67 matches
-
a fost cea dintre două lumi. Vasul era plin cu locuitori ai văii care se întorceau de la oraș cu un aer de sărbătoare. Mulți dintre bărbați plătiseră pentru serviciile bărbierilor în aer liber, așa că obrajii le străluceau și aveau părul pomădat. Mamele vorbeau despre copiii din jurul lor, mângâindu-i și certându-i pe rând. Oameni străinii legau conversații între ei, comparau prețuri și încercau să găsească legături între nume de familie, ocupații, adrese. Păreau să găsească mereu câte un prieten comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu părul vopsit negru, pomădat și mustața răsucită „În chibrit”, dată cu ceară cosmetică, trădează „o profundă combustie interioară, cu umbra damnării spiritualizată În trăsături pline de noblețe”; figura sa „atemporală și abstractă” e reflexul cel mai expresiv al unui suflet „neaderent la realitate”2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sare În cafea sau turnându-și În cizme Înghețata de fragi și vanilie care i se servea la Tortoni. Nici ducele de Brunswick nu face o figură mai bună atunci când năvălește ca un nebun la Horace Viel-Castel Îmbrăcat În husar, pomădat, fardat, Împopoțonat ca o marionetă. Și nici lordul Egerton, când pune zi de zi o masă cu 12 tacâmuri pentru cei 12 câini ai săi. Sau marchizul d’Anglesey, care organizează funeraliile propriului picior pierdut la Waterloo. Dar nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
drept niște „păpuși sulemenite”, iar figurile lor - jalnice măști de clovni, așa cum apar pudrați În alb sau roz, cu obrajii ușor pârguiți, cu ochii puternic conturați, cu buzele rujate, cu părul de cele mai multe ori vopsit, cu câte o aluniță pictată, pomădați, parfumați, cu unghiile delicat tăiate și uneori date cu lac incolor sau cu ojă. Pentru Baudelaire Însă, arta machiajului, fără a fi destinată exclusiv femeii, e o formă superioară de modelare și corectare a naturii, un triumf al idealului estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ludovic al XV-lea, deosebirea dintre un curtean și un nobil nu era trădată decât de vesta mai scumpă sau mai ieftină, de botinele mai mult sau mai puțin evazate, un guler plisat, o coafură mai mult sau mai puțin pomădată, ca și de cuvinte mai mult sau mai puțin noi. Acest lux, Întru totul personal, nu era niciodată completat de alte manifestări ale vieții lor. O sută de mii de ludovici, bani din belșug aruncați pe o costumație, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deformate, unde Își ține de multe ori mâinile; pe prăvăliaș, după tăietura uriașă a buzunarelor, mereu larg deschise, ca pentru a se plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi menționat, bunul și bătrânul progromșcik, bisericos rus sau polonez, americanul slăbănog care linșează oameni, tipul cu dinți stricați care Împroașcă barul sau toaleta cu anecdote antiminoritate și, Într-un alt punct al aceluiași cerc subuman, acei roboți cu fețe pomădate, Îmbrăcați cu pantaloni luxoși comandați la John Held și haine cu umeri Înalți, acei Sitzreisen care se arată la toate mesele noastre de conferințe, acei oameni - sau să spun obiecte? - pe care statul sovietic a Început să-i exporte prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
totuși... Ajunseseră să aibă o relație apropiindu-se prin dezgustul amîndurora pentru actorul principal. Cel puțin Mabel Warren spusese tare, În engleză, ca să se elibereze de Încordare, În tensiunea șușotelilor din Întunericul sălii, „Nu-i pot suporta pe bărbații ăștia pomădați!