalenței lexico-gramaticale a unor cuvinte, care sunt, în același timp și în aceeași formă, substantive, adjective, adverbe și verbe, iar relația sintactică dintre elementele compuselor sau sintagmelor pare a fi uneori de coordonare și numai o analiză de profunzime relevă funcția
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
nu ne rămâne altceva de făcut decât să le respectăm și să le consolidăm, pentru că numai prin ele avem chezășia devenirii și dăinuirii noastre. Lucrare prezentată la Seminarul de Medicină și Teologie, Bistrița, 12 mai, 2014. Grigore T. Popa, sau polivalența spiritului “Morala creștină ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină”. Grigore T. Popa Puține sunt personalitățile de marcă care Într-o viață indecent de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de „azi pe mâine”; b) să se respecte, inclusiv în analiza efectelor, particularitățile colectivelor de subiecți și în consecință prevederile unor documente oficiale (programe, instrucțiuni, etc.); c) să se urmărească toate obiectivele antrenamentului sportiv și implicit ale educației fizice, adică polivalența exercițiilor fizice în scopul realizării obiectivelor specifice. Conținutul exercițiului fizic este analizat, în mod analogic, și după eficiența sa, după finalitatea realizată. Între intenție și finalitate trebuie să fie corespondentă, în perspectiva termenilor de analiză logică. De aceea, între intenție
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
verbele de conjugarea I, cu sufixul infinitivului -a. Prezintă trei teme distincte sub aspect formal: o temă polivalentă și două teme monovalente. A. - Tema polivalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul tematic, omonim și cauză a omonimiei tematice: -A-. Polivalența temei este extinsă la patru teme omonime: A1: tema infinitivului: cântA A2: tema II a prezentului (pl.): cânt|-(m), cântA-(ți) A3: tema imperfectului: cântA-(m), cântA-(i) etc. A4: tema perfectului: cântA-(i), cântA-(și) etc. (perf. simplu) cântA-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]