482 matches
-
auzit. Sunt foarte grăbită. S-a terminat deci manifestația? a zis Margaret. Aveam impresia că abia se Încinge atmosfera. Fata și-a apărat ochii de soarele după-amiezii cu palma făcută căuș. Umbrele i-au pus În evidență nasul fin și pomeții bine desenați. și-a strâns pleoapele și s-a frecat la ochi. E tare frumoasă, și-a zis Margaret. — Vă simțiți bine? a Întrebat Mick. Da, nu-i nimic, mi-a intrat un fir de praf În ochi. — Înțeleg că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căldura. Ne-am pierdut nevinovăția dintâi. Ne-a fost smulsă din suflete copilăria și am rămas niște bătrâni certăreți, ramoliți și gata oricând de război. — De ce pictezi tu mereu femeile În felul ăsta? — Cum adică? — Cu gât lung și cu pomeții proeminenți. Adică toți faceți asta. Walter, mi se pare că el a creat moda, le face gâtul subțire, aplecat și privirea provocatoare, asta când se obosește să picteze o femeie. El e cu băieții. Ca Rudolf, deși la el femeile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule, mișcându-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc un serial la televizor. Soția lui, o femeie ciolănoasă, cu pomeții prea mari și omoplații puțin curbați, ascunzând ca într-un căuș sânii și așa minusculi, cu bazinul și el prea lat, muncea pe undeva prin bucătărie, prin baie, mereu avea câte ceva de făcut, draga de ea. O femeie organizată, meticuloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
covorul de iută, îmbrăcată în cămașa de noapte din finet, lungă până în podele, pieptănându-și părul lung, roșcat, ridicându-l în palme, răsucindu-l într-un coc închipuit sau apropiindu-se de oglindă și întinzându-și pe nas și pe pomeții obrajilor crema de noapte contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În care pulsa egal o inimă de Împrumut. Închise ochii. Își pipăi obrazul țepos, pomeții ascuțiți, buzele cărnoase. Cu vârful limbii obtură pentru o clipă fisura dureroasă dintr-o plombă veche pe care ar fi trebui să o arate unui dentist și Își spuse: cel din Întuneric sunt eu, Petru Șendrean, am frisoane și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era palidă și prea subțirică. Părul ei negru era un negativ șocant al albului pielii și ochii erau de-un verde extrem de pătrunzător. Avea pomeți ridicați și ceea specialiștii numesc „structură osoasă bună“ la emisiunile alea de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că era frumoasă sau poate proto-frumoasă - încă mai emana o anumită cruditate feciorelnică, de parcă n-ar fi devenit încă persoana matură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și substanțe chimice. Oamenii înseamnă mai mult de-atât, să știi. Am așteptat cât timp ea a luat o gură din sticla de apă, apoi și-a stropit fața, masându-și pielea cu degetele, de la rădăcina nasului, peste ochi și pomeți. Când termină, îmi dădu sticla și eu m-am întins s-o iau. — Nu înțeleg ce spui, am continuat. Eu, cea care stă aici? Vrei să spui că tu nu ești singura Scout de pe fața pământului? Sau... Scout își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hawaiiană erau subțiri și se uscaseră repede în căldura de-afară. Îmi pierdusem însă ochelarii și pălăria de pai când căzusem peste bord și mă ardea ceafa ori de câte ori gulerul mi se freca de ea. Simțeam înțepături pe frunte și pe pomeți. Veni seara. Cerul începu să se întunece și m-am hotărât să stau lângă prora, la umbra lungă a cabinei, continuând să privesc valurile. Scout făcu ceva la laptopul lui Nimeni și doctorul strânse resturile mesei noastre și făcu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hîrtii de ambalaj, dopuri, capace de bere. Mi-l imaginam cap compus de Arcimboldo, din fructe și legume. Cu vișine pe buze, căței de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița de la spate vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit al unui tânăr ce-și caută la nesfârșit prietenul, căruia i-a înșelat cândva așteptările. Povestea lui mi-a relatat-o într-o noapte caldă cu lună plină, când ne plimbam împreună pe ulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