“ și se auzi murmurul În surdină al unui acord general. Dar chiar și atunci Janet Pardoe voise să rămână până la sfârșit, până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să meargă să bea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În fața noastră, la o altă masă, era un marinar. Stătea acolo pur și simplu, fără să mănânce sau să bea ceva. Undeva și mai În spate, un tânăr Într-un costum albastru stătea la o masă și scria ceva. Părul pomădat Îi strălucea și tânărul era foarte aranjat. Lumina intra pe ușă și prin fereastra În care erau expuse fructe, legume, cotlete și antricoate. O fată veni să ne ia comanda În timp ce alta se duse să stea-n pragul ușii. Observarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi decît frivoli, dubioși. O scenă din romanul Purgatoriul, de Corneliu Moldovanu, e caracteristică pentru acest fel de a gîndi: arhitectul Mircea Trestian simte un soi de repulsie față de doctorul și omul politic Crevedia, de la prima întîlnire, numai văzîndu-l „pudrat, pomădat”7). în cazul bărbaților, fardarea cerea „instincte de lux” și un anume curaj, chiar într-o epocă de creștere a libertinajului, cum a fost deceniul de după primul război mondial, cel în care Bacovia scrie „Dintr-un text comun”. Licean pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
politica autohtonă) sunt straniile victime, multiplicate în serie, ale drogurilor legale, date gratis prostimii. Cum să lupți cu ele, cum să-i convingi pe bieții bipezi, masificați, dependenți de cablu (veritabil nou cordon ombilical) că viața înseamnă altceva decât mecla pomădată a lui Newman, din Tânăr și neliniștit, care le-a însoțit zilnic existența de la primii ani de grădiniță până acuși, la pensie, dacă mai apucă să vadă și episodul 9457, când Victor învie sub forma tatălui său care îl va
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la travaliul sisific al bieților tălmăcitori de a găsi echivalențe pentru argoul contondent și plastic al "băjeților de la un liceu industrial din anii '80". Lumea, surprinsă cu acuratețe și har de autor, este departe de a fi una a vorbelor pomădate sau a maimuțărelilor obișnuite pentru personajele false sau stupide care ne înconjoară, fiind reconstruită și descrisă literar cu o minuțiozitate plastică lipsită de ipocrizie. Cartea va frige, la propriu, mâinile puritane, și reprezintă o experiență de lectură inconfortabilă pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vremea lui și-nainte de dânsul era pe deplin formată și în stare să reproducă gândiri cât de înalte și simțiri cât de adânci, încât tot ce s-a făcut de atunci încoace în direcția latinizării, franțuzirii și a civilizației "pomădate" a fost curat în dauna limbii noastre"238. Fără a se opune înnoirilor de pe terenul limbii, Eminescu critică "formele goale" și pe cei care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot zic ceva
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin interminabile pagini de sentimentalism năclăios. Ce să mai spun de cetatea obscurantismului oficial, Cartea românească (așa cum era atunci), cetate medievală În deplină accepție a cuvântului! - condusă de un cavaler vertical, cu inele groase la degete, Întotdeauna bine ras și pomădat, - cetate susținută de pilonii cei mai „vajnici” cuibăriți prin toate instituțiile fruntașe ale țării, de la nulitățile Academiei de odinioară până la bastionul „naționalismului integral” al lui Stelian Popescu sau al comparsului său Întru retorică de carton, Pamfil Șeicaru? Acolo nu puteai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care au dus la crima pasională și cele din situația nou-descoperită în casa domnului Bănică Nisipoiu) prelungește intervalul comic prin echivocul replicilor și îi oferă încornoratului ocazia să răbufnească în injurii à la Titircă Inimă-Rea ("Pentru un fârțăgău, pentru un pomădat, pentru o haimana și-un porc fără rușine, care nu merită decât să-i sucești gâtul ca la un pui de găină"109), iar aventurierului, redutabil spadasin verbal, șansa deturnării aluziilor dinspre propria vină înspre cea a femeii nechibzuite și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de sfătosul Batiz, care suferă și el de păcatul înfumurării, dar manifestat în cu totul alt chip); despre umorul sănătos, uneori chiar mai brutal, cum e firesc să se întâlnească la sătenii din Borcut, care nu-s niște domnișori pomădați și spilcuiți (în privința redării vorbirii nesclivisite traducerea a fost credincioasă originalului, după cum se poate constata și din fragmentul de dialog citat mai sus). Toate aceste însemnate calități - ca și altele, multe, nemaipomenite aici - își au izvorul în faptul că scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]