460 matches
-
și nu i s-a publicat încă nici un vers) și i-a expediat prin mandat poștal suma de 1200 de lei, bineînțeles după ce s-au scăzut impozitul și celelalte taxe legale. Numai că revista respectivă i-a făcut figura de pomină. Adică a schimbat tot rostul poeziei. Văzînd că-i vorba de un elev și încă de la țară, redactorul respectiv o fi crezut că-i dă o mînă de ajutor. Bărzăunul vorbea în versurile sale despre dragostea pentru o fată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu frumusețea lui inelectuală și splendoarea lui fizică, sigur Universală! Evelin: Vă promit că vă fac o vizită la cimitir și vă comunic hotărărea mea. Darwvin: Domnule extraterestru, dacă lași viața pe Pămănt, promit că îți organizez o noapte de pomină în cimitir la care vor participa toate sufletele care au corpul îngropat acolo. Avem zei, împărați, prinți, prințese, hoți, criminali, vrăjitoare, ghicitoare, bogați și săraci. Avem și două tarafuri călcate de tren într-o căruță. Muzică la alegere: operă, operetă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
luat prin surprindere: Dacă-i așa de ciudată să nu ne strice ziua și, mai ales, seara. Darwin: Ai dreptate... Evelin: Vă duc la domiciliu și după amiază trec să vă iau. Darwin: Cred c-o să fie o noapte de pomină. Onorabile, unde mergem, în afară de fete, să fie și lăutari. îmi este dor de căteva melodii: „Deschide gropare mormăntul”, „în fumul de țigară” și căte alte melodii cu care am pansat mereu rănile sufletului meu atăt de încercat de-o lume
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Chipul i se ascuțise, se colțuroșise într-un profil ca de cer chez, cu perciuni deja argintii, incongruenți cu chica întu necată și vocea din ce în ce mai rar auzită. Pe urmă începuseră festinurile. Rar era căpitanul să nu dea o masă de pomină, cu zeci și zeci de invitați de seamă, cât timp îl avea pe Ivan la bord. Îl am pe rus cu mine. Gătește rață la cuptor cu nuci și inimi de palmier! Veneau cu duiumul. Ambasadori, viceregi, conți, ban cheri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în mână, și rămân ca prostul, cu gura căscată, uitându-mă cum pleacă Titanicul de la dană, exact ca-n filmul cu Di Caprio. Se îndepărtează și eu mă dezmeticesc și vreau să le strig că va fi o călătorie de pomină, care se va termina cum nu se poate mai prost, atenție la aisberg, atenție la aisberg, nu vă culcați pe o ureche, sunt niște erori de proiectare, norocul și-l face omul cu mâna sa, dar cuvintele nu-mi ies
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de Gabriel Chifu, atrăgătoare tocmai prin aspectul lor aparent neelaborat, de o sugestivă simplitate evocatoare: "Toată viața am stat cu chirie. întâi la Calafat, în două camere, la doamna Stănescu. Acolo m-am născut. în martie '54, ce iarnă de pomină, zăpada trecea de acoperișuri, Dunărea înghețase și lupii, se zice, intraseră în oraș. Apoi ne-am mutat la o babă, pe aceeași stradă: toată locuința era compusă dintr-o singură cameră uriașă..." Sunt, aceste notații, nucleele unui nou roman cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
pentru el, Neculce însemna Moldova. Mulți dintre noi cunoaștem senzația pe care o aveam în marea țară vecină în anii dogmatici, făcând în ea câte o vizită, senzația că nu te mai puteai întoarce acasă. E cunoscută și vorba de pomină a lui Victor Eftimiu plecat la Moscova într-o delegație oficială prin 1946, împreună cu Parhon și ceilalți, să aibă o întrevedere cu Stalin. împrejurare, în care Eftimiu, văzând că tiranul, tot mâzgălea ceva, pe când îi asculta răbdător pe români, îi
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
scriitor, chiar și în zilele noastre. Dar, unde-i Scriitorul?... în orice caz, nu la putere. Și e bine că nu-i. Când este, s-a văzut. Asta fiindcă cel mai bine lui îi șade în opoziție. Un opoziționist de pomină, un apucat, pe seama căruia lumea ar fi început să facă bancuri. Coada acestui topor, lustruită de serviciile speciale, deseori se întâmplă a fi însăși mulțimea ignorantă care nu înțelege și e gata să batjocorească excepția, jignitoare. Un tip amărât (romancierul
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