carnetul de telefoane și fotografiile copiilor. Rămâne față în față doar cu suprafața lucie a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului până acum. Nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asociat numele de "Santiago" cu marea. Da, Santiago trebuia să fie un om al mării, iar acum i se confirma ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un tânăr taciturn, cu spatele lat și umerii deosebit de rotunzi și bronzați, bărbia ascuțită, cu pomeții obrajilor ridicați. În ciuda trăsăturilor agreste, expresia lui era blândă și liniștitoare. Căutătura lui mândră avea să devină cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai treizeci de ani și știa de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Asta îl face să fie încă dezinvolt chiar dacă hîrrșșșt, hîrrrșșșșt, ies la iveală și micile semne care-i trădează vîrsta, riduri, brăzdături, negi, și totuși nu poate fi decît o iluzie, își zice, lobul exagerat de mare al urechii drepte, pomeții proeminenți, mărul lui Adam ascuțit, închide ochii și hîrrșșșt, hîrrșșșt, nu poate să mai piardă timp cu descifrarea acelei hărți ale cărei coordonate îl induceau mereu în eroare, aducîndu-i aminte de celebrul dicton pe care nu reușise încă să-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
eu Învățam bine la școală! Chiar Îmi semeni bine .... și atunci Victor s-a cutremurat și imediat și-a Întors fața către mica fereastră a bordeului, cei doi obraji s-au schimonosit Într-o formă ce reliefa durerea de nestăpânit, pomeții de bărbat puternic s-au mișcat, ochii săi de culoarea celui mai senin cer albastru au fost inundați de lacrimi dureroase și fierbinți, iar iubirea l-a Îndemnat să rostească, fără vorbe, doar pentru interiorul său cuprins simultan de bucurie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră, gura de la care Va „Împrumutase” colțul din stânga-sus mai ridicat decât omologul său din dreapta și, mai ales, ... ochii ei mari și luminoși, cu care Ochenoaia a aruncat adesea săgeți pline de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se aud pași grăbiți, apoi alți pași șovăitori și în fine, niște clinchete din ce în ce mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Valuri de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și cu răutate. Parcă știa. Știa ce? În orice caz, nu am dorit să mă mai apropii de ea toată seara. L-am evitat până și pe Angi, pe care eram supărată foc. Cred că îmi și apăru roșu pe pomeți, și îmi fu greu să-mi înghit amarul. S-ar putea că am și băut nițel cam mult. Țin minte cum în mașină mi-am pus capul pe umărul lui Angi și rămasei așa, cu ochii pe drumul frumos luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
limpezit fața, puțin s-a luminat continuând discuția cu Magnolia. -Fata mea, te rog ceva ... Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ramuri de mesteacăn care ținea loc de poartă legată de gard cu o funie din coajă de agud. În timp ce crăiasa bătea de zor în poartă, în spatele colibei, craiul țesăla o iapă. În ciuda anilor, auzea destul de bine și vedea la fel de bine. Pomeții erau împodobiți cu încrețituri ale pielii, iar urechile erau bine căptușite cu păr alb și lung. A lăsat treaba și s-a îndreptat spre locul din care se auzea zgomot. Mare i-a fost uimirea, când a văzut că o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lor. Bunicul ar fi zis: Asta s-a mai întâmplat, nu-ți aduci aminte? Și apoi ar fi început să-mi spună din memorie un lung pasaj din Călătoriile lui Gulliver. Erau uimitor de asemănători, indiferent de sex și vârstă. Pomeți înalți, buze groase și cărnoase, nasuri plate și bărbii un pic ascuțite, dar totuși masive, ieșite în afară. De umerii puternici, încovoiați, le atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ale vieții tale private? Harșt! Foarfeca nemiloasă a jurnalistului te elimină "la montaj". Cum adică, e după voința ta să nu ne arăți - în direct și la oră de vârf - filmul ultimei intervenții de chirurgie estetică pe sâni, burtă, fese, pomeți, bărbie și gușă? Păi, unde te trezești? Dacă vrei să vorbim despre tine, trebuie să ne arăți totul: de la procesele fiziologice, la preferințele și pozițiile sexuale. Altfel, ești terminat. Kaputt. Finished. De noua dictatură a impudorii nu scapă nici marile
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]