neîncrederii. Pasiunea locală pentru moartea "caprei vecinului", bogatul arsenal de pedepse inclus în înjurăturile românești sunt adevărate mine pentru cărbunele caricaturistului (iar ilustrațiile cărții, semnate de Iulian Frățilă, folosesc același cărbune). Câteva trăsături - și se conturează caractere inconfundabile, parodii de pomină. Nu e țintit doar comicul propriu-zis, există o vizibilă dimensiune polemică, e limpede dorința de "ruptură" cu un anumit tip de literatură resimțită ca depășită. Și totuși, "lombrozianul" mereu gata să "ucidă" e un timid sentimental, cum prea bine se
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
ei înșiși aplaudând, în timp ce pe ecran, suprapus lor, curge genericul emisiunii Les restaurants de France. Lumina se reaprinde. Lionel începe să se îmbrace. Liliane îl recuperează cu greu pe Robespierre, care-și va aminti multă vreme de această seară de pomină. Sau de pomană? Șeful de sală încearcă să-i evacueze pe cei doi consumatori. Afară, în așteptarea unui taxi, Lionel îl întreabă pe Robert: — Unde-au pus camera? — Pardon? spune perplex șeful de sală. — Camera de filmat. — A, camera de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Duc d’Anjou. Am fost prezentați într-o lumină jalnică, poate și din cauză că am vrut să asigurăm o lumină intimă celor doi porumbei: domnul Lionel și domnișoara Liliane. E clar că tot ce s-a întâmplat în acea seară de pomină s a datorat exclusiv faptului că noi știam de transmisia în direct, la televizor. Altfel, nu am fi acceptat nici sub tortură ca un client să toarne Coca-Cola în vinul roșu sau să-și bage picioarele în frapieră. Am făcut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
militarii care au știut prea multe la Revoluție au fost încartiruiți la „subteran”, după exterminarea fizică suspectă din aer, apă sau pe pământ, și doar în cazurile fericite, izolați și ținuți la distanță. A rămas în amintirea familiei episodul de pomină din vara anului 1952, cu ocazia vizitei lui nanu Mișu de la București, unde urma Academia Militară, la Vatra-Dornei, pentru a-și pregăti examenele de sfârșit de an. Rămas singur cu mine într-o dimineață, avea și sarcina de supraveghere, ca să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sub pietrele din pâraie de munte) și răcușori de sub pietre de râu, cu o singură undiță care avea la capătul firului de nailon, un plumb greu, ca să nu-l miște curentul râului și unul sau două cârlige. O ispravă de pomină s-a petrecut în urma unei concluzii trase împreună cu Lala, referitoare la necesitatea unei bărci pentru pescuit, să stăm mai comozi și mai protejați de valuri, decât în camera de cauciuc de la roata unui tractor, dăruită de generosul Buciu. Socotind noi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe furiș seara și mă strecuram Într-o debara Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec sfârșitul acolo, m-a descoperit administratorul care a făcut un scandal de pomină, alungându-mă. -Ce a urmat, stafie buboasă? -Niște vagabonzi adolescenți s-au Îndurat de mine și m-au adăpostit Într-un canal de lângă Gara de Nord. Eram nouă suflete care trăiam din ce se aduna din cerșit, și mă uimea ĂKawabata face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care ar fi fost perfect normale în adolescență, dar pe care, cu ajutorul berii Lamot, el reușise să le atenueze și apoi să le smulgă din sine. Dintotdeauna, comportamentul sexual al lui Dan fusese vulnerabil, infantil și sentimental. Acuplarea aceea de pomină, când o râcâise pe Carol până ajunsese la orgasm, îl speriase teribil. Beat fiind, gemetele și țipetele ei îl șocaseră, făcându-l să creadă că acele trei mișcări o răniseră, că îi vătămaseră interiorul moale. Senzația aceasta se acutizase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată în Vladia și doar fuseseră și acolo destule motive pentru aprinderea sufletului! Fie numai confruntarea cu Radul Popianu, în noaptea de pomină cînd cu Loteria vieții, ori atunci cînd s-a prăpădit domnișoara Sofie. Nu fusese, desigur, stană de piatră însă așa cum îl vedea, cum îl simțise și nu-l văzuse niciodată. Chiar niciodată. Apoi prințul i-a dat drumul din menghina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
între cei doi privind cînd la unul, cînd la celălalt, nu arătau a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit Șerban Pangratty, cît a stat la noi, ultima dată am tras niște chefuri de pomină, nu l-am văzut niciodată beat, nici măcar amețit, știe să se stăpînească, domnilor, os domnesc, ce mai. Cum o mai duce cu sănătatea?" Era o întrebare-cheie, făcea parte din sistemul său de capcane, un prieten adevărat, unul dintre aceia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vaselină. Să facă niște cercetări pe cont propriu. Apoi își imaginează cum o să arate la casă, doar morcovul ăla și vaselina alunecând pe banda automată înspre casieriță. Toți ceilalți clienți așteptând la coadă, privindu-l. Văzând cu toții ce seară de pomină și-a aranjat el. Așa că prietenul cumpără lapte și ouă și zahăr și-un morcov, toate ingredientele pentru o tartă cu morcovi. Și vaselină. De parcă se duce acasă să-și vâre o tartă cu morcovi în cur. Acasă, cioplește morcovul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nu contează. Astfel de "cerceturi" nu stîrnesc ecou. Neexistînd, nu pot fi luate-n seamă decît pentru urcarea în grad (didactic). Taberele sînt delimitate și aici: citatomanii și citatofagii, dacă-i uităm pe plagiatori, deși psihologia lor a ajuns de pomină. În loc să lase nasu-n jos, țipă că-s calomniați, fac declarații de război contra celor care au avut ghinionul să-i descopere. Unul dintre ghinioniști e și Herr Professor. L-am întîlnit în fața unui afiș ars pe jumătate. Era afișul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-și capete porția: Nimic nu se compară cu prima cafea a zilei, Iordanco. Am aflat de la Dumbravă și cum a pornit lunga polemică Minimum Mistrie-Nulă Carp. (Așa le spunea, într-o vreme, Magda U.). A debutat cu o scenă de pomină. Filiala și ARLUS aveau sedii vecine, perete-n perete. Un administrator a găsit cu cale să instaleze, pentru scriitori, o sobă cu lemne. Și atunci a comis "blasfemia". A spart zidul dinspre ARLUS, ca să scoată pe-acolo un burlan. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Căpcăunu, preocupat cu dirijarea avioanelor burdușite cu grâu, roind ca bondarii pe deasupra satelor și împrejurimilor sale. Și, în timp ce profesorul gravita pe deasupra câmpiilor, semnalizând cu palete uriașe piloților locul de aterizare, avioanele deviau de la traiectorie, pentru că taman în acea vară de pomină Globul blestemat apucase să se apropie și mai mult de Pământ, prilej de a ne muta locul de joacă pe Lună, spre disperarea sărmanilor noștri părinți și a rusnacilor. Grâul crescuse atât de înalt, lovind cu agresivitate streșinile caselor, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Primul Război Mondial. Asta era? am răspuns ușurată. Vă ajut cu cea mai mare plăcere. Eu sunt Marrie Alimentaire, poate ați mai auzit de mine! Din nefericire încă nu, deși sunt semnale din viitor că veți fi un personaj de pomină într-o carte răspunse cel care părea a fi șeful tuturor. Sigur că aceasta, dragul meu Mitică, acum când îți scriu, m-a făcut să mă simt mândră de misiunea mea. Așa că, după ce m-am cazat într-o cămăruță modestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acolo, asupra mării, fie cu un tîlhar care și-a preschimbat porecla În renume, „rubare“ Însemnînd În italiană nici mai mult, nici mai puțin decît „a fura“, iar „Ruba“ tălmăcindu se prin „furt“. Vasăzică, „una grande ruba“ - un jaf de pomină. Singurul nume la care am tresărit a fost cel al lui Aivrain (Avram) Ruba, 1876, New Haven, Connecticut. Parantezele explicative cu „(Avram)“, precum și anul indicat mă conving că e vorba de moșul moșului meu Ștefan Ruba, amintit uneori de bătrîn
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
declare satisfăcut. Era acum tatăl a doi copii și amândoi erau băieți care să-i poarte numele, așa cum își dorise întotdeauna. De bucurie, chiar în ziua în care își văzu cel de-al doilea fiu, el făcu un chef de pomină cu prietenii și cu colegii de serviciu, întorcându-se acasă după miezul nopții beat turtă, cu câțiva lăutari după el, ca-n vremurile bune de altădată. În zilele următoare, împreună cu Mariana, el hotărî ca botezul lui Severel-Angheluș să aibă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
restul vieții și de povestit, peste ani, copiilor și nepoților. Unele mai vesele, altele nu tocmai... Una din aceste pățanii îl avusese drept erou pe Virgil însuși. Despre ce fusese vorba?... La un moment dat, în toiul acelei ierni de pomină, el și ai lui rămăseseră fără lemne. Cum nu se putuse sub nici o formă să mai facă rost de altele, de la depozitul de lângă gară, din lipsă de bani și de cartelă, el găsise, în disperare de cauză, o soluție convenabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